Glossă nebunilor

Nebuni cu sufletele goale, pictate-n negru sau în gri,
Purtând petalele de soare în zbor suav de păpădii,
Nebuni copii, purtând în suflet lumină, taină şi candoare
Neştiind durere, nici tristeţe, neştiind de ce mereu se moare,
Nestingheriţi, în lumea voastră, muriţi cu fiecare clipă
Şi altă lume, în tăcere, în suflet vi se înfiripă,
Vegheaţi de-a pururi nebunia însămânţând nebuni precoce,
Pictând cu alb uitatul negru al armei celei mai feroce.

Nebuni cu sufletele goale pictate-n negru şi în gri,
Lăsaţi în urmă, ca un doliu, etern uitate armonii.
Trudnic, grădinile Gheenei, fără odihnă şi popas
Lăsaţi să strălucească încă sub jarul clipelor ce-au ars.
Clepsidra spartă, sub nisipul vieţii mereu mai insipidă,
Nebuni cu sufletele goale, vouă vă este dăruită.
Şi gâzi hipnoticelor semne, poeme aţi îngenunchea.
Lumină-n gândurile nopţii, cu iz de crin de catifea.

Purtând petalele de soare în zbor suav de păpădii,
Ca un buchet de ne-lumină, sub umbre reci veţi răsări
Se-aud durerile cum ţipă în glasul vostru rătăcit,
Sub norii negri de furtună. Oh, mulţi cu ei v-aţi înfrăţit.
În lutul înfruptat cu zgură, fântâni adânci voi aţi săpat,
Apoi, sorbiţi de altă lume, din lumea voastră aţi plecat.
Voi înţelepţi cu gândul tunet şi vocea flamură şi cânt,
Veniţi şi ajutaţi nebunii! Şi ei, un scop, au pe pământ...

Nebuni copii purtând în suflet lumină, taină şi candoare,
A voastră-i nevinovăţia... Voi, sub petalele de floare
Renaşteţi puri, îngeri în care durerea urii se topeşte,
Voi sunteţi copleşiţi de pace, când nimeni nu vă mai iubeşte.
Pe voi, strânsoarea neputinţei, sub rana care încă doare
Va presăra polen de lacrimi şi albă pudră de ninsoare.
Ah, ridicaţi-vă privirea! Cine-i nebun cu-adevărat?!
Acel ce poartă masca vieţii sau cei ce nu s-au întronat?!

Neştiind durere, nici tristeţe, neştiind de ce mereu se moare,
Neştiind ce-i timp vândut în pieţe, tu nu-ţi pui semne de-ntrebare,
Tu nu cunoşti întinăciunea, nebun cu sufletul curat,
De-aceea, a ta-i împărăţia dumnezeiescului palat.
Te-au marginalizat nebunii, prea temători şi prea rebeli,
Precum o pasăre de pradă, copil al zilelor de ieri.
Ţi-e lacrima ocean de steleşi trupul paljă de smarald,
Ascunzi sărutu-n umbre stranii şi-n ochi făclii de vise ard.

Nestingheriţi, în lumea voastră, muriţi cu fiecare clipă,
Trăind în alte universuri – un gând fugar ca o aripă.
Vi-i viaţa literă şi lege, altor nebuni drept temelie
Şi nimeni nu vă înţelege, deşi nebuni ar vrea să fie.
Atunci mă-ntreb, a câta oară: "cine-i nebun şi cine-i drept,
Cine rodeşte în credinţă, cuvântul cel mai înţelept?!"
Fără de voi ar fi pământul o lume stearpă şi mizeră,
Un "X" în universul vieţii, o unitate efemeră...

Şi altă lume, în tăcere, în suflet vi se înfiripă.
Lent trecători prin astă viaţă, vă spulberaţi ca o aripă.
Străin, pe frunzele de leandru, mai poposiţi câte-o secundă,
Pornind apoi în dans de frunze, în ultimul alai de nuntă.
Dar fără voi nimic s-ar spune, n-ar fi speranţe, nici idei
Care să propulseze visul. Voi sunteţi zid pentru acei
Ce-n răsturnare de concepte, clădesc din retrogradul gând
O formă nouă de trăire pe-acest nepreţuit pământ.

Vegheaţi de-a pururi nebunia, însămânţând nebuni precoce
În eprubetele-mbâcsite, mereu siliţi să se sufoce.
De matematica gândire vă sunt odraslele ucise
Şi o robotică simţire privează sufletul de vise.
Îngeuncheaţi la sfânta cruce, singuri trăind şi retrograd,
Vă duceţi ca pe o corvoadă ultima parte de păcat.
Dar oh, nebuni, nebun e-acela care-a rămas neînţeles
Şi cel ce n-a-nţeles vreodată al vieţii voastre simplu mers...

Pictând cu alb uitatul negru al armei celei mai feroce,
Înfometarea flămânzită, mereu sălbatică, atroce,
Straniu ne-atrage ne alungă şi în frânturi de A. D. N (u)
În secţiuni universale ne regăsim şi tu şi eu.
Deci nu, nu izgoniţi nebunii, imploziei supuşi veţi fi
Şi martori morţii voastre care-mpotrivă-va se va stârni.
Nu vă impozitaţi demenţa! Firii umane-i aparţine...
Lăsaţi nebunii să trăiască! Nebuni sunteţi şi voi din fire.

Pictând cu alb uitatul negru al armei celei mai feroce,
Vegheaţi de-a pururi nebunia, însămânţând nebuni precoce
Şi altă lume, în tăcere, în suflet vi se înfiripă.
Nestingheriţi, în lumea voastră, muriţi cu fiecare clipă.
Neştiind durere, nici tristeţe, neştiind de ce mereu se moare,
Nebuni copii purtând în suflet, lumină, taină şi candoare,
Purtând petalele de soare în zbor suav de păpădii,
Nebuni cu sufletele goale pictate-n negru şi în gri...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuni cu sufletele goale

Nebuni cu sufletele goale
Mă năpădesc... N-a mai rămas
Decât surâs şi remuşcare...
Venin pe fundul unui vas...

N-a mai rămas decât tăcerea...
Mormântul, de prezent, pustiu
Şi-aşteaptă paşii frânţi în două...
Un pas, doar mi-aş dori să fiu.

Să trec străin precum o umbră
Să risipesc cenuşa... Poate,
Uitat în plâns şi remuşcare,
Mă voi putea ascunde-n noapte.

Şi risipindu-mi neputinţa
Să pot din nou să regăsesc
Nebuni cu sufletele goale
Ce deseori mă năpădesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara pentru nebuni

Primăvara muşcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriţi, cu cer
Şi mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara muşcă din nebunii mei
Ştiuţi multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Şi să mă asemeni cu obisnuiţii nebuni;
Primăvara muşcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara muşcă păreri anodine,
Primăvara muşcă în mod neaşteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Şi îmi mărturiseşte treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...

poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurii oameni pentru mine sunt cei nebuni, cei care sunt nebuni după viaţă, nebuni după vorbă, nebuni după eliberare, dorind totul în acelaşi timp, cei care nu cască niciodată şi nici nu spun banalităţi, ci ard, ard, ard.

citat din Jack Kerouac
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi nebuni de cuvânt

Doi nebuni
Pe pământ
Îşi făceau
Jurământ

Doi nebuni
Pe pământ
Se certau
Vorbe-n vânt

Doi nebuni
Pe pământ
Se iubeau
Pe Cuvânt

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nebun creeaza mai mulţi nebuni, iar mulţi nebuni creează nebunia.

Mario Reading în Nostradamus - misterele catrenelor pierdute
Adăugat de Ordean Ema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ocroteşte-i pe nebuni!

Lumea-i plină de nebuni
Cum e marea de barbuni,
Ca pădurea de stejari,
Lemnul putred plin de cari.

Doamne,-Ţi fac închinăciuni,
Ocroteşte-i pe nebuni!
Chiar de sunt nebuni şi răi,
Şi ei, Doamne,-s tot ai Tăi.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (8 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă într-o zi aş putea scăpa de aici, mi-aş putea permite să fiu nebun. Fiecare om este nebun cu adevărat, dar cei mai nebuni sunt cei care nu ştiu că sunt nebuni; ei continuă într-una să repete ceea ce le spun ceilalţi.

Paulo Coelho în Veronika se hotărăşte să moară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de nebuni

O casă de nebuni - anume,
E bună pentru mulţi în lume.
La noi, ar fi de mult folos
La cei ce-aleargă după os!

epigramă de Virgil Petcu (7 iunie 2011)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neil: Sunteţi nebuni.
Dean: Prietena ta e expirată de mult şi noi suntem ăia nebuni?

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceşti nebuni frumoşi

Îmi plac nespus nebunii care
Urmează regulile lor,
Aleargă dezbrăcaţi sub soare,
De când se nasc şi până mor

Mă uit la ei, poartă o haină
Care îi face transparenţi,
Sunt doar hoinari fără de teamă
Şi par mereu indiferenţi

Nu îi apasă nici o grijă,
Sau dacă au, tu nu o vezi,
Nu îi atinge nici o schijă,
Au capul sus, îmi par mai verzi

Îi caut fără încetare,
Aş vrea să fiu mereu cu ei,
Să râd la tot ceea ce doare
Şi să miros a flori de tei

"Nebunii" ăştia foarte liberi,
Ne fac pe noi mult mai normali,
Ne fac mai buni, ne fac mai sinceri,
Uitând cum să mai fim banali...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea iernii

Repetai într-una că suntem "nebuni".
În jur, zăpada neobişnuit de albă,
te contrazicea.
În trei zile, focul nostru a topit iarna.
"Suntem nebuni", nebuni, spuneai!
Nu, iubitule, suntem liberi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainic

Ne comportăm ca doi nebuni,
Dar ne ascundem în privire
Că suntem de atâtea luni
Însărcinaţi de o iubire.

Ne comportăm ca o gravidă
Cu toane, pofte şi capricii,
Purtând pe umeri o hlamidă
A unui trai mai gol de vicii.

Ne comportăm firesc, iubire,
Ca doi nebuni, dar nu din fire.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul de nebuni (8)

Baudelaire a mers
la azilul de nebuni
deghizat în psihiatru.
A stat acolo
două luni
şi când a plecat
scrântiţii din azil
ajunseseră să-l iubească atât de mult
încât l-au urmat
de-a lungul întregii Californii,
iar pe Baudelaire
l-a umflat râsul văzând cum
întregul azil de nebuni
se scărpina
de piciorul lui
ca o
pisică bizară.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de alb

Privesc la viaţa mea ca la o tablă de şah
invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
şi aflu că au fost nimiciţi de propria nebunie.
Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
trimişi la moarte "sigură" de regele negru.
Nebunia - boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul "reginei de alb" se înfiinţează la palat.
Şi ce mândru era regele negru!
Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nebuni care sunt productivi sunt genii. Oamenii nebuni care sunt bogaţi sunt excentrici. Oamenii nebuni care nu sunt nici productivi şi nici bogaţi sunt nebuni pur şi simplu.

citat din Michael J. Gelb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi nebuni

Am fost şi prin nelinişti sau tristeţe,
Am căutat, am încercat: n-a mers!
M-am îndreptat atunci spre frumuseţe
Şi am găsit-o deghizată-n vers.

Am alergat bezmetic prin înalturi
Şi am privit din ceruri spre pământ,
Apoi, prin nori, în fericite salturi,
Am început, cu glas timid, să cânt.

Era frumos când auzeam ecoul
La un poem ce se ducea spre zări,
Iar eu eram privit precum eroul
Ce-a cutezat să zboare peste mări,

Să uite de amarul ce, prin lume,
Se-agaţă de atâţia disperaţi
Ce nu mai ştiu de bucurii, de glume,
Sau de iubire, de părinţi sau fraţi.

Zburam neobosit, în zbor frenetic,
Cântându-mi bucuria de-a trăi,
Iar ea a apărut din vis, profetic,
Şi plină de dorinţa de-a iubi.

Era iubita mea din altă lume,
Din altă viaţă, din alt univers,
Era a zecea muză, fără nume,
Atrasă către mine de un vers?

Dar, cui îi pasă? – a venit la mine
Îmbujorată toată şi timid,
Din zone-ndepărtate, clandestine...
Şi o privesc, de dragoste avid.

Iubirea noastră nu mai vrea cuvinte,
Ci simţuri moştenite din străbuni,
Ne-am rupt de legi, ne-am rupt de cele sfinte
Şi râdem fericiţi, ca doi nebuni.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd nebuni

Văd nebuni care
au mers pe mare
au crezut până la capăt
şi s-au dus la fund

încă şi acum ei înclină
barca mea nesigură

înlătur acele rigide
palme îngrozitor de viu

le înlătur an de an.

poezie de Tadeusz Rozewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar noi suntem nebuni, după cum nebuni sunt cei care-au inventat dragostea.

Paulo Coelho în Veronika se hotărăşte să moară (1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nebuni nu stau degeaba, întrebându-se dacă sunt nebuni.

citat din Jake Gyllenhaal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Alexandra!

Sufletul tău e darul cel mai de preţ, pe care,
Divinitatea însăşi, de mic copil ţi-a dat...
Ţi-a dat spre veşnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.

Candoarea din fiinţă e înger de lumină...
Îmbelşugată lume cu centrul virtual
În trupul tău şi-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...

Ţi-e frumuseţea taină şi-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îţi doresc din suflet, mulţi ani şi fericire,
Iubire şi lumină la fiecare pas...

O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ţi fie viaţa lină, lipsită de durere
Şi lacrimă-ngânată de plâns, să-ţi fie schit.

În energii celeste să-ţi prinzi îmbrăţişarea,
Tu, moleculă vie-a eternului firesc...
Din lacrimi să-ţi răsară dumnezeiască lume,
Căci mulţi din lumea asta, de-a pururi, te iubesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!