Temnița de sub rană
nu am fost niciodată bolnav de iubire
nici de alte boli inventate sau nu
iubirea doare tăcut
știu
e ca un fum de țigară
intră în haină și sub piele
vrei să iubești
îți ții respirația
și atingi
foamea începe să urle
îți sfâșii sentimentele și bei
bei
te îmbeți de iubire
și nimic...
te închizi în propria-ți rană
și taci...
miroase a carne de om
din câteva cioburi de lut
un copil modelează o umbră
doamne,
câtă uimire în respirația zilei!
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Când nu mai ai cuvinte, te închizi în propria-ți rană și taci...
aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Între rugă și asfințit
nu mai am timp să privesc în mine
nici spre cartierele de taină ale trecutului
stau între rugă și asfințit
câtă umilință în respirația clipei
îngenunchez pe linia de jos a orizontului
și aștept până când cineva
îmi va șopti
noa hai...
așa începe orice așteptare
în haine noi
barbierit
repetând aceeași rugăciune
doamne!
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
din rana adâncită în mlaștina neagră
nu va răsări nimic
nici măcar nimicul cicatrizat
pe respirația dintre ceea
ce am fost și sunt
poezie de Teodor Dume din Durerea din spatele cărnii (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poetul...
moare câte puțin în fiecare zi
cu respirația zilei
în piept
și iese din poveste
ca și când
i-ar fi fost străin cuvântul
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când se moare...
Așa cum purecele doarme în
cămașa de cânepă
așa cum
pâduchele doarme adâncit în piele
tot așa Dumnezeu doarme
în respirația aceluia care a fost
poezie de Teodor Dume din carte, atllantida din suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O iubire ascunsă doare mult mai tare decât o rană deschisă.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Un fel de solstițiu. În lumea cu multe lucruri
ploaia intră în pământ doar respirația
pulsează într-un verde crud
aproape de oameni
foarte aproape
se aude un țârâit de greier
verdele strâns în jurul meu
îndepărtează cerul
cu aceeași strălucire
o rază flirtează
cu mine
cine s-o mai înțeleagă și pe asta
poate veșnicia începe de aici
din verdele acesta sau din
fanta în care m-am așezat să
privesc lumea
într-un moment de sinceritate
oricum nu-mi pasă prea mult
confuz și suferind de iubire
într-o zi o să mă îndepărtez
cu o jumătate de viață
lăsând într-o parte
lucrurile prin care nu
am trecut niciodată
și-n cealaltă
patul
măsuța de scris
(cu o lumânare în sertar)
veioza
bloc notess-ul
și
alte nimicuri...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Singurătatea
mi-a numărat până și bulele
din flaconul cu apă minerală și cele
câteva înțepături de țânțari de pe braț
și-n cele din urmă
a coborât
în mine
ca o mușiță
în paharul cu vodcă a unui bețiv
apoi am suferit împreună
din rana adâncită în mlaștina neagră
nu va răsări nimic
nici măcar nimicul cicatrizat
pe respirația dintre ceea
ce am fost și sunt
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Colecționarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorși de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu știu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
și tot ce-am avut...
până la urmă aș putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecționar de răni
pe care și Dumnezeu l-a uitat
nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine
știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră și
mușcă
puțin câte puțin
îmi fac loc în propria-mi rană și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Căutări...
nu mi-a fost prea greu
să mă urc
în trenul de la ora trei dimineața
cu destinația Oradea - București
într-un compartiment clasa a doua fumători
și să-mi îngrop ridurile
în fumul de țigară
ce valsa de-asupra capului
aplecat după aer...
știu că nu toate diminețile sunt perfecte
pentru că ele
sunt făcute să dureze
cât un mers cu trenul...
poate puțin îmi pasă
mă retrag înăuntrul meu
și împart respirația
cu bucățile de umbră căzute
peste carnea mea ca o răzbunare
lumina dimineții crescută pe față
din răsăritul târziu
trece prin mine
și- mi înviorează sufletul
la primul semnal
se deschid ușile
și totuși trenurile
niciodată nu-mi vor opri căutările...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.***
Nimic nu poate fi mai de neînțeles decât moartea
și asta pentru că ea
doar vine
din respirația interminabilă a pământului călcând
pe dale de sânge
și de plecat sigur că nu va pleca niciodată
Teodor Dume (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O iubire ascunsă doare mult mai mult decât o rană deschisă.
aforism de Teodor Dume din Vitralii pe un interior scorojit (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nimicul din umbră
nu cere ajutorul umbrei
te va privi ca pe un nimic
și asta pentru că
nu încerci să faci ceea
ce știi mai bine
nu există ierburi de leac
pentru lene
iubire
blesteme și nici pentru moarte
nu există
nici alte posibilități
când dorința devine
un cuib părăsit
de vrăbii
și
ambele brațe îți sunt amputate
de frică în interiorul tău crește o umbră
singura cu ochii de piatră
ce crește
tot crește...
nu-i cere ajutorul
te va privi ca pe un nimic
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu ai cum să te închizi in tine și să iubești. Funcția sufletului este aceea de a distribui iubirea.
aforism de Teodor Dume (26 noiembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pe lamelă
pe vreme de secetă
să bei iubire nefiltrată din oameni
este cea mai periculoasă opțiune de supraviețuire
atâtea soluții de-a pășii prin poveste desculță
stau gata să-ți pice în poală
ca o nucă putredă
vâslitul prin magma zilei
chiar travestit în mumie este rebeliune
cu acordaje fine
controlată de moarte subită
foamea își rupe colții în ziduri de spaimă
molfăie carnea flască
a clipelor
pân-o destramă
pe respirația acestei clipe
era să fim fericiți
ciutura mâinilor putea să încapă
neamendată
rația de curcubeie permisă
spălării pe față
după ce-a vărsat nopții ultima îmbrățișare
și ți-a smuls sărutul din buză
ca pe-o otravă
un zburător îți fură chipul
pentru testele necesare imunității la umbră
tu surâzi depărtării din tine și mergi
să-ți dezinfectezi mâinile
explozia unui soare în oase singurul pașaport cu viză lizibilă
iubirii necondiționate
respirația devine un poem de flăcări
tu poți ieși din piele
fără mască
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ultim gest...
începe să plouă fără vânt și
fără nicio legătură cu Dumnezeu
(deși înțeleg că și Dumnezeu a fost trădat)
stropii mi se lipesc de piele
ca o durere
de parcă
toată rostogolirea asta
ar începe din mine
din slăbiciuni îmi fac ziduri
printre care mă plimb
apoi o să mă furișez
înspre un loc
unde să- mi pot curăța
rănile pline de așchii
din singurătăți
o să-mi construiesc biserici
la altarul cărora o să vină
toate femeile pe care le-am iubit
nici nu știu cum să-mi definesc întâmplarea
mai las un pic să-mi ard neliniștea
și clipa în care-am mărturisit
că am iubit și am fost
tot ceea ce nu mai pot fi...
e târziu și-n deșertul din mine
nu se mai întâmplă nimic
mă închid în întunericul din umbră
și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Singurătatea - locul din propria-ți rană.
aforism de Teodor Dume din Vitralii pe un interior scorojit (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Singurătatea, - locul din propria-ți rană.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Întreaga mea viață am cerut iubire necondiționată și am provocat, puternic de tot, orice om pentru a-i testa limitele: "Cât de mult poți să mă iubești, să mă rabzi și să mă tolerezi până când îți vei arăta limita iubirii umane față de mine? Hai, arată-mi că eu nu pot să fiu iubit cu adevărat!" Viața mi-a arătat că, dacă vrei, poți să îi dovedești și lui Iisus că nu te iubește destul. Că golul din inima ta, sacul fără fund lăsat de o singură rană și traumă nu poate fi umplut niciodată de către cei din jur. Iubirea începe cu iubirea de sine.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte, tu n-ai nume de om
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul și să las o cheie
ori nu știai că am
o nevastă și un copil mai mic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca și când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aș fi putut să plec
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ți mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
și sunt gol-goluț că n-am putut
să-mbrac nimic
așa sunt Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul și viața între dinți
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ți-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăbovești la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar știai
că-i bolnav și trist
și-i cel mai mic
la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un semn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
știu că te grăbești
și-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu știai
un copil și o nevastă care au lăcrimat destul
și-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ
noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greșit de vii pândind
și totuși dacă vii
adu-mi și tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost și încă sunt
noa haide moarte hai
pășește-ncet de poți
injectează-mi în vene noaptea
fie și în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mă-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om
apoi să taci
apoi să taci
să taci...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.