Sub brăduţu-mpodobit

Sub brăduţu-mpodobit
Moş Crăciun a aţipit.
- Săracul, e obosit!
Zice-un puşti, abia şoptit.
Credeţi că la vârsta sa
Să umble toată lumea,
Când e ger şi-atâta nea,
Nu e greu, cine-ar putea?
Să alergi veac după veac,
Să mai duci şi-n spate-un sac,
În odăi sau în cerdac
Să fii puştilor pe plac?
Hai să-l mai lăsăm un pic,
Să se odihnească zic,
Să se simtă mai voinic,
Că-i şi el un biet bunic!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajun de Moş Crăciun

Din an în an pornesc la geam
Voioşi cu Moş Crăciun,
E ger cumplit, e drumul greu [bis]
Da-i obicei străbun [bis]

Acum e cor la casa ta
Cu toţii cânt-acum,
Mai sunt şi moşi din vremea lui
Bătrânul Moş Crăciun

Acum e joc la casa ta
Cu toţi se veselesc
Dar sunt bordeie fără fum,
Şi mâine-i Moş Crăciun

Şi-acum te las, fii sănătos
Şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita când eşti voios
Române să fii bun.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un crăciun cu ghiocei şi lună plină

un mugur de liliac zâmbeşte
în timp ce doi pisoiaşi se joacă cu stelele
ca şi cum lumea nu e mai mare
decât un fotoliu într-o bucătărie

îmi las mâna să judece un moţ de căciulă roşie
ca pe o nadă pentru lăbuţe iscusite de motănel
şi mă simt numai copt pentru funcţia de bunic
exersez într-un colţ de bucurie
precum un moş crăciun începător
amestecul de primăvară şi sărbători de iarnă
ca pe un viitor patent de amintire
ca pe un acord între fulgi şi flori de zarzăr

iar dincolo de cerul acesta frumos şi înflorit
o crăiasă suferă de gaură în inimă
suspină după un pic de nea
cât a aduce înapoi omul de zăpadă
cu tot cu nasul lui roşu
ca de moş crăciun

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din an în an

Din an în an sosesc la noi
La geam cu Moş Ajun,
[E ger cumplit şi drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.] - bis

Azi cu strămoşii cânt în cor,
Colindul sfânt şi bun.
[Tot "Moş" era şi-n vremea lor,
Bătrânul Moş Crăciun.] - bis

E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum
[Dar sunt bordeie fără foc
Şi mâine-i Moş Crăciun.] - bis

Acum te las, fii sănătos,
Şi vesel de Crăciun.
[Dar nu uita, când eşti voios
Române, să fii bun!] - bis

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele lui Donici. După un veac şi jumătate

Racul, broasca şi o ştiucă
N-au de gând ca să ne ducă
La Unire, niciodată!
Să-l chemăm pe Moş Ion Roată?

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Festivalul şi Concursul de epigrame "Donici, cuib de-nţelepciune", ediţia a 2-a (septembrie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dorinţă de Crăciun

Moş Crăciun, fii vigilent,
Treci şi pe la Parlament!
Şi te rog să-mi faci pe plac,-
Ia-i pe toţi şi-i bagă-n sac!

epigramă de Mihaela Banu din Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun cu plete dalbe

Moş Crăciun cu plete albe
Moş Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi.
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi
Moş Crăciun, Moş Crăciun

Din bătrâni se povesteşte
Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
Niciodată n-a lipsit.
Moş Crăciun, Moş Crăciun

Noi am fost cuminţi tot anul
Şi miloşi am fost mereu
Şi în fiecare seară
Ne-am rugat la Dumnezeu
Moş Craciun, Moş Craciun.

Moş Crăciun cu plete dalbe
Încotro vrei s-o apuci?
Ţi-aş cânta florile dalbe
De la noi să nu te duci.
Moş Crăciun, Moş Crăciun.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun la vârsta a treia

În a mea copilărie,
Şi mi-e greu, mereu s-o spun,
N-am primit o jucărie
De la Sfântul Moş Crăciun,

Însă Moş Crăciun e OM
Şi ştiindu-mi bine strada,
Mi-a adus-o lângă pom,
Azi, pe Albă ca Zăpada!

Cum în lume-i loc de glume,
Tocmai azi, la vârsta mea,
Moş Crăciun mi-o dete-anume
Să mă joc, de vreau, cu ea!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Moş Crăciun, dacă exişti
Fii mai mult decât acum,
False jocuri de lumini,
Zgomot alb şi mulţi străini.

Fii un zâmbet de copil,
Fii sărut îndrăgostit,
Fii speranţă fără de sfârşit,
Fii te rog, inconfundabil.

Moş Crăciun dacă exişti
Fii un gând, chiar cel mai bun,
Şi să-mi ierţi în caz că poţi
Îndrăzneala de nebun.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Moş Crăciun

îţi urez la mulţi ani, Moş Crăciun,
să trăieşti încă două milenii,
pe fiecare om să îl faci mai bun,
toate vietăţile să înveţe smerenii.

să fii la fel de nobil şi de darnic,
la toţi copiii lumii să-mparţi daruri,
nimeni să nu aibă un Crăciun amarnic,
ci iubire-n piept şi pe tâmple lauri.

an după an să fii mai generos,
să scoţi sărăcia din suflet din case,
poţi să faci minuni alături de Cristos,
să dezvolte lumea veacuri glorioase.

să fii slăvit, Moş Crăciun drăgăstos,
mulţumesc pentru daruri şi gânduri sănătoase.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În apărarea lui Moş Crăciun

pot să spun că şi eu când eram
fulg de nea,-l aşteptam
în geam şi scriam: te iubesc
moş crăciun! mă zgâiam
cu cristale mortale, de soare, în maţe
mai mult
zgâriam sticla lovită de nulitatea
împletită din aţe
a vocilor subţirele de mame
şi taţi epilaţi până-n gât
în tot ce poate fi mai urât: să
nu ai de sărbători bucurii şi să nu
te caute,
de copii, moş crăciun!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Copile,-n clipe sfinte,
Fii bucuros că iar
Acelui ce-i cuminte
I-aduce Moşul dar.

Priveşte-i blânda faţă
Şi-ncetişoru-i mers,
Ascultă-a lui povaţă
Şi mângâie-l cu-n vers.

Întreabă-l dacă sacul
Nu este mult prea greu,
Ca să-l ajuţi, săracul,
Că el e bun mereu.

În iarna viitoare
Când mai voinic vei fi
Întreabă-l, vine oare
Aici, între copii?

Cu inima senină
Pe Moş să îl cinsteşti
În noaptea de lumină
Cu bradul din poveşti.

Că slavă-i pe vecie
Minune s-a ivit,
În Sfântă feciorie
Iisus cel mult iubit.

În clipele prea sfinte
Veghează aşadar,
Copile, ia aminte
Că însuşi Moşu-i dar.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai frumos pe lume

Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-ameninţe
Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere
Şi şchiopului îi eşti picior
Când eşti orfanului părinte
Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua
Când eşti ca ploaia aşteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale
Va fi ca drumul cel uşor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci prin tine-nbogăţire
Mulţimi în veac te vor cinsti
Şi cine-ar ştii în veşnicie
Pe cât întins vei străluci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunerea

- Vreţi să vă spun un secret?
Moş Crăciun e corigent!
Am aflat, dar din greşeală,
Nu ştie nimic la şcoală!
Când o să vină la mine
Am să-i zic:,, Bă, Moş Crăciune,
Dac' ai rămas corigent
Nu te duci nene, matale,
Cu caprele mele-n vale,
Că tot ai experienţă,
Poate scapi de corigenţă.
Paşti şi renii pe izlaz
Şi uiţi un pic de necaz".

poezie de Any Drăgoianu din De vorbă cu Moş Crăciun (2007)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiems

E iarnă, urlă crivăţ; în vatră-i foc sărac; şi ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârşit de veac,
natura-şi dă solemnă agonicul răsuflet,
şi-atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.

De frig te-nghemi, şi-o raclă îţi pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată
şi ciori ca de funingeni aşteapt-un hoit trântit;
şi gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.

poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiems

E iarnă, urlă crivăţ; în vatră-i foc sărac;
şi ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârşit de veac,
natura-şi dă solemnă agonicul răsuflet,
şi-atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.

De frig te-nghemi, şi-o raclă îţi pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată
şi ciori ca de funingeni aşteapt-un hoit trântit;
şi gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.

poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun şi tranziţia

Moş Crăciun, am constatat
Că şi tu eşti demn de milă.
Erai, parcă, mai bogat,
Când veneai ca... Moş Gerilă.

epigramă de Ioan Roşca (decembrie 1995)
Adăugat de Ioan Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

De-un timp, e-atâta de sărac,
Că n-are nici ce pune-n sac.
Şi a ajuns de-i plângi de milă,
De parcă-ar fi chiar Moş Gerilă.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, precum strigoii sari, din veac în veac, alergi din criptă-n criptă.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

De-un veac Unirea noastră ţine
Şi-aleşii se mai ţin de fleacuri,
Dar peste-un veac va fi mai bine...
Sau poate peste zece veacuri.

madrigal de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru un necredincios

Hai, vino!...
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi,
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Şi muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică...

Hai, vino!...
Vino mai curând, s-asculţi
Nemulţumirea celor mici şi mulţi,
Că vara n-a ţinut decât trei luni,
Şi-n viaţa unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!...

Hai, vino!...
Vino mai curând, să-nveţi
Secretul măscăricilor-poeţi...
Să-nveţi să mori când nu ştii să trăieşti
Şi să trăieşti abia după ce mori,
Iar după moartea ta să te-ntregeşti
Cu restul celorlalţi nemuritori!...

Hai, vino!...
Vino mai curând, să simţi
Cum sună-o ploaie din monezi cu zimţi
În punga goală-a unui biet ateu...
Şi, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poţi cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!...
Hai, vino!...
Vino mai curând...
Nu vii?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, XXIV, nr. 9-12 (septembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!