A venit la mine Moşu'...

Stăteam la geam pe înserat
Speram să ningă-oleacă,
(Mai mint şi eu, eram pe chat
Ca vremea să mai treacă),
Deodată sar şi mă trezesc
Cu Moş Crăciun în casă,
Îmi bagă ho, ho, ho, firesc
Prin barba lui cea groasă,
Îi spun să stea lângă cuptor
Îi dau vin fiert şi şuncă
Dar el îmi zice-un pluguşor
Scăpat ca din speluncă:
-Aho, aho, măi cetăţene
Stai şi nu te umfla-n pene,
C-am venit s-aduc ulcica
Cu-ndelemn de la bunica,
Cu făina pentru pizza
Şi cu zahăr Coroniţa
Tu dospeşte-ţi aluatul
Iar guvernu-ţi dă rahatu';....
Iarna-ai grea, omătu-i mare,
Iar n-am bani în buzunare
Fiindcă-şi puşi la borderouri
Nu am bani pentru cadouri,
N-am ce să vă pun în sac,
Ce-am făcut, s-a scurs pe crac,
Dă-mi tu mie o leţcaie
Vei primi-ndoit pe foaie;....
Mâine anul se-noieşte
Tot cu boi pe tron fireşte,
Care trag la munca grea,
Se gândesc ce să-ţi mai ia.
Ia mai mână cetăţene
Lupta, nu-ţi mai fie lene,
Dovedeşte c-ai măciucă
Bagăle-o-n guvern şi-mbucă;
De urat aş mai ura
Dar mi-e că mă voi îmbăta
Eu de cinste-ţi mulţumesc
Timpul nu ţi-l mai răpesc
Îţi spun la mulţi ani din fiere
Pa şi pu! la revedere!....-
Eu nu l-am condus afară
Cum ar fi fost cuvenit,
Ci frumos cu o fanfară
l-am băgat pe-unde-a ieşit,
Dupa ce vine cu golul
Mai îmi toarnă şi palavre,
Că la noi minune-i solul
Ies din el la vot cadavre,
Şi că noi am duce vina
De prin '90 încoace...
Ce prostii!... La noi-i Divina
Comedie, asta zace!....

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
"Hai la maica să te joace"-
- "Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri, pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
"-Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!"

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-"Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!" Şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!" Şi-a plecat.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât a fost greul de greu

Cât a fost greul de greu
l-am trecut singur mereu.
De la nimeni n-am cerut,
am muncit şi mi-am făcut.
Prestând muncă grea, de slugă,
am adunat bani în pungă.
Chiar dacă am muncit mai mult,
mă mândresc cu ce-am făcut.

poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îţi e Crăciunul, mamă?

- Iartă-ne, n-am mai ajuns...
Cum îţi e Crăciunul, mamă?
- Chipul mi-e de lacrimi uns,
Îl şterg cu-n colţ de năframă.

V-am pus cozonac în tavă,
Casa, cu drag, mi-am gătit,
Ştiţi bine că sunt bolnavă,
Însă voi... n-aţi mai venit.

Cumpărat-am şi-un brăduţ...
Le-am tot "dichisit" odaia,
Pruncilor, cu-n pom micuţ,
Cât or să stea "la mamaia".

V-am pus cadouri sub el,
Atât cât pensia-mi permite,
Că mi-eşti plod, ori nepoţel,
Doream să-ţi aduci aminte,

De Sfântul Crăciun, la ţară,
... Poate că la anul... mor,
- Viaţa e prea grea "afară"...
- Mai grea ca a mea, fecior?

Voi rupeţi în patru-o pâine,
Cu poftă, din ea, muşcaţi,
Eu împart pita cu-n câine,
Având ochii-nlăcrimaţi...

Voi-acolo aveţi de toate,
Habar n-aveţi cum o duc,
Că-n şopron stau netăiate,
Vreascurile dintr-un nuc.

Am făcut ciorapi din lână,
Că nu mai suntem în Mai,
Puiul mamii, sunt bătrână,
... Cum aş putea să le tai?

Chipul mi-e de lacrimi uns,
Îl şterg cu-n colţ de năframă,
-Iartă-ne, n-am mai ajuns...
Ne vedem la anul, mamă.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru Moş Crăciun

Iartă-mă că te salut numai din uşă...
Te-aş pofti şi-n casă,
Dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeaşi veşnică păpuşă
Şi acelaşi vechi refren de panoramă!...

Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun...
Dar eu - zău - nu văd de ce mai vii!...
Ce folos că eşti bătrîn
Şi-ai suflet bun,
Dacă-n tolbă n-ai decît minciuni pentru copii!...

Nu-ţi mai pierde timpul cu poveşti
Pentru cei ce nu mai cred în ele...
Tu - e drept - n-ai fost decît aşa cum eşti -
Omul cu păpuşi de porţelan
Şi acadele...

Dar eu nu mai sînt copilul de-altădată,
Să mă-ncînt numai de chipuri ce se şterg -
Mie-mi trebuie-o femeie adevărată,
Nu femei-păpuşi de Nurenberg!...

Iată!...
Asta este tot ce-am vrut să-ţi spun...
Şi ţi-am spus, să ştii şi tu ce-aş vrea!...
Þine minte,
Þine minte, Moş Crăciun...
Şi la anul, dacă vii din nou, să-mi vii cu Ea!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

MÂINE am să te sun,
fiindcă vreau să-ti spun
c-ai venit pe-un drum
acoperit de scrum...
Inaintea ta
si piatra ardea.
Ea nu te-aştepta
Nici nu mai spera.
.
MAINE am sa te sun
chiar de n-am să-ti spun,
nimic din ce-am vrut
E... ca n-am putut.
Pe drum, e încă fum.
Lasă-mă acum,
E si prea târziu,
Să decodez, nu stiu.
.
MÂINE... am sa te sun
şi sigur iti spun
Ce n-am scris nicicum...
Că- mi e dor de tine,
ca-mi e dor de mine
De noi amândoi,
iubiti de Soare
Si mângâiati de ploi...
.
MÂINE... de nu sun,
îţi spun de pe-acum:
Rămân acelaşi val,
ce ritmic, la mal
Revine, in cant,
cât va fi pământ...
Este prea târziu,
nu pot să mai fiu!
Să decodez, nu ştiu.!

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bebe ştrumf

Bebe ştrumf, micuţ, modest
Am să-ţi spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îţi spun de bine...

Da, drag ştrumf, e despre tine.
Ştiu că acum citeşti atent,

Chiar dacă eu sunt absent.

Tu mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Eşti un ştrumf, iar tu ştii bine,

Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îţi mulţumesc,

Iar acum eu nu glumesc. 

Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,

Mulţumesc că mă asculţi.
E greu, când spun ce simt cuiva,

Devin nesigur, şi nu aş vrea,

Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,

Vreau să ştii tot ce gândesc.
Te admir că mă-nţelegi,

N-am crezut că vrei să-ncerci,

Sunt dificil, ciudat în toate,

Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special, 

Nu ciudat, şi nici normal,

Aveai dreptate, ai zis bine,

... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îţi mulţumesc,

M-ai învaţat ceva firesc,

Mi-ai amintit ce am uitat:

Că eşti un ştrumf adevărat.
Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,

M-am deschis, m-am străduit,

Am vrut să ştii de ce zâmbesc,

Am vrut să ştii tot ce gândesc.
Si să ştii destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.

poezie satirică de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am crezut în Moş Crăciun

N-am crezut că Moşul vine
Să-mi aducă jucării,
Să treacă şi pe la mine,
C-am făcut, făcut prostii!

Acum, Moşului promit,
Mă ţin de promisiune.
Anume - m-am cuminţit,
Cum se zice şi se spune.

Se zice, că va veni
Şi la anul viitor.
Se spune că va opri
La copil ascultător.

Aşadar, m-am cuminţit,
Sunt copil ascultător.
Mi-aduce - ce mi-am dorit
Şi la anul viitor!

poezie pentru copii de Radu Bunei
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi fie teamă de munca grea. Nimic nu vine cu uşurinţă. Nu-i lăsa pe alţii să te descurajeze sau să-ţi spun că nu se poate. În timpul meu mi s-a spus că femeile nu au intrat în chimie. Nu am văzut nici un motiv pentru care n-aş fi reuşit.

citat din Gertrude B. Elion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul

Am înţeles că bate ceasul
Să mă retrag în cuibul meu,
Să trag oblonul la fereastră
Şi să vorbesc cu Dumnezeu.

Să scotocesc prin buzunare,
Bucăţi de linişte s-adun,
Să pun cristalul în cuvinte
Ca-n rugăciunea ce o spun.

Cu sufletul descătuşat,
Cu picături din călimară
S-aduc aproape orizontul
Şi timpul scurs să nu mă doară.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruieşte

Omule, nu te codi
Când vrei ceva a dărui,
Ai atât de multe de dat
Că ar fi mare păcat,
Să le ţii sub un lacăt.

Azi îţi voi spune că am dăruit o pâine,
Celui care n-are o para în buzunare,
Câţi ca el sau ea nu sunt în lume
Şi cerşesc bani, doar pentru o pâine.

Dacă ai, te rog nu pregeta,
Fă un gest şi oferă din bogăţia ta,
Celui nevoiaş căruia soarta nu-i surâde
Şi nevoit să vrea de la tine măcar, o pâine.

Dacă toţi am proceda aşa şi azi şi mâine,
Nu vom mai întâlni oameni spunând, stăpâne,
Dă-mi şi mie azi un ban pentru o pâine,
Am oferi cu drag, din suflet şi cu bunăştiinţă
Pentru a potoli a lor grea umilinţă.

De dai din ce ai se înmulţeşte,
Bunătatea ta în suflet va creşte
Şi te va recompensa fireşte,
Când omenia din tine vorbeşte
Să- l asculţi şi pe cel ce-ţi mulţumeşte.

Dăruieşte, iubeşte şi nu judeca,
Ca să-ţi găseşti armonia şi liniştea,
Alungă cât poţi tristeţea celui de lângă tine,
Printr-un gest atât de firesc şi de omenesc
Şi ei, mâine, de la tine nu mai cerşesc.

Să dai din ceea ce eşti tu, ar fi mult mai bine
Şi-o floare roz sau albăstrea, dacă ai dărui
Cel ce azi cerşeşte o pâine, ar şti
Că -n tine chiar sălăşluieşte
Dragostea de oameni, de semeni, fireşte
Şi cel de lângă tine demnitatea şi-o găseşte..

poezie de Georgeta Ganea (1 februarie 2023)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către fiul meu

Scrisoare către fiul meu

Pentru vremea când n-am să mai fiu,
Şi viaţa îţi va fi bogată,
Aş vrea de acuma să îţi scriu,
Să-ţi spun, ce n-am spus niciodată.

Te rog să nu te superi,
Căci n-aş dori cumva,
De lipsa mea să suferi,
Ori că-ţi vorbesc aşa.

S-au tot dus anii tăvălug,
Şi nu ne-am spus cuvinte.
Cum apa rupe brazda de sub plug,
Am să mă duc şi eu cuminte.

Îţi spun acum că te iubesc,
Matur, ca pe copilul năzdrăvan,
Că n-am vrut să te rănesc,
De mi-am făcut, din tăcere, paravan.

Mă încearcă un regret târziu,
Că n-am vorbit la un pahar cu vin,
Că am ajuns acum să-ţi scriu,
De parcă ţi-aş fi fost străin.

Aş fi putut să-ţi povestesc,
De multe, câte sunt.
Despre cele ce gândesc,
Respect, familie, pământ.

Nici tu nu te-ai oprit din drum,
Să vezi de-mi sunt picioarele betege,
Să afli că şi eu sunt fum,
Şi viaţa vrea să mă abnege.

Eu nu-ţi reproşez ceva,
Doar vreau să-ţi cer iertare,
Şi să te rog: să nu care cumva,
Să ai la fel purtare.

Să fii pentru copilul tău,
Prieten dar şi tată,
Să vă povestiţi mereu,
Şi să îi dai povaţă.

Să nu te rezumi numai la bani,
Căci ei nu sunt cuvinte,
Că viaţa trece şi în ani,
Cunoşti durerea de părinte.

poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (8 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Worry Christmas!

Vaccinat, trecut prin boală,
Sau testat (cam ca la şcoală),
A sosit pe bătătură
Moş Crăciun cu barba sură,
Să ne-aducă de la pol,
Anul ăsta sacul gol,
Pensia un pic mărită,
(De-o palpezi e nesimţită),
Preţuri astronomice,
Pofte gastronomice,
Vagi speranţe de mai bine
De la Domnul doar, creştine,
Şi-un guvern de patru bani,
Pân' la anul, nu mulţi ani!

pamflet de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Moş Crăciun

să nu mă uiţi iar Moş Crăciun
anul acesta chiar am fost mai bun
şi în efortul de a fii cuminte
am fost mult mai atent cu cele sfinte

obrazul l-am întors de-am fost lovit
şi nu m-am plâns chiar de-ar fi trebuit
să dovedesc c-am fost un bun creştin
am ţinut post nu m-am atins de vin

nu m-am ţinut de rele ca-n alţi ani
şi nu-s atât de lacom după bani
iar cine mi-a cerut un ajutor
eu i l-am dat fără a-mi fii dator

hai vino Moş Crăciun şi pe la mine
uşa e larg deschisă pentru tine
şi pentru toţi cei care m-au uitat
eu îi primesc cu sufletul curat

eu te aştept nu accept un refuz
să nu mă laşi din nou trist şi confuz
trimite-mi un răspuns în orice fel
scrisoare, sms sau chiar printr-un e-mail

poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta de lumină

În căsuţa de la ţară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Şi sunt tare supărat.

Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Şi în noaptea de Crăciun,
Pe părinţi am să-i colind.

Din suflet le voi ura
Viaţă lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulţumire.

Vom sta apoi lângă cuptor
Şi amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl şi de măicuţa mea.

Sufletele ne-om deschide,
Vom cânta chiar şi colinde
În brad becuri vom aprinde,
Vom goli vinul din blide.

În noaptea asta luminoasă
Vom petrece până-n zori,
Când umblă din casă-n casă
Cete de colindători.

Ne vor cânta la fereastră
Colinde de viaţă lungă.
Noi, din avuţia noastră
Le dăm vin şi bani în pungă.

În noaptea asta de lumină
Ne vom ruga la Dumnezeu,
Masa să ne fie plină
Ca-n noaptea asta, tot mereu.

Aşa vine Moş Crăciun
În căsuţa de la ţară.
Mă grăbesc s-ajung acum
Unde n-am venit de-o vară.

poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim demnitate! Dacă am înţeles în ce oglinzi se îngână chipul suspinelor noastre tăcute. Ştiu, suntem prea puţin. Lăsând la o parte ierarhiile stupide, pagini de cărţi rupte, cu final prost, toţi vom da acelaşi răspuns. Pentru timpul pe care l-am păstrat pentru noi, pentru tot ce-am fi putut face şi n-am făcut şi mai cu seamă pentru oftatul atribuit urmelor noastre păgâne în prag de suflet.
Vrei să-ţi spun care-i cea mai grea boală? Irecuperabilă, perfidă şi crudă în cele mai cumplite moduri. Neiubirea. E în fiecare, superficial, vădit sau adânc impregnată în subconştient. Păcat că uităm să ne fim efectiv, reciproc, fără intenţii ascunse, suficient cât dintr-o îmbrăţişare să ştim răspunsul prea multor întrebări nerostite.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa stâncii de bazalt

Să nu mă întrebaţi nicicând
Cum am trăit –
Căci n-am să spun,
Nu veţi afla
Trăirea mea
Şi, neştiind, nu veţi putea trăi aşa
O viaţă-ntreagă
De trăit
Şi fericit.

Cum am iubit?
Nu spun şi nimeni nu va şti
Că am iubit neîncetat
Şi am privit, în nopţi senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun şi nimeni
Nu va şti.

Nu cred că aţi putea şi voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistaţi necontenit
Şi nemişcaţi
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Şi vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le daţi
Şi n-aţi voit
Să le cedaţi
Dar nu, nu cred că aţi putea

Să fiţi voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Şi s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.

N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Aşa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căluţul meu

E trist căluţul meu de la o vreme
Citesc în ochii lui plini de blândeţe,
E tânăr şi-n putere, nu se teme,
Doar eu mă vait ajuns la bătrâneţe.

Grijă-am avut, l-am dus la potcovar,
Picioarele să-l ţină, să nu-l doară,
Nu s-a schimbat, ce-i fac e în zadar,
Nu-i bucuros de soarele de-afară.

N-am îndrăznit ca să-l lovesc vreodată
Chiar dac-a fost mai nărăvaş sau tânt
Eu l-am iertat de fiecare dată,
Nimeni pe lumea asta nu e sfânt.

L-am ţesălat pe coama-i mătăsoasă,
L-am întrebat de are vreo durere,
L-am mângâiat pe fruntea lui frumoasă
Şi mi-a răspuns cu lacrimi în tăcere:

-Mă bate gândul rău şi nu mi-e bine,
Mai stai, aş vrea cu tine să rămân,
Mi-e teamă c-ai să pleci de lângă mine,
N-aş vrea să mai cunosc un alt stăpân!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suerte rumano

Mi-amintesc şi-acuma, Doamne,
Om la patruşcinci de toamne,
Când eram copil, pe luncă,
M-a trimis mama la muncă,
Şi-am muncit tot în prostie,
Nu tu casă, nu moşie,
N-am găsit măcar nevastă,
Să mai am înc-o năpastă,
Iar de bani, de niciun fel!
Când priveam în portofel,
Ȋnjuram, fără perdea,
Apropo de mama mea!

Iară, vără-miu, Costică,
Ce noroc pe el, adică,
Mă-sa, că pe ea am boală,
L-a trimis să facă şcoală,
Facultăţi, un doctorat,
Văru'... supraeducat,
A-nvăţat atâta carte,
Moară Veta, să n-am parte!
Neamu' tot nu pot să-l pui,
Nici la deştu mic a' lui,
Mă-sa, nu mai zic că mor...
I-a făcut un viitor!

Dar, norocul e că noi
Avem un guvern de soi,
Il iubesc, l-am şi votat
De cinci ori!... e democrat!
N-a ţinut de şcoală cont,
Ori c-ai fi ultimul tont,
Ne-a adus la un nivel
Ca să fim plătiţi la fel,
De-am ajuns, ca şi Costică,
S-am o leafă bunicică,
Şi... făcând de ani şi ani,
Amândoi aceiaşi bani,
A venit, deh! rândul lui,
Om cu şcoală, cum vă spui,
Să-l aud pe arătură,
Cum pe mă-sa o înjură...

Telelei, ca doi nebuni,
Culegând de zor căpşuni!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă boi

Pocnind din bici pe lângă boi,
În zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
Şi după bici l-am cunoscut,
Şi cum ţeseam, nici n-am ştiut
Cum am sărit şi m-am zbătut
Să ies de la război.

Şi-atâta tort mi-am încâlcit
Şi-n graba mare-am spart un geam,
Ştiu eu ce mi-a venit!
Am cap, dar parcă nu-l mai am!
Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, şi eu voiam
Să-ntreb cum a dormit.

Şi vezi aşa-i el, nu ştiu cum!
M-a prins de braţ şi m-a cuprins
Să mă sărute-n drum.
Dar eu din braţe-i m-am desprins
Şi l-am certat şi l-am împins
Dar n-am făcut cu dinadins,
Şi rău ce-mi pare-acum!

O, nu mi-e că mi-am sângerat
La prag piciorul într-un cui,
Dar mi-e că e păcat!
Om bun ca dânsul nimeni nu-i,
Şi pentru-o vorbă rea ce-i spui
El toată ziulica lui
Munceşte supărat!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!