Ninsori îndrăgostite

Noaptea asta îmi dă foc
cu chibrituri de zăpadă
ce ninsori mai am în stoc
de ard toate or să cadă

Ce chibrituri de zăpadă
fulgii sar parcă-s scântei
ochii ce-au uitat să vadă
visează Doamne femei

Fulgii sar parcă-s scântei
ce ninsori mai am în stoc
numeri stele câte vrei
noaptea asta le-a dat foc

Cu chibrituri de zăpadă
aprind noaptea să te vadă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezie de mătase

Bijuterie-înrourată de carne şi de foc
cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
chiar astăzi frumuseţea e un atac de cord
în apele iubirii ca un copil mă scald
ca noaptea mea cu ziua să fie iar de-acord

Doamne frumuseţea e un atac de cord
şi numai printre stele am mai avea noi loc
când sânii tăi iubito mi-arată Polul Nord
bijuterie-înrourată de carne şi de foc

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
cu flori de tei să ningă şi-n cer să fie cald

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de zăpadă

Ştii prima zăpadă,
Nu pare să cadă,
Iar ei îmi urează "Crăciun fericit!"

Mă plimb prin ogradă,
Sperînd c-o să cadă,
Nimic nu contează... sunt dezamăgit!

Şi gându-i o spadă,
Că nu o să cadă,
Un fulg de zăpadă,
Crăciunul să vadă
Un câmp înverzit!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina ninsorilor de altădată

Erai înger de zăpadă
ori o flacără-ngheţată
din cer fulgii stau să cadă
să te nască-nc-o dată

Ca pe-o flacără-ngheţată
ochii mei te şlefuiesc
de lumina ta se-mbată
şi-apoi cântă nefiresc

Ochii mei te şlefuiesc
lacrimă gata să cadă
dintr-un ochi neomenesc
cade-un înger de zăpadă

Ca o flacără-nlăcrimată
ninsoarea mugur de fată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade floarea de zăpadă

zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
şi te-aştept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aştept cum îl aştept pe Dumnezeu

cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinţi
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe bunii mei părinţi

zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
şi-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun

cade floarea de zăpadă
pe oraşul meu golaş
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe-al neamului oraş

zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeţi şi vijelii
îi aud şi pe copiii
fără casă şi orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani

cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe case-abandonate

cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie la fericire invitaţie la iarnă

Faci tăcerea ferfeniţă
cuvintele parcă sunt cai
câteunul mai de viţă
te împinge brusc în rai

Cuvintele parcă sunt cai
din copite sar scântei
când să zbori auzi hei stai
zarea asta n-o mai vrei

Din copite sar scântei
câteunul mai de viţă
te întreabă asta vrei
faci tăcerea ferfeniţă

Cuvintele parcă sunt cai
fericit nu eşti dar (h)ai

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzătoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
când te privesc şi mor câte puţin

Şi simt în piept văpaia unui crin
şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti noaptea devorată de lumină

Şi trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
şi cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub acestă întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii violete

Noaptea te visez întruna

ziua-ntreagă-i un coşmar

în cerneală totuşi luna

pare-o lacrimă de jar

Ziua-ntreagă-i un coşmar

scriu cu litere de foc

dragoste nu ai habar

dacă-n lume am un loc

Scriu cu litere de foc

în cerneală totuşi luna

are un poem în stoc

noaptea te visez întruna

Ziua-ntreagă-i un coşmar

restu-s aparenţe doar

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 septembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un fulg de zăpadă

Îmi ninge în suflet, iubite,
priveşte zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
şi-ngheaţă lumina la geamuri.

Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai ştii cine sunt?"

Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aştept la un ceai!"
..............................................................

În mine se-ascund zăpezi numărate
şi ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aştepţi:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt fulgi de zăpadă

şi viaţa asta e o iarnă continuă cu mici variaţiuni de Paganini numite primăveri
sunt momente când fulguieşte mai puternic ca după un război sau o calamitate
dar sunt şi zile când nu mai cade nici un fulg de om de zici că suntem în deşert

am obosit să tot număr câţi fulgi de nea vin şi câţi au plecat
văd goluri greu de suportat şi nămeţi de nesimţire
iar prostia îşi strânge resemnată armatele la rigola istoriei

jur Doamne că nu am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai dat
am trecut prin deşert şi am pierdut lacrimi fără număr
şi- am fost rătăcitor pe marea suspinelor strângându-le-n siajul zilei

oamenii sunt fulgi de zăpadă cu tot frigul singurătăţii strâns în suflet
îi vezi purtaţi de vânturile istoriei dintr-un noian în altul
şi te întrebi de unde atâta tărie şi cum de nu li se pierd visele

să nu mai numeri fulgii de zăpadă. lasă-i să-şi poarte singuri de grijă
la recensăminte vor şti să se adune şi să se scadă din taxe
şi cine nu pune cruce pune degetul pe rana statisticilor inutile

oamenii de zăpadă nu cresc în pom, ei trebuiesc rostogoliţi
avalanşe ce întăresc rădăcinile primăverilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori târzii

Norii sterpi, lipsiţi de vlagă, cern ninsori întârziate,
Fulgii plâng de supărare pe cărările uscate,
Cerul iernii mohorâte speră într-o revenire,
Ar dori să dea atacul într-o ultimă zvâcnire.

Liniştit de sus să ningă şi zăpada să ne-ngroape,
Să ne-acopere omătul, să visăm, să fim aproape,
Să chemăm spre dimineaţă trecători dornici să vadă
Câtă dragoste există în doi oameni de zăpadă.

Aşternutul şi-l va strânge, iarna-n grabă o să plece,
Gerul, frigul şi îngheţul dispar din inima-i rece,
Soare blând ne ocroteşte chiar de razele-s departe,
Curg zăpezile topite... Curg speranţele deşarte...

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinetică iarna / icter de zăpadă

Idolatrizez fulgii de zăpadă
lipitori întinse haotic
peste jacheta plină cu ochi
şi guri ce mestecă ochii
în permanenţă.

Jacheta îţi aparţine
la fel şi conul de praf
la care lucram seara
când dormeau lipitorile
iar fulgii erau şi ei
mai coloraţi ca niciodată
mai cocheţi decât zorii
mai frumoşi decât norii
mai aşchii decât o ţeapă.

Nomad să le fiu fulgilor stăpân
părintele intransigent
cum din metal se face oxigen
şi gura ta e oxigen şi larvă
şi apă şi nalbă şi rabdă
mestecând omlete dimineaţa.

Urăsc Soarele ca pe o bucată
spălăcită de tumoare
venită drept cadou
venită drept pretext
asemeni unui text
comprimat în 2 cuvinte
atrofiate.

Te fredonez până-mi crapă buzele
deşert de sunete desert
cu melci în gât
cum mergi eu cânt
scuzele.

Să iasă morţii din pământ
nimic n-opreşte al meu cânt
rostit în fulgii de zăpadă
rând pe rând când o să cadă.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu de zăpadă

Viscoleşte să ne vadă

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (20 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de migdale

Ninsori se sting, ninsori se-aprind
Pe cerul meu fără de stele,
Aş vrea in gând să te cuprind
Din amintirile rebele.

Cuvinte vor să recompună
Povestea visului frumos
Dar noaptea nu imi cântă-n strună
-Inchide ochii, dormi,...... a fost.

Când jarul soarelui răsare,
In diminetile cu foc
Rămas mi-e gustul de migdale.
Si lacrimile işi fac loc.

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgul năzdrăvan

Printre nori de zăpadă
Îmi apari tu chip frumos
Am ieşit acum în stradă
Să prind fulgul cel pufos

El pe faţă se lipeşte
Fulgul este năzdrăvan
Mă sărută se topeşte
Nu m-a văzut de un an

Altul alb micuţ si iute
Cât bobul de zahăr alb
Zboară-n aer se învârteşte
Face în văzduh un colb

Vântul rece el porneşte
Fulgii fug aleargă-n stradă
Fugii pe zăpadă o iubesc
Soarele-i pitit în noi să-i vadă

Prind în palma mea un fulg
Şi mai mulţi vor ca să vină
Repede în curte fug
Îi adun lângă casa în grădină

Roşu mi-e obrazul ca de jar
Fulgii ce se topesc pe gene
Sînt îndrăgostită iar
Chiar de fulgul năzdravăn

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ca noaptea...

Când nopţile
nu au contur
te strig…
Aş vrea să fiu
primul fulg de zăpadă
topindu-se timid
şi emoţionat
pe buzele tale…

Când fluturii orbi,
în cădere liberă,
se lovesc de asfalt
Aş putea fi
cu o eternitate
mai aproape de tine.

Pentru că noaptea…
noaptea umbrele mele
pot să danseze,
Şi numai noaptea
ploile de meteori
îmi luminează drumul…

poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

primăvara asta
fulgii de zăpadă
dansează
în jurul
magnoliei înflorite

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec într-o aripă

bat în geam degetele cui
aducând din cer lumină?!
ochii tăi sunt ai nimănui
răscoliţi mereu de vină.

lemnul alb arde-n foc mocnit,
sângele în vene suie,
nu mai e noaptea de granit,
lacrima curge căpruie.

sar scântei, umbre se topesc,
zorile frâng zarea-n două.
alte flori pomii risipesc
peste boabele de rouă.

pasărea-n lumină zboară
ca un zvon de primăvară!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc de tabără literară

Sar porumbii în ciurele,
Şi în jur, poeţi câţi vrei,
Cei mai mulţi scot floricele,
Câţiva însă scot scântei.

epigramă de Anton Muraru (2015)
Adăugat de Anton Muraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele

( O. B.)

zilele ploioase sunt cumva speciale

parcă-s mai duioase parcă-s mai a jale

parcă curg prin mine- parcă eu prin ele

parcă-s mai străine- parcă-s ale mele...

parcă-s alcaline, parcă vin din stele

parcă-s eu cu tine, parcă tu cu ele

parcă-s mai duoase, parcă-s mai a jale

zilele ploiase-zilele speciale...

poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea Omului de Zăpadă

Când iar îngheaţă apa-n cadă,
Sătul fiind de-atâta ger,
Refă-mă, Doamne, din zăpadă
Să pot trăi în frigider.

epigramă de Vasile Tudorel Jipa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!