Transcriere cu lerui-ler

Arunc stelele din cer
pe al foii alb mister
şi rămâne numai una
să colinde ziua luna

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casanova

Trecător prin a ta faţă
Arunc clipele spre cer
Sunt frumosul Casanova
Nu ascund niciun mister

Arunc flori.. adun suspine
Scriu doar versuri de amor
Si mă scald in ape limpezi
Numai stele.. numai dor

Privesc luna peste dealuri
Si luceferi ţin in palmă
Mă inclin frumoase doamne
La o zi de primavară

Azi aici... mâine pe munte
Zbor voios din floare-n floare
Ma simt liber... si ostatic
In a dragostei ardoare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriind, fac transfuzie foii albe!

aforism de Costel Zăgan (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stelele pier

Ţăranul păşeşte din ogradă în cer

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (20 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consecvent în alb

Totuşi între naşpa şi marfă
poezia mai rămâne la harfă

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (31 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casanova

trecător prin a ta faţă
arunc clipele spre cer!
sunt frumosul Casanova
nu ascund niciun mister

ofer flori... adun suspine...
scriu doar versuri de amor
şi mă scald în ape limpezi
numai stele... numai dor!

privesc luna peste dealuri
şi luceferi ţin în palmă
mă înclin frumoasei doamne
la o zi de primăvară!

azi aici... mâine pe munte...
zbor voios din floare-n floare
mă simt liber... şi ostatic
în a dragostei ardoare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoaso ce mister
Dumnezeu la pian
ţi-a cioplit în cer
trupul diafan

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (1 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mai mulţi...

suntem atât de diferiţi, tu eşti ca ziua, eu sunt noapte,
tu eşti ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu eşti ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu eşti un cer, eu sunt un nor, tu eşti o floare, eu tulpină

suntem atât de-asemuiţi, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzleţe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă

suntem atât de coloraţi, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeţi, una dorită, una ştearsă

suntem cu toţi un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toţi legaţi cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulţi, mai mulţi de-o mie

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ticăloşilor vopsiţi în alb

Împingi prăpastia spre cer

mişcă-ţi fundul hahaleră

doar un munte îţi mai cer

ia-ţi în schimb această eră

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (6 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinde, colinde

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.

Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

sunt stele pe bolta înaltă
ce semănă cu diamante
care în noaptea învoalată
se oglindesc fascinate

stele ca acestea şi pe pământ
noapte şi zi mereu strălucesc
încărcate de mister ziua sunt
iar noaptea - de iubiri povestesc.

şi stelele fermecătoare
luminează în seninul pur
cu îndrăzneală în culoare
ca şi-n imensul cer de-azur...

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşchii

Azi-noapte
luna
iar
s-a
buşit
în
fereastra mea

Până
dimineaţa
am
dormit
în
cer

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (13 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai una

Lasă-mi numai una
Din nopţile toate
Amiroase luna
A singurătate

Ci dacă mă văd
Admirând stingher
Ca la un prăpăd
Cum plouă din cer,

Auru-n şuviţe
Pentru plete lucii
Prin livezi şi viţe
Cântă iarăşi cucii;

Şi tu poţi să mergi
În altă galaxie
cu oglinzi. Să ştergi
(Ce profilaxie!),

Rănile ca semne
Ce-au să ni se-ntâmple
Morţii noastre demn e,
Să ne bată-n tâmple.

Şi-ai să-mi trimiţi veşti
Eu le voi percepe
Când bat în fereşti
Luceferii de pe,

boltă. Şi-am să spun
oamenilor: - Vai,
Mai bine nebun
Mă năşteam şi-ncai

Le strigam amare
Vorbele spăşit
Tragică eroare
Mitul s-a sfârşit!

Ori aşa, întruna
Nopţile, cu toate
Că le ştie luna
Îmi sunt numărate.

Una numai lipsă
Aş putea să-ndur
Şi dacă nu-i chip să
O obţin, o fur!

Dă-mi din nopţi atâta:
Una care-ţi cer
Rugăminţi, a câta
Ultima, Prier

Mi-o va da. Şi darul
Cade-mi rău. Sau nu-mi,
Ca din calendarul
Unei alte lumi.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce preferaţi: să scriu ori să vă arunc, în cuvinte, singurătăţile?(Dilemă!)

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie îndrăgostită

Vede luna lucind diafan.
Şi cântă, dansează,
Când luna o alintă.
Vede teii înfloriţi la-nceput de an,
Pentru că e îndrăgostită.
Deodată, pe-un petic de cer
Luna dansează cu numele lui.
E Tudor? Cetin? Marin sau Titel?
Totul în jur e un mare mister.
E o stare confuză, dar e o stare de bine,
Ce o cufundă-n somnul plin de culori,
Lăsând stelele paznici să-i fie
Să-i vegheze iubirea până în zori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru pe alb

V-aţi grăbit să-mi ziceţi bun
Şi-acum, zău, e vai de mine!
Sunt mai rău ca un nebun
Evadat din astă lume?

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roza vânturilor nebune

Cum nu mai încap de cer
vreau un semafor pe frunte
căci femeia-i un mister
mai înalt decât un munte

Vreau un semafor pe frunte
să opresc ceaţa de plângeri
când o caut pe niciunde
răsfoind cartea cu îngeri

Să opresc ceaţa de plângeri
căci femeia-un mister
de-aia chiar de soare sânger
şi nu mai încap sub cer

Vreau un semafor pe frunte
ca să ştiu mintea pe unde-i

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi înger

Dezrăstignită din ultimele raze,
ziua coboară în locaşul rece…
Roşul asfinţit scurgându-se pe case.
E noapte. Stelele se golesc de lumini.

Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc.
În băltoace lăcrimează luna
cu palidul chip trist, supt. Şi varul
fardulului ei se descojeşte întruna.

În sala strâmbă, murdară şi neagră
a tristului leagăn de orfani,
cu ochi miraţi de bolta cea largă,
fetiţa bălaie visează.

Ea-n mii de bucaţi
cerul îl vede frânt şi stelele
se coboară în bucăţi de pâine.

Mai vede în suflet luna rotundă
ca o jimblă imensă, aburind,
şi-o mâna albă, delicată, blândă,
pe creştetul ei rotund odihnind.

Dar luna dispare şi stelele se sting.
Rămâne doar sala jalnică şi rece…
Şi ochii ei de pâine mai plâng,
de stelele calde, de luna cea dulce.

Se face întuneric în tristul adăpost
şi-n ochii ei mari, calzi si curaţi,
visul de pâine se frânge.

Se face intuneric şi visul apune,
doar în sufletul ei nepământesc,
Îngerul, flămând de rugăciune,
veghează, ocroteşte şi plânge.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preaurâto preafrumoaso

Sânii tăi par diamante
răsfrâng luna în andante
numai soarele săracul
crede c-a văzut pe dracul

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Juan (25 iulie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

un luceafăr de nisip
se prelinge
din clepsidra cerului
noaptea mi-a împietrit
pe buze

Costel Zăgan, Traiectorii fragile

a star made of sand
is dropping
from the hourglass of the sky
night has frozen
on my lips

Costel Zăgan, Fragile trajectories, 2018
traducere Sebastian Ciortea

gogyohka de Costel Zăgan din Traiectorii Fragile (2018), traducere de Sebastian Ciortea
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri de buzunar

Au luat-o razna salcâmii
se catapultează-n cer
asta cică-i poanta lumii
omul cocoaşă de dromader

Îşi catapultează-n cer
pustiul ce l-a născut
Doamne dacă are fler
îşi face stele din lut

Vidul care l-a născut
o fi asta poanta lumii
îl salvează prin sărut
au luat-o razna salcâmii

Au catapultat în cer
astăzi ultimul mister

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!