Colinda lui Nică
Mi-am lăsat umbra în tindă
și-n fereastră o colindă
lerui-ler cu flori de vânt
sfântă noapte pe pământ
Lerui-ler scântei de stea
așa-i Doamne dragostea
un copil vai și-o copilă
raiului îi plâng de milă
Inima ne dă lumină
adevăru-i sfântă vină
de la el începe lumea
dincolo nu este culmea
Lerui-ler să fim copii
și în anul zece mii
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Colind spre absolut
Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu așa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer
Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toți lumină
Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler colindă frigul
de la singur la mai singur
Lerui-ler cu flori de măr
dragostea vine din cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de of și dor
Lerui-ler dragostea mea
nicăieri n-ar încăpea
nici în cer nici pe pământ
în tăcere sau cuvânt
Lerui-ler noapte și zi
lângă tine orice-ar fi
plâng și codrii nu te văd
bate frunza ce prăpăd
Lerui-ler frunză din rai
să primești mereu tu dai
lerui-ler dragostea mea
durerea te-ar încăpea
Lerui-ler femeie-rai
răsar stele jos când stai
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme (15 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind între noi
Lerui-ler singurătatea
lerui-ler cu flori de flori
din ninsoare îmi iau partea
să-mi ajungă-n sărbători
Lerui-ler cu flori de flori
lerui-ler mama și tata
lerui-ler cu frați surori
noaptea pe de-a gata
Lerui-ler mama și tata
câți fulgi e singurătatea
amintire-acesta-i pata
lerui-ler ziua și noaptea
Lerui-ler cu flori de flori
și cu cântec mă-nfășori
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind abreviat
Lerui-ler ce dulce vis
astă-noapte s-a deschis
lerui-ler cireși în floare
ninge Doamne și mă doare
Lerui-ler dar în genunchi
strâng ninsorile mănunchi
lerui-ler fetele mele
dau în lume vai cu stele
Lerui-ler flăcăii mei
luptă zău ca niște zmei
lumea tace și-i admiră
tac și eu însă la liră
Tac și scriu lerui-ler
când de of și când de cer
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind dezghețat
Lerui-ler floare de gheață
lerui-ler floare din vis
poate iarna mă dezvață
într-o floare m-a închis
Lerui-ler floare din vis
lerui-ler boboc de stea
cine oare te-a trimis
să răsai pe fruntea mea
Lerui-ler boboc de stea
poate iarna mă dezvață
poate iarna nu e (g)rea
lerui-ler floare de gheață
Lerui-ler floare din vis
hai în lumea mea pis-pis
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 decembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lerui-ler
Ninge cum ningea odată
lerui-ler cu flori de măr
viscolește înflorind o fată
din pământ și pân-la cer
Lerui-ler cu flori de măr
doar vioară parcă ninge
și-un troian într-adevăr
lasă-n urmă câte-un înger
Doar vioara parcă ninge
viscolește înflorind o fată
soarele un strop de sânge
ninge cum ningea odată
Lerui-ler cu flori de măr
o mână mă scoate-n cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (decembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind a/z
Sărbătoarea e o carte
hai s-o scriem împreună
de la viață mai departe
lerui-ler și flori de lună
Hai să scriem împreună
bucuria și necazul
dacă totul merge strună
lerui-ler arde obrazul
Bucuria sau necazul
de la viață mai departe
colindăm dacă e cazul
sărbătoarea e o carte
Hai s-o scriem împreună
lerui-ler de vreme bună
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 decembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind în scris
Lerui-ler și flori de măr
cititori și cititoare
să vă spun un adevăr
frumusețea încă doare
Cititori și cititoare
vă colind chiar din tăceri
uite-un răsărit de soare
cu raze de mîngâieri
Vă colind chiar din tăceri
vă mai spun un adevăr
recitiți ziua de ieri
lerui-ler și flori de măr
Cititori și cititoare
cartea este sărbătoare
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Postcolind
Lerui-ler ce veste Doamne
de vreo 25 de toamne
vine iarna pe la noi
goală într-un car cu boi
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (25 decembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertăciunea deșertăciunilor...
Și anul acesta m-a prins Crăciunul
cu ieslea goală,
pe cine să mai vând,
cine să mai cumpere?
Doamne,
împrumută-mă cu ceva sfinte moaște!
Sfinții au prins promoroacă în bărbi,
îngeri-n blugi răgușesc sub ferestre,
lerui-ler, lerui-ler...
-Primesc cu colinda,
luați,
rupeți din ceea ce nu-mi aparține!
Târgul e plin de lumini spânzurate de cer,
unde să mai încapă și NOE cu arca?
Cineva și-a băgat piciorul
în roata norocului...
Blestem
înfășurat în scutece albe.
Singur cu ieslea goală,
lumea și-a rupt apa
mai devreme de luna a șaptea.
poezie de Vasile Iftime din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transcriere cu lerui-ler
Arunc stelele din cer
pe al foii alb mister
și rămâne numai una
să colinde ziua luna
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sub crucea-n care vidul putrezește
Se-ndepărtează umbra de lumină,
Și ura de iubire și dispreț,
În suflet adevăru-i fără preț,
Minciuna ne aduce în ruină.
Cuvântu-i de prisos dacă rănește,
Gândul e un tuci înfierbântat
Pe care amintirea l-a uitat
Sub crucea-n care vidul putrezește.
În vis mai latră câinii întristării,
Întunericul se varsă-n vegetale
Când te ascunzi, nu-mi ieși în cale,
Inima mi-am pus pe culmea zării,
Acolo îngerii cad în genunchi
Din zborul lor pornit între tornade,
Să vadă cum intrăm în canonade
Tăind lumina până în rărunchi.
Găsim în ea copite pofticioase
De-a călări și vânturi dar și ploi
Să te-aducă dulce înapoi
Floare între florile frumoase.
Ne merităm o clipă de avânt
Între întuneric și lumină
Și-o mână de cenușă de sulfină,
Sfântă amintire pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme de colindă
În hlamida ei regească,
Iarna cea dumnezeiască,
Umblă ca o principesă
Cu troienile în lesă
Și se vântură prin lume
Negăsind vreun loc anume,
Unde Anul - împărat,
Vreo trei luni să-i stea bărbat.
Întâlnind Toamna bogată
Începu o sfântă ceartă ;
Și-aruncau omăt și ploaie
Făcând mare hărmălaie.
Toamna nu se lasă dusă,
Iarna vrea întâia pusă...
Anul cum să le împace
Când i-s amândouă drage?
Pregătiți de Sărbătoare,
Stăm cu toți-n așteptare
Și cântăm cu foc în tindă,
Că e vremea de colindă.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La geamul fulguit
La geamul fulguit și trist
Trimis-am gândul să-ți colinde.
L-auzi cântându-ți despre Christ?
Aprinde candela, aprinde
Și-ncearcă-n brațe a-l cuprinde
Și-o mână caldă îi întinde
Și tulburi ape de-ametist...
Hai, Velerim și Lerui-Ler,
Flori dalbe, flori de măr prea sfinte,
Prin mari troiene și prin ger
Am răzbătut cu dor fierbinte,
Să-ți spun, soția mea cuminte,
Că și-n aducerile-aminte
Poți cuibări întregul cer.
Să-ți spun, cum îți spuneam cândva,
De-un ursuleț și-o zveltă ciută,
De-un gândăcel și-un ciob de stea;
Să-ți spun, în zvon de alăută,
Iubirea mea neprefăcută,
Crescută-n temniță, crescută
Din inima și carnea mea.
La geamul fulguit, în zori,
Trimis-am dorul meu să-ți bată:
Primiți, primiți colindători?
Iar tu de geam apropiată,
Asculți cântarea minunată,
Plângându-mi viața mea legată
Și anii scurși prin închisori...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen transcendental
Doamne, de-aș putea atinge Cerul
Și m-aș așeza-n Lumina Ta,
Eu, pe loc, aș dezlega misterul
Florii, Doamne, de "nu mā uita".
Doamme, fā -mā pasāre-n vāzduh,
Ca sā-ți cânt și Ție Lerui-Ler,
Toarnā-mi, Doamne,-n vers un dram de duh,
Cāci, sunt tare singur și stingher.
Doamne, dā-mi aripi de ciocârlie
Și strălumineazā-mi calea linā,
Mā așazā,-apoi, în poezie,
În cea care sufletu-mi alinā...
Poartā-mi, Doamne, drumu-n izvodire,
Tu mă mântuie, cu harul Tău,
Deseneazā-mi pașii din gândire,
Nu mă prāvāli din nou în hău...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
A căzut multă zăpadă,
Gropile n-au să se vadă,
Pietrele crapă de ger,
Noi, de foame... lerui-ler!
epigramă de Georgeta Vătavu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind ceresc
Cerul și-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu plugușorul
Îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
Și de giuvaier,
Toți luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.
Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.
Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub ferești colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.
N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.
Și-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...
Numai tu aștepți în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Și nu știi Prier.
Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea și pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.
citat clasic din Radu Gyr
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mâine
de mâine
n-oi mai înrăma ninsori
le-oi despuia
de alb cu miezul jilav
în sălcii sidefii
le-oi alunga
și-n aripi de cocor
cu trupul firav
le-oi scrie-n vifore
și-n căni cu vin
și în colinde
lerui-ler
nuntite
le-oi presăra
pe umăr de cais
și-n florile
în fruct neumilite
dar dacă mâine
nu mai ning domol
spuneți-mi
ce să pun
pe locul gol
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduire
Azi, ți-aș scrie o colindă
să se-audă până-n tindă.
Până-n tinda cea albastră
unde-(a)pari tu la fereastră
cum stăteai, odinioară,
să-ți cântăm lerul, Mioară!
Împletind în opt sau șase,
azi, ți-aș scrie cu mătase,
fir de stea cu gene-nchise
grămădind scântei de vise.
Umbra magilor să-mi poarte
semn de tine! Și de toate!
Lerul ăsta, maică dragă,
e un murmur fără vlagă.
E alean, tăinit în noapte,
dinspre vii spre miazămoarte.
Și-umblă, mamă, iarăși vestea
că se luminează ieslea!
Lerul ăsta-i doar o stare!
Trece timp... și timpul doare,
Cât cu'ajunu-ți sunt, datoare!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară divină
Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Și-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.
Primăvară divină
Să înflorească,
De har și Lumină plină
În inima noastră
Și-o sfântă rutină.
Rutină cerească
Și iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească
"Pe Nor", în Lumină
Să ne răpească.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!