Repartizarea aduce cu sine ierarhizarea.

citat din Silviu Obreja (15 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul este singura formă de libertate.

citat din Silviu Obreja (9 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mediul înconjurător nu este decât reprezentarea spaţială a sufletului colectiv.

aforism de Silviu Obreja (9 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul zace în fiecare dintre noi, dar oglinzile sunt scumpe şi spiritul din ce în ce mai sărac.

citat din Silviu Obreja (12 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Ce-ţi mai place, răsărite
Să aduci la viaţă bestii,
Să o iei de lângă mine
Fix la capătul poveştii.

poezie de Silviu Obreja (iulie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorule de realitate

M-am săturat să te visez pictând
Pe planşe albe, negrul gând,
În inimi calde, reci simţiri,
În minţi bolnave, regi şi miri.

poezie de Silviu Obreja (11 septembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din memoriile tăcute

În memoriile tăcute
Mă cufund când strigă toate.
Ia-mă briză, du-mă, du-te!
Prefă tunetele-n şoapte.

poezie de Silviu Obreja (18 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe infinite - ipostaza orfică

Ce e arta fără muze?
Un pastel tăcând pe buze;
D-aia viaţă, d-aia moarte...
De cealaltă s-aveţi parte!

Ce e sensul fără sine?...
Tot ce nu trece prin mine,
Adică un veac de moarte
Surâzândă peste toate.

De-aş păşi ca voi, cu zarvă,
Aş fi dorul bătrâneţii...
Mai puţini medici de gardă
În maternitatea vieţii.

Nu c-aş fi cutezător,
Dar mă scald în propria boare
Şi nu-s sclavul doritor
De clişee şi teroare.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (8 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Netrăiesc sau ne trăiesc?

Toate cele de sub soare
Ce cu crez necuvântesc
Aştern viaţă pe ogoare
Netrăiesc sau ne trăiesc?

poezie de Silviu Obreja (decembrie 2015)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axioma iubirii

Am devenit pesimist de la o vreme,
Un fizician tăcut şi singur;
Deşi o viaţă am rezolvat probleme
Cum să te abordez nu-s sigur.

Iau manualul de a noua-n mână
Pictez cu lacrimi paginile sale
Se vrea a fi doar o minciună
Legea atracţiei universale?

poezie de Silviu Obreja (august 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regelui cuvintelor

Din gând cetit cu dor de miazănoapte
Cu stih ce arde crezuri şi palate
Prin tine varsă mii stinghere sufluri
Şi mi te-ai dat pe tine să mă bucuri.
[---]
Încet-încet şi călimara-mi seacă
Şi tot ce ard de tine mă dezgheaţă
Poeme sorb din juvenile jocuri
Şi iar te pierd, întineresc pe-alocuri.

poezie de Silviu Obreja (august 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe infinite - ipostaza primitivului

Ce-mi doresc p' această lume?
Când tresar din surde şoapte
Vreau ca visurile-mi toate
Să rotească, să se-adune.

Să fiu bun?... dar simt căinţă
Într-un suflet cu angoasă
Ce-a cules spre năzuinţă
Dintr-o minte păcătoasă.

Lumea-i rea, n-am cum altminteri!
De hapsâni e plină zarea;
Eu slăvesc şi cer iertarea
Zeilor de pretutindeni.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (14 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu noaptea în sine mă sperie, ci faptul că de n-ar fi, nu aş zări niciodată stelele!

citat din Silviu Tiţan
Adăugat de Silviu Titan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsă morală

Când pământul nu mai poate
Să care uzine în spate;
Când cerul se răzvrăteşte
Fumului ce îl orbeşte;
Când valurile se-nalţă
Peste ţărmuri fără nuanţă;
Preşedinte, de m-auzi
În ce buncăr te ascunzi?
Părinte, de mai ai glas
Cui îi ceri acum răgaz?
Om de ştiinţă preavestit
Ce calcule ai pregătit?
A fost vis? Dar de ce oare?
Căci în lume, undeva
Un copil ridic-o floare
Călcată de dumneata.

poezie de Silviu Obreja (aprilie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe infinite - ipostaza netrăirii

Fericitul nu s-ar naşte
Căci acela simte veşnic...
Noi rotim şi creăm moaşte
Într-un univers himeric.

Primii paşi p' această lume
Nu-s zadarnici, nu-s în goană,
Nu-s spre sol şi nu-s spre culme,
Sunt simţiţi dar fără seamă.

Ultimul în schimb... e tragic.
Doar constată şi regretă
Invocând străbunul magic
Spre a lepăda o pestă.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (14 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea este dovadă a iubirii, chiar şi atunci când nu suntem vinovaţi, ea aduce pace inimii, dar poate satisface şi sentimentul nesimţirii.

Silviu P. Bratu
Adăugat de Silviu P. Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiceiul de a economisi este o educaţie în sine. Ea aduce cu sine virtute, cultivă sensul ordinii, antrenează gândirea şi dezvoltă mintea.

citat din Thornton T. Munger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea aduce cu sine multă fericire, mult mai multă decât suferinţa pe care o aduce dorul de cineva.

citat celebru din Albert Einstein (21 aprilie 1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Mărturisesc că, uneori,
Ca să percep, nu prea am chef,
Ierarhizarea de valori
Prin formele de relief.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu îmi eşti...

Tu îmi eşti alarmă-n zori,
Dorul dintr-o noapte lungă
Soare, când pe cer sunt nori,
Veşnic gând ce nu m-alungă.

Dar îmi eşti şi suferinţă
Când cu inima-mi firavă,
Nu îmi pot găsi credinţă
Spre a ta aură caldă.

Tu îmi eşti, presus de toate,
Cert că splendidu-mi există
M-a lovit iubirea oare,
Oh, tu, diafană fiinţă?

Eu în schimb îţi sunt declinul,
Un neant de mari proporţii
O neştire cu destinul,
Pur neexistent al sorţii.

poezie de Silviu Obreja (august 2015)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semaforul de la colţ

Copleşit de plictiseală
Chiar la colţ de strada mea
Un semafor plin de fală
Celorlalţi le povestea:

Zi de zi, la opt jumate
Pe trecere observam
Un băiat privind în spate
La o fată cu ghiozdan.

Câteodată, pare-mi-se
Fata îl mai saluta
Dar băiatul cu gropiţe
Tot din spate o căuta.

Într-o zi, curios din fire
L-am oprit întâia oară
Să-l întreb, de se cuvine
Ce-i cu acea domnişoară?

A oftat, privind la dânsa
Şi mi-a răspuns ferm convins
Că-n iubire-i daltonist.

poezie de Silviu Obreja (mai 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!