Aici e România
Veniți acasă! Aici e... România!
Albastrul cerului e mai senin,
În codrii se aude ciocârlia
Și-n vârf de munte izvoare susurând.
Iar când viorile încep să cânte,
Baladele în corzi de inimi se topesc
Și plânge neamul românesc,
În doinele ce încă mai jelesc!
Coloana este totuși infinită
Și stă Brâncuși alăturea de ea,
La masa tăcerilor ascultă
Vorbele ce-s spuse, în nopți fără de stea.
Și-n stihuri au pulsat emoții,
Din leagăn, până la mormânt,
La țărm de mare însuși Eminescu,
Ascultă valu-n șoapte suspinând.
E-atâta dor aici, iubire, dar și jale,
Pamântul sfânt să îl păstrăm,
Credința sfeșnic de nădejde să ne fie
Români, uniți în jurul gliei să ne adunăm!
poezie de Camelia Cristea (5 aprilie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre vioară
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Salut, drapel!
Salut, drapel! Români plecați în lume
Ce-ați lăcrimat acolo-n depărtări
De doru-aprins al patriei române
Salut români din cele patru zări!
M-am aplecat și-am sărutat drapelul,
Am lăcrimat și-n inimi am strigat:
Trăiască veșnic România mare!
Aici să ne iubim am învățat.
Aici am auzit întâiul clopot
Și vocea mamei noastre - cânt străbun,
Aici ne e pământul și drapelul,
Romaânul e numai aici stăpân.
Pe țarina aceasta dorm străbunii
Și în furtuni se-nalță și tresaltă.
Aici avem și munte și biserici,
Câmpii și ape, inimă curată.
Strigați cu toți "Trăiască România!"
La cârma României să urcăm,
Să învățăm să scriem românește!
Veniți! Aici vom ști să nu cedăm...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre inimă
- poezii despre drapel
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre religie
Dialog cu Eminescu...
Am venit aici să-ți spun,
Dumnezeu, azi nu-i român.
Dacă-ai știi cât îmi lipsești
În izvoare românești...
Lacul Tău a fost furat,
Teiul falnic s-a uscat.
Codrul Tău pe care-l știi,
A rămas în nostalgii.
Mă-nfior și simt cum tremuri
În vâltoarea ăstor vremuri,
Tu, luceafăr neînțeles,
La mijloc de codru des!...
**
aș vrea să plâng, să mă jelesc
dar jalea mea e-n tine
tu plângi - neputincios privesc -
de ce doar tu, străine?...
străin îmi ești și frate-ți sunt
eu sunt aici, neomenesc,
dar strig din amorțit mormânt,
să știe neamul românesc;
mărunți haini, ai mei ciocoi,
nu vor a ști ce-nseamnă sfânt...
au luat și pielea de pe voi
și sunteți jalnici pe pământ..
**
Eroii mei, uitați străbuni,
S-a stins și doina din români!...
Sara-i goală, sună-n în mine,
Mihai plânge la Rovine...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tei, poezii despre prezent sau poezii despre eroism
Piatra nisipului
Am învățat aici să cred în lumină,
Să pun la-ndoială și umbra și norul,
S-adun în clepsidre și viața și dorul
Să fug îngrozit de tăceri și rutină.
Am învățat aici să trec peste margini,
Să rup din zăplazuri un bob de răcoare,
Să pun în izvoare un dor de izvoare
Să stâmpăr durerea cu flori și cu pagini.
Am învățat aici să-ngheț în cuptoare
Și-n norduri să-mi caut căldura cea grea,
În orice-nserare se naște o stea
Și-n orice lumină-i o stea trecătoare.
Am învățat aici să cred în tăcere
Și-n stropul de piatră trecut în nisipuri,
Căci toate în viață se fac din nimicuri
Și apa în stâncă își află putere.
Am învățat aici să fiu amintire
Și-un loc de-amintire uitat în pridvor,
O clipă de-acasă, un nor, un răzor
Și-o lume trecută prin foc și iubire.
Am învățat aici să cresc din cuvânt,
Cum crește cuvântul din limba tăcerii,
Cum trece speranța din lumea durerii,
Cum crește țăranul din Dor și Pământ.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nisip, poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre cuvinte, poezii despre creștere sau poezii despre țărani
Urare
Răsturnat pământ în vatră
când cireșul nu mai latră
când găini din damigene
taie sticlele la vene
cu urechile în șauă
fuge calul cu ocauă
să ne-aducă de pe dealuri
de la mare țărm și valuri
de la munte vârf și creastă
de la mamă o fereastră
și din suflet o urare
până anul nu dispare!
Iar din vârf de crizantemă
să vă dați în nări cu soare
Nu mai pot să scriu că vine
O urare...
doar de bine!
Vă îmbrățișez pe toți...
pe toate!
Și-n iubire... mers pe roate!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre urechi, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre munți, poezii despre mamă, poezii despre iubire, poezii despre găini sau poezii despre câini
Mai este viață, fără tine...
Se scutură copacii de zăpadă
Și eu mă scutur de un dor pribeag,
Să las pădurea, cum mai râd, să vadă,
Când neiubirea pleacă în zigzag.
Te-am tot purtat pe aripi de mătase,
Ți-am arătat de sus ce verde strig,
Tu ai plătit iubirea să mă lase
Orfană sub zăpezi, să mor de frig.
Și totuși pe sub piele muguri cântă,
Viorile deszăpezite, în extaz,
Îmi țin pe corzi o inimă înfrântă
De neiubirea ta și de necaz.
Baladele îmi gustă din durere
Și-n simfonii albastre mă alint,
Iau primăvara-n brațe și-n tăcere,
Încerc să înfloresc și iar mă mint,
Că mai am timp să mă descopăr vie,
Într-un poem ce-i încă violet-
Cantată sau albastră simfonie.
Să nu mă uiți, de-o viață le repet.
Și dacă nu simți sevele din mine,
Cum răscolesc zăpezile, subtil,
Nu te mai chem, singur rămâi cu tine
Căci e târziu și-aproape inutil.
Am învățat să nu te am aproape,
În niciun anotimp și știu să zbor;
Chiar dac-o lacrimă mai am sub pleoape,
De tine nu-mi mai este drag și dor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre muzică, poezii despre albastru, poezii despre înfrângere sau poezii despre verde
Colind în România Mare
A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Și meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.
Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Și de vechile hotare.
Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Țara cea română.
Maramureșul suspină
Și Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Țară sfărâmată.
Plâns se-aude din Timoc
Voivodina vrea acasă
Le arde-n inimă un foc
Un dor de România noastră.
Colindă dorul prin Hotin
Colindă-n Herța, Cernăuți
În graiul nostru cel latin
Își plânge frații părăsiți.
Bucovina e prea tristă
Și-n Muntenia e jale
Cât Țara nu mai există
Nu e timp de sărbătoare.
Și Oltenia, și-Ardealul
Au un suflet sfâșiat
Mureșul, Oltul și Jiul
De dor toate au secat.
Noi ne rugăm la Dumnezeu
Să-nceteze azi surghiunul
Să -nceteze a noastră dramă
Căci tare greu ne e Crăciunul
Fără de tine, Țară-Mamă!
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre colinde, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe sau poezii despre sărbători
Eminescu nemuritor
Într-o liniște profundă
Cum i-a fost dorința sfântă
Stă la margine de mare
Eminescu și ascultă:
Glasul codrilor și valul
Care trece prea grăbit,
Și privește cum copilul
Prin păduri s-a ratăcit...
Doar zburdalnic, mititica
Își mai netezește părul,
Să alunge depărtarea
În care se-ascunde dorul.
Când sub trestia cea lină
Stau pe foile de mure...
Își tot spun povești cu patos...
El, sărutul vrea să-i fure.
Iar când noaptea lin coboară
Și se sprijină pe lună,
Floarea albastră nu mai moare,
Eminescu o încunună.
Chiar de-n zbor trecut-au anii,
Poezia lui e vie
Ca o flacără nestinsă
Ce se scrie-n veșnicie.
Camelia Cristea
poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (10 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre noapte
Să curgă limpezi izvoare
Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească țara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniți în cuget și simțiri
peste Carpați vom dăinui.
Voi, cei plecați printre străini,
reveniți la rădăcini!
Să apărăm țara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Țara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.
poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre unire, poezii despre curățenie, poezii despre bătrânețe sau poezii despre apărare
În țara numită România
Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși să cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu nație română!
Să readucem în țară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost și vom rămâne
stăpâni pe ape și pe grâne.
Vom trăi și vom lucra moșia
aici, în țara numită ROMÂNIA
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Țara Românească, poezii despre râuri, poezii despre primăvară, poezii despre oameni buni, poezii despre frumusețe, poezii despre crengi sau poezii despre cereale
Poveste despre țara mea
Povestea ce-ți voi spune astă dată
Nu începe cu a fost odată.
E povestea unui dor nestins
Ce eternitatea toată a cuprins.
Să știi copile că-i un loc de vis în astă lume
Unde doinele plâng pe coline,
Buciumul sună prelung
și clopotele sună-ndelung.
Ca vinul vechi păstrat în pivnițe străbune
dospite doruri iubirea întreține.
Geneza unui neam de daci neînfricați
noi o transmitem prin legenda bravilor bărbați,
ai gliei străbune, soldați.
Decebal și Burebista legendari conducători,
Țepeș, Ștefan și Mihai, voievozi și domnitori
Viața și-au sacrificat pentru acest pământ cu flori.
Pajiști, munți cu pântecele pline,
Râuri repezi cristaline,
Marea cea mare și holdele-aurii
Sunt suflet și trup ale acestei glii.
Aici cântă ciocârlia lui Zamfir,
Balada lui Porumbescu adie ca un zefir
Coloana lui Brâncuși susține pentru noi
Iubirea lui Dumnezeu,
Așezați la Masa Tăcerii sufletele ajung în apogeu.
Albastrul de Voroneț ne veghează credința
Moaștele Sfinților la Argeș ori Sucevița
păstrează pentru noi curajul dar și umilința.
Cu sfințenie păstrează copile
Nectarul creat de albine
Și du mai departe sfânta moștenire!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre visare sau poezii despre vin
Odă pentru satul românesc
Opinca, în a morții adormire,
Își plânge neamul, țarina, iubirea,
Visează anii lungi de fericire
Când n-o-ngropase-n verbe nemurirea.
Acum e portul numai o poveste
Pe portativ de stele și de dor...
S-au risipit cuvintele pe creste...
Români făr' de iubire de popor.
Pe o colină, cânt de dor și jale,
Un tulnic și un clopot se-nfrățesc,
În satul românesc e sărbătoare
Grâne de vatra pâinii glăsuiesc.
Cu flori la pălărie trec flăcăi,
Desculți, cosași, s-au înfrățit cu glia,
Un dulce vânt trecând prin munți și văi.
A renăscut din moarte România!
Pe ii, Isus, din sângele vărsat
Ce s-a prelins pe cruce, spre iertare,
Maci și bujori și stele a pictat,
Spre a aprinde dragostea-n osoare.
E ceru-n noi, de dragoste, senin,
Și inima de pace glăsuiește.
Nu e ușoară viața la străin!
Mai bine se trăiește românește!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre verb
Mândria de a fi român
Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
să port și eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.
Să fiu mândru că-s român
în țara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpați, Dunăre, mare.
Pe munți vreau să fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
Să unesc tot ce-i român.
Să fac România Mare.
Din bătrâni am învățat
să-mi iubesc neamul și glia.
Libertate, ei mi-au dat,
să trăiesc în România.
Pentru mine, România
e unicul așezământ.
Aici, onoarea, mândria
împodobesc acest pământ.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre onoare, poezii despre naștere sau poezii despre libertate
Clopotul Unirii
bate un clopot, bate la Alba
din vremuri aduce românii
de pe munte, din șesuri cărunte, din văile multe
de la marea cea mare răsună chemarea
au fost atunci o mână de români
ce-au făurit în bună zi unirea
au rupt tăcerea și jugul din străini
și au ales unirea
pe stemă au pus doruri și dureri
iar pe Câmpia Libertății au adunat stele din cer
aici, de atunci, se vorbește românește
curg astăzi amintiri
de la Dunăre la Prut
de la Tisa până la mare
de jertfa unui popor de bravi români
ce au visat odată România Mare
au dăruit acestei lumii o floare între spini
și au numit-o simplu, România
pământul sfânt în care ne plângeau copaci a jale multă
copii, părinți uciși de hoardele străine
și au venit români de pe meleagurile toate
să înfăptuiască tainic ideal
''să ne unim cu Țara''
ei au ales lumina, iubirea, libertatea
e clipa azi, române
o flacără arde în tine și în neamul românesc
a fost atunci unire în spirit, în suflet și în gând
hai azi la horă, mamă, tată
joacă-joacă iarăși, soră, frate
''să dăm din nou mână cu mână''
să aruncăm pleava străină
să închinăm azi un pahar, să ne unim ca frații
suntem o nație străveche, avem o viață și un viitor
iubirea, cinstea, adevărul, ne este astăzi scutul
și vom cânta în lume
jucând hora unirii peste veacuri, noi, neam biruitor
bate un clopot, aici mereu bate
un clopot bate în cetate, în veci va mai bate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre vorbire
De voi mi-i jale
De voi, ce alergați întruna
Și zilnic rătăciți pe cale,
Purtând în suflet sărăcia
Și niciodată bucuria,
De voi mi-e milă și mi-i jale!
De voi, ce ridicați morminte,
Uitând de har și de iertare,
Băgați în ele oseminte
Ce plâng aici fără cuvinte,
De voi mi-e milă și mi-i jale!
În pulbere și în tăciune
Mai semănați fără-ncetare.
De voi, că pierdeți adevărul
Lăsând încătușat misterul,
De voi mi-e milă și mi-i jale,
Că sărutați tablouri sfinte
Și intonați o bună veste,
De voi, ce nu aveți credința
Și-n inimi sfântă pocăința,
Și milă mi-i, și jale-mi este.
Căci înspre infinitu-albastru
Purtându-și lupta fiecare,
Fără credința în iubire
Și fără sfânta înfrățire
Suntem pierduți, pierduți pe cale!
Chișinău 28 octombrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (28 octombrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre pocăință
Scrisoare mamei
Sunt mulțumit mamă,
nu-mi trebuie nimic.
Am doar o rană
în piept
ce-mi sângerează
necontenit.
Încolo sunt sănătos.
Aici am copacii mei
aici am izvorul
dar mai ales ștergarul înrâurit
cu care-mi zvânt lacrimile
când adeseori visez.
Am un Eminescu,
un Creangă
și-un Blaga
cu care mai pot viețui
în "acasa" mea!
Mai am un Dumnezeu
deasupra și în mine.
Și-n cuvintele Lui
îmi înțeleg spirtualitatea.
Aici am sufletul
aici am iarba
aici îmi este coloana
aici îmi este infinitul.
Toate astea sunt lângă inimă
în odihnă
și înțelepciune
cu întreaga dragoste
a vieții eterne...
Sunt mulțumit, mamăă!
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sănătate, poezii despre scrisori, poezii despre odihnă sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Brâncuși
Brâncuși a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni așezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenție nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
și temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moștenire,
ordonată geometric cu desăvârșire.
Să dovedească suprem că Brâncuși
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Țăran zămislit din pământ românesc
care a înălțat brazda din temelie
până la Infinit.
Pentru a fi admirată cum se cuvine
de românul prezent și acel care vine.
Invenția Brâncușiană, desfășurată spre
albastrul cerului simbolizează
o însușire fără sfârșit
a minților,
a orelor,
a zilelor,
a anotimpurilor,
a anilor,
a secolelor,
a mileniilor,
zămislite din truda recoltelor.
Să transmită de-a pururi mesajul
că, fără țăran inventiv,
scormonitor în vatră
și cioplitor în piatră
nu se poate!
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inventatori, poezii despre infinit, poezii despre Constantin Brâncuși sau poezii despre zile
Vise dorite
E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...
poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre simțuri
Îndemn
Hai să stârpim incompetența
Destinului ce îl avem în mâini,
Corupția și-indiferența,
Treziți-vă, treziți-vă, români!
O molimă ne decimează
Și ne reduce la tăcere,
Iar ochii noștri lăcrimează,
Când ne-agresează a ei putere.
Ne-au jefuit și ne-au vândut,
Cei care frâiele ne-au luat,
Aleșii în care am crezut,
Cu vorbele lor goale ne-au calmat.
Istoria se tot repetă,
Răcnește Ștefan din mormânt
Și-n România imperfectă,
Nimic nu se mai 'nalță drept și sfânt.
Hoția și incultura-s demne,
Iar impostura zace-n niște câini,
Se pune gaj și pe blesteme,
Treziți-vă, treziți-vă, români!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre istorie sau poezii despre imperfecțiune
Ascultă
Ascultă, te rog, ale pianului sunete,
Dans pentru gânduri și pentru minte!
Simte cum lungește timpul, pianul,
Cum minutul îl face, cât anul!
Te rog, ascultă vioara sublimă,
Cântec duios, leac pentru inimă,
Cum plânge de jale, de of și de dor,
Și te înalță, apoi cu un dulce fior!
Ascultă, te rog, ascultă și naiul,
El ne povestește și doina și vaiul,
Cum măsoară și picură prin el viața
Și ne veselește, ca pasărea dimineața!
Ascultă, ascultă, te rog și chitarele,
Leac bun, pentru toate mădularele,
Când chitara puternic vibrează,
Sângele-n vene, dansează, dansează!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre dans, poezii despre chitară, poezii despre sunet sau poezii despre păsări
- Coloana lui Brâncuși
- Coloana lui Brâncuși - un stâlp românesc de susținere a cerului.
definiție aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre România sau aforisme despre Constantin Brâncuși