Tot omul de orice vârstă ar fi, cu sau fără păcate, sănătos sau bolnav, vrea mereu să trăiască aici pe Pământ, să vadă ziua de mâine, că nu ştie ce-l aşteaptă pe lumea cealaltă – fericirea Raiului ori chinurile veşnice ale Iadului, sau nici una, nici alta?! Şi această nesiguranţă îl frământă întruna pe omul (ne)credincios înainte de trecerea lui în nefiinţă...

Mihai Cucereavii (11 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ca lăcusta va pustii Grădina Raiului de pe Pământ, apoi se va deplasa s-o caute şi pe cea din ceruri...

aforism de Mihai Cucereavii (7 octombrie 2014)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul sănătos le vrea pe toate, dar când se îmbolnăveşte – doreşte numai sănătate.

aforism de Mihai Cucereavii (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi dorinţele (pamflet inspirat de un aforism al lui Mihai Cucereavii)

Omul sănătos de toate
Vrea să aibă, peste poate.
Vrea maşini de lux şi vile,
Bani, bijuuri, aur – kile,

Vrea pământ, păduri şi lacuri,
Parcă ar trăi cinci veacuri.
Dar când se îmbolnăveşte,
Sănătate doar doreşte.

Îşi dă seama, cu dreptate,
Ce deşarte au fost toate
Şi că a pierdut, biet fleţ,
Bunul lui cel mai de preţ.

Iar acuma, istovit
Şi de boli rău chinuit,
Ar da mult, le-ar da pe toate,
Pentr-un strop de sănătate.

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-mi aplec smerit genunchii...

Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Şi mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...

Şi nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine ştie cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi creşte
Nici prea frumos, nici prea urât;

Şi nu l-aş vrea nici prea cuminte,
Şi nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.

Şi mai ales, aş vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea rece, geroasă

În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.

Avea tovarăşi doar luna
Şi puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.

Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.

În pădurea care-i mută
Omul rătăceşte drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.

Pe frunze, la rădăcină,
Obosit, el se aşează.
Aşteaptă ziua să vină,
Când soarele luminează.

Un somn dulce l-a cuprins.
Din el, nu s-a mai sculat.
Dumnezeu mâna i-a-întins,
De păcate l-a iertat.

L-a-înălţat apoi la cer,
În frumoasa lui grădină,
Unde nu e vânt, nici ger,
Unde totul e lumină.

poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa o să se stingă pe Pământ, când el o să fie pustiit de oameni şi de bătrâneţe, pe care n-o poate opri nimeni, atunci o să apară condiţii favorabile de trai pe Venus. Omul va fi nevoit să se mute într-o altă casă nouă şi aceasta va fi planeta-soră Venus, viitoarea casă vremelnică a Omenirii, Din acest motiv Omul de azi trebuie să-şi perfecţioneze tehnica pentru "ziua de mâine", pentru a putea zbura de aici când va veni timpul potrivit.

Mihai Cucereavii (6 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.

Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume nu există nici fericire, nici nefericire, ci doar o comparaţie între o stare şi alta. Nimic mai mult. Numai cel care a simţit o nenorocire fără margini, poate simţi fericirea nemărginită. Omul ar fi trebuit să dorească să moară pentru a înţelege cât de frumoasă-i viaţa.

citat celebru din Alexandre Dumas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să capete un răspuns la problema răului, aşa cum se pune azi, are nevoie, aşadar, în primul rând de o cunoaştere temeinică de sine, adică o cunoaştere cât se poate de bună a totalităţii sale. Trebuie să ştie fără menajamente de cât bine şi de câte fapte ruşinoase este capabil şi să se ferească s-o ia pe una drept reală şi pe cealaltă drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sunt adevărate şi el nu va scăpa total nici de una, nici de cealaltă, dacă - aşa cum ar trebui s-o facă de fapt de la sine - vrea să trăiască fără a se minţi şi fără a se amăgi pe sine.

citat clasic din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pretextul de a vă împărtăşi din bunurile spirituale ale carităţii şi milei divine, teologii vă răpesc în chip ingenios bunuri incomparabil mai reale şi mai esenţiale decât cele care vi le promit; sub pretextul de a vă deschide porţile împărăţiei cerurilor şi de a vă învrednici cu fericirea eternă, ei vă împiedică să vă folosiţi liniştit de orice fericire adevărată, aici, pe pământ; în sfârşit, sub pretextul de a vă salva pe lumea cealaltă din imaginarele chinuri ale infernului, care în realitate nici nu există, aşa cum nu există nici eterna viaţă de apoi, ei vă inoculează frică şi speranţă dăunătoare pentru voi şi (inutile) pentru ei, vă fac să înduraţi chinurile adevărate ale infernului în viaţa aceasta, singura pe care puteţi conta.

Jean Meslier în Cugetări despre religie (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi ochii albaştrii reflectă seninătatea cerului, nici cei negrii taina nopţii, nici cei verzi frumuseţea smaraldului sau cei galbeni supleţea felinei, într-o femeie! Dar dacă ei reflectă toate acestea, şi dacă ai norocul să dai peste o asemenea femeie, eşti cel mai fericit om din lume, căci ai şansa, fie să treci prin fericirea raiului, fie să treci prin toate chinurile iadului!

Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întrebaţi !

Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.

Nu pot nici eu să îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul şi mic,
Dar la vrea şti pe toate.

Nu ştiu de rostul pe pământ,
Ştiu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.

De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.

Nici nu pot şti ce drum e bun
De străbătut în viaţă...
M-aşez confuz sub un alun:
Iubire... vis... speranţă...

Nu mă-ntrebaţi, vă rog, nimic,
Ce-i rău sau ce e bine!
Vă dau dintr-un răspuns un pic:
Omul nu veşnic ţine!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În personalitate se va vedea ce talente, abilităţi şi cunoştinţe ai scos la suprafaţă. Şi în personalitatea ta stă salvarea ta pentru că orice îţi doreşti tu să obţii poţi obţine cu abilitatea şi competenţele potrivite. Este puţin contraintuitiv pentru că omul vrea repede tot. Vrea soluţia acum la greşeli făcute în 10 ani. Eu ştiu că nu există. Şi nici nu îmi consum timp sau energie să lucrez cu oamenii aceştia până când nu vin ei, înfrânţi şi cu credinţa sfărâmată, să implore. Când omul spune smerit: "Fac orice, doar să scap din iadul ce îl trăiesc", atunci e semnul că poate începe să renască şi atunci este pregătit să facă singurul lucru pe care îl ştiu în această lume ce poate ridica omul din iad şi îi dă şansa să trăiască viaţa visurilor sale, să creeze raiul în sufletul lui şi pe acest pământ. Să îţi dezvolţi personalitatea este singura cale pe care o ştiu pentru omul care nu are nimic altceva decât pe sine. Tu ce alegi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu ştie nimic când se naşte, când apare pe lume. Şi naşterea nu depinde de el, nu este concepută de el, ci de mama, de părinţii lui. Nou-născutul este ca o "tabula rasa". Cu timpul, în iureşul vieţii, el prinde la minte şi vrea, totuşi, să trăiască, deoarece diversitatea vieţii este interesantă şi enigmatică, în pofida faptului că ea e destul de grea, cu zile bune şi rele, cu bucurii şi nevoi, şi puţini sunt aceia care ar vrea să şi-o curme. Doar cei mai slabi de fire o abandonează înainte de vreme.

Mihai Cucereavii (9 februarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa în ziua de mâine

Mâine şi iar mâine; şi de mâine, mâine;
Astăzi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel şi bogatul: Toată omenirea
Crede şi aşteaptă mâine-ntr-ajutor!

Dar ăst mâine oară când se isprăveşte?
O, ce rătăcire! Mâine, e vecia.
Astăzi, este viaţa, cât omul traieşte:
Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia:
Viaţa, este vrajbă; Moartea, e amor.

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un cerc mutilat strigătul nu mai are ecou

o bază fragilă
ca o muşcătură bizară
un nume străin
acum ar vrea
oh!
cât ar vrea
pe drumul de sare
să ne strângem
dar e târziu
e noapte
o noapte cu dinţi metalici
şi simte că în mine nu mai are loc
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
să ridice palma la amintiri
că într-un cerc mutilat
nici strigătul nu mai are ecou
e un pământ sterp
nefiinţă peste nefiinţă
aici nu se zideşte nimic
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
târâtă înainte şi înapoi
ca o haină zdrenţuită
lăsată în bătaia vântului
iar la apus
să mă caute în pieptul său
şi să-i fie de mine
până la sfârşitul zilelor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi omenia

De la cap pân' la picioare
Omul este arătos,
Cinstea, din păcate, n-are
Nici culoare, nici miros.

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politrucul este o specie umanoidă nouă, Homo degeneratus (omul degenerat), cu sinonimele: Homo agrammaticus (omul agramat), Homo atheus (omul ateu), Homo avarus (omul avar), Homo demagogus (omul demagog), Homo duplex (omul duplicitar), Homo egocentricus (omul egoist), Homo ferox (omul feroce), Homo hypocritus (omul ipocrit), Homo ignorans (omul ignorant), Homo ilogicus (omul ilogic), Homo inanimis (omul fără suflet), Homo ireligiosus (omul nereligios), Homo mendax (omul mincinos), Homo necans (omul ucigaş), Homo sanguinis (omul sângeros), Homo vindictus (omul răzbunător). Specia Homo degeneratus a degenerat din specia Homo sapiens subspecia sapiens (omul înţelept sau omul inteligent) şi n-are nici conştiinţă, nici suflet, nici remuşcări. Multiplele sinonime ale lui Homo degeneratus arată doar o parte dintre trăsăturile definitorii ale acestei specii.

George Budoi în Politică şi politicieni (14 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume, ca şi din cealaltă?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!