Iarnă...
Peste-a lumii veche țarnă,
Printre fumul gros din hoarnă,
Fulgi de nea din cer se poarnă...
tristih de Vasile Zamolxeanu (3 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
cătun în munte
dintr-o singură casă
fumul printre fulgi
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Același...
Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o șchiopă,
Între fantezii și transparențe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viață...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei cești
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Și poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadență barbară,
Se va mai scurge,
Cântărit într-un fel sau altul...
La fel de absent,
La fel de rostit...
poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicotina, bat-o vina!...
În ciuda lunii lui Gerar
Și-a înterzicerii în bar
Cu fumul de țigară,
Clienții stânjeniți nu par
Stau tot mai mult pe-afară!
poezie de Vasile Zamolxeanu (7 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De revelion (după ciorba de potroace)
Fumul gros inundă casa,
Curge vinul în pahare,
Singură acum doar masa
Se mai ține pe picioare.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zicere...
Limba noastră-i poezie,
Vers ce schimbă-a lumii notă,
Rima ce o-mbracă-n ie,
Strofa de o mare cotă...
Limba noastră e mai veche
Decât spun multe istorii,
Are punct, n-are pereche,
Tăinuită prin memorii...
Limba noastră-i arta pură,
Șlefuită printre stele,
Ocrotită-n scriitură
Cu tăișul penei mele...
Limba noastră-a fost stâlcită,
Pusă-n jug de rase-avare,
Insa-a rezistat rănită
Și rezistă-n continuare!...
Limba noastră-i cer albastru,
E stindardul nostru laic,
E și hrană, e și astru
Și e sângele arhaic...
Limba noastră e D'acia,
Le dă sufletelor leacuri,
Chiar de-i zice România,
Ea va dăinui în veacuri!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai veche pâine a lumii e credința
Cu ochii către cer, cu ochii spre pământ,
Ne rugăm la Domnul cu toată ființa,
Nu semănăm furtună să culegem vânt:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Înflorim cu timpul trecerea-n vecie,
Îmbinăm iubirea, cu toată iscusința,
Cu destinul vieții: femeie, poezie,
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Pun toată bucuria în roua dimineții,
Nimic în cale nu are putința
Să răstălmăcească visul tinereții:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Hrănim cu dânsa, în zumzet de albine,
Copiii noștri îngeri cu toată silința,
Recunoștința naltă curge-n clavecine:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Prin ea Domnul alină treptele de dor,
Frumoasele biserici ne-nalță conștiința
În Grădina Maicii celui Nemuritor
Unde pâinea sfântă a fost și e credința.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge iar a dor de Țară
Ninge iarăși peste Țară,
Cu fulgi dalbi, căzând ușor,
Și-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.
Ninge cu-amintiri de șoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viața curge în aval.
Ninge iarăși peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam și-acum un an.
Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Țară,
Dar eu, mamă, sunt departe...
Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topește
Pe-al tău chip, iubită mamă.
Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.
poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetelor...
Voi, ce îmi călcați prin gânduri
Sau la voi îmi zboară mintea,
Voi mă faceți printre rânduri
Să vă iau la....-mpins sorgintea...
epigramă de Vasile Zamolxeanu (9 mai 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picățele...
Șosele
Din stele
Par jucărele,
Orele
Mele,
Printre perdele
Cântate de iele
În ghilimele,
Fac paralele...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 septembrie 2014)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme...
Urme de pete pe cer vineții,
Petele lumii arzând în beții,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...
Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viață străbate domol
Printre blesteme mai dându-și ocol...
Urme de gheață în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac și nu-și găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...
Urme de viață prin urme de-auz,
Prin urme de ochi și totuși confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...
poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac la piatra lăcrimată...
Bogația-i decimată,
Codru și credința veche,
Limba fără de pereche;
Nu se-nchină dar se roagă
Să-i revină lumii-o doagă,
Să-i revină ca brățară
Dragostea ei pentru țară...
poezie de Vasile Zamolxeanu (24 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
împachetez dragostea
în fumul amăgirilor
o leg cu o fundă de deznădejde
aleg o țigară cu foi de viță veche
o aprind la amândouă capetele
și o fumăm în doi
pe plaja nisipurilor mișcătoare
ne pierdem agale sub sălciile
care plâng pe barca noastră
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă fierbinte...
Perdele-n cuvinte,
Valuri de gânduri,
Aduceri aminte,
Priviri printre rânduri...
Gesturi confuze,
Tăceri de rubin,
Peceți între buze,
Țigară și vin...
Iubire!... și chin...
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ești tot...
O buză, un obraz, un ochi,
O petală, o catifea, un univers,
Un glas, un gest, o privire,
Un susur, o adiere, o armonie;
Un vaârtej al frumusetții,
O esență a îngăduinței,
Prezență pastorală,
Domniță... în rîndul lumii...
Firește...
De care sunt îndrăgostit!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (3 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
B după A
Curge ca din nouri vorba
pre când plouă
și stau păsările-n cuiburi
întețite preste ouă.
Scot din mine aripa
și cuvântul, adevărul
care aer gros le este
susținându-le din zborul
Iată, păsări zboară, sunt,
peste-a mea vedere,
iarbă verde, gras pământ
hrană și putere!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumul care ieșea mereu prin crater se făcu din ce în ce mai gros și mai negru, formând o imensă coloană neagră care părea că nu mai are sfârșit.
Victor Anestin în În anul 4000 sau o călătorie la Venus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
tatălui meu
Luminile s-au stins în tot orașul
Și lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Și Luna-l mângâie pe părul nins!
E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieșind din coșul casei
Și simt miros de vâsc și busuioc.
Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ți-aduce iarna chipu-ngândurat:
Te văd cum strângi zăpada-n fața casei,
Ești nins, mereu, în amintirea mea
Și ies desculță prin zăpada rece,
Să mai sărut o dată urma ta!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primii fulgi
Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii și case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Și fulgi mici, cât ghioceii.
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgi îndoiți
Fulgi îndoiți pentru străzi drepte
Fulgi rupți din sân de doică
Fulgi cu trepte ce fug
în sugrumata scoică
de unde până când
de când până la degerare
stătea în frig cu paltonul scrobit
golit de ninsoare.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumva...
De-atâtea ori te port în gând
Te port fără rușine,
De-atâtea ori cuminte stând,
Aștept s-ajung curând, curând,
Să stau la braț cu tine...
Făcut-am rafturi de idei
Cu indice-alfabetic,
De cum ar fi ca tu să vrei
Să-ți pui penajul peste-a mei
Bojoci de daco-getic!...
Eu cred că n-am de ce să cred
Ca n-aș avea vreo șansă,
Oricum din zimbru mă fac ied,
Cânt și la liră un lied,
Să aflu acea flanșă...
Romantic nu știu cât oi fi,
În felul meu, posibil,
Nevoie n-am de teorii
Să te iubesc, căci tu doar știi
Că nu-s atât de-oribil...
Acum închei cu va urma
Și plin de confianță,
Că poate sa-mplini cândva...
Întinerind în fața ta,
Mă-nclin cu eleganță!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!