Rondelul celor doi luminatori

Soarele-i iubit de Lună,
Crai de zi- Crăiasa nopţii,
Îi privim miraţi cu toţii:
Rareori sunt împreună.

Poate-i văd doar mateloţii
De pe vas, de nu-i furtună;
Soarele-i iubit de Lună,
Crai de zi-Crăiasa nopţii.

Aştrii multe au să-şi spună
Depănându-şi firul vieţii
Când deodată au să vină
Pe seninul dimineţii.

Soarele-i iubit de Lună.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Patru crai pe dalbe mese
Patru crai
Alicant de sori se ţese
Drum spre rai

Patru crai colindă-n salbă
Patru crai
Ceara gîndurilor albă
Evantai

Patru crai sabie vie
Patru crai
Rotitoare herghelie
De cobai

Patru crai leagăn de rouă
Patru crai
Sarafan de lună nouă
Sorţii strai

Patru crai reflex morminte
Patru crai
Harul din potire minte
Fără grai

Patru crai dormind pe ape
Patru crai
Steaua lacrimii să-ngroape
Haide-hai...

poezie de Valeriu Stancu din Armurier de curcubeie
Adăugat de Diaconita Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel spuzit cu licurici

În bezna nopţii fără lună
La stână tolănit pe prici
Regina nopţii va să-mi vină
Pe cer spuzit cu licurici.

Aud cum laptele se-adună
În ugerele moi şi mici
În bezna nopţii fără lună
La stână tolănit pe prici.

Sunt ceasuri de când: Noapte Bună!
Mi-a fost şoptit de-un muritor
Pe când arar talanga sună
Cerând s-apară alt decor...

Din bezna nopţii fără lună.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la Toma

La Toma-n grădină
Colegii s-adună,
Au multe să-şi spună;
El îi aşteaptă să vină

Cu muzică-n surdină,
Să fim toţi împreună;
La Toma-n grădină
Colegii s-adună.

Cântece răsună,
Veselia e plină
Sub clarul de lună
Şi-n zori pe lumină,

La Toma-n grădină

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PE CER, O LUNĂ BULGĂRE DE AUR
-Rubaiat-
Pe cer, o lună bulgăre de aur,
Al nopţii înstelate scump tezaur,
Aşteaptă înserarea să străluce
Şi peste nori cu chipuri de balaur.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Lasă-mă linişte să mor,
Căci nu mai am curaj să scriu;
Soarele-i cuprins d-un nor,
Lăsându-mi sufletul pustiu.

S-a stins cu el şi-un dor de stele,
De praf, de lună, de lumină.
E gol prin visurile mele,
Doar moartea poate să vină.

Şi poate aş mai vrea să stau,
Dar iată că e prea târziu;
Astfel calea umbrii o iau…
Răsună iadul în pustiu.

poezie de Oana Mangiurea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu lună în anii '60

Toamnă cu lună
când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.

Toamnă cu lună
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamnă de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.
N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.
Noi n-o să ne căsătorim,
n-o să avem copii
şi n-o să îmbătrânim împreună.
Mi-e aşa de clar lucrul ăsta acum.
Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie...

Toamnă cu lună
aş vrea atât de tare să fim acum împreună
să privim vitrinele împreună
să numărăm taxiurile împreună
şi să ne ningă frunzele-ngălbenite.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bine!

Ce mult te-am iubit,
să spună serile târzii...
Ce mult te-am iubit,
tu, niciodată nu vei şti!

Ce mult te-am iubit,
să spună zile de nesomn!
Ce mult te-am iubit,
să spună sufletul de om!

Dar nu se poate descifra,
în traiul zilnic, dragostea.
Şi nu poţi duce, trup firav,
iubirea unui suflet brav!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil de lună

Eşti fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.

Eşti vis, prinţesa din poveşti,
sau mintea-mi joacă feste
şi nu mai ştie că tu eşti
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în caleşti,
iubirile celeste
aşteaptă, de la mine, veşti
ca să se manifeste?

Ar vrea să vină, dac-ar şti
că le aştept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
şi de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
şi-n stele să rămână.

Eşti fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci ştii cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer să fiu iubit,
Aş cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Şi nici nu sunt sigur că merit.

Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aş simt obligat să întorc serviciul
Şi nu ştiu dacă mai pot.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă preţuieşte.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aş cere şi nu aş primi,
Aş fi nefericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerşeală,
Aştept doar să fiu iubit
Şi atât.

Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri şi vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci aşa L-am văzut pe Dumnezeu
Şoptindu-mi prin senzaţii.

Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puţin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de Cosmin Druţă din Teorie poetică şi poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pliscul deschis-
puiul de rândunică
aşteptând hrana.
*
Răcoarea umbrei-
pe geam prelingându-se
stropii de ploaie.
*
O lună plină-
sparge liniştea nopţii
un câine lătrând.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa nopţii

În micul meu palat de gheaţă
Pătrunse-n gând înaripat
Un vis ciudat, o preafrumoasă
Pe con de lună argintat.

Zâmbesc şi-i spun cu-nţelepciune
-Adresa-mi pare ai greşit
Nu mai sunt eu acela care
Un braţ spre tine să întind.

Crăiasa nopţii imi aruncă
Din falduri un parfum de floare,
Mirajul viselor trecute
Iubirea care incă doare.

Şi-a dispărut precum venise
Discretă, amintire tandră
Rămân s-aprind in casă focul
In ziua care stă să cadă.

poezie de Doina Bonescu din Zăpezi topite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine

Am iubit atâtea bucurii,
Atâtea dureri am iubit...
Ca acum să mă-ntreb:
Unde-am greşit?

Am iubit câteodată mâini,
Alteori ochi am iubit ;
Uneori am iubit doar cuvinte
... Atunci am greşit

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună tu

Lună tu ce ştii secretele
Amorezilor de noapte
Şi păstrezi în taină vorbele
Ce s-au spus numai în şoapte,

Ode ţi-au făcut poeţii,
Te-au cântat şi te-au slăvit.
Tu părtaşă la a lor taine
I-ai vegheat când au iubit.

Dând cuvântul de onoare
Vrând s-arate că sunt zei,
Câţi nebuni promis-au oare,
Să te-aducă iubitei?

poezie de Adrian Timofte (ianuarie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN CORZILE DE VIŢĂ SEVE DULCI PORNESC
În corzile de viţă seve dulci pornesc
Spre mugurii-nfrăţiţi în rod, ce cresc,
Eu văd şi simt cum soarele-i preface
În elixir de viaţă, dar dumnezeiesc.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi crai de la Parlament şi familia tradiţională...

Când văd "mânze" - ca talanii -
Cei doi crai îşi ies din fire,
Nechezând că e iubire...
Dar la mijloc sunt doar banii!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna pe cărări
paşii trecătorului-
foşnet de frunze.
*
O lună plină-
peste vârful brazilor
argintul toamnei.
*
Lună crescândă-
înghiţită de apus
ultima rază.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mei

Paşii spre lună?
O dorinţă nebună
Este mai greu.

Paşii spre stele?
Să fiu printre Iele
Visez mai mereu.

Paşii pe terra?
De flori plină-i sera
Şi multe iubiri.

Odorul s-apară,
În fie-ş ce seară,
Nu amăgiri.

Când paşii se-adună,
Ajungi şi pe lună,
Zbori fericit.

Paşi-mi dau roade,
Când nu am iscoade,
Atunci sunt iubit.

Si-i fac fără frică,
Căci ei mă ridică,
În slăvi, negreşit.

Corneliu 25.07.2008

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Revista Literara Iaşi 1855 (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic...

Soare, lună, lună, soare,
Ornice nemuritoare,
Ce ne plimbă de la scutec
Şi ne duce-n rece pântec...
Lună, soare, soare, lună,
Împletindu-vă cunună
Ne-ncântaţi pe-al vieţii freamăt
Pâna la ultimul geamăt...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea razelor de lună

Raze moi de lună, şoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopţii să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veşnicia - timpului stăpână.

Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite – leagănul de dor.

Raze reci de lună, raze argintii,
Mai şoptiţi-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceţi ca, prin ape, pietre sidefii
Să reţină-n ele notele-n cuvânt

Şi să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopţii razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea razelor de lună

Raze moi de lună, şoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopţii să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veşnicia - timpului stăpână.

Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite – leagănul de dor.

Raze reci de lună, raze argintii,
Mai şoptiţi-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceţi ca, prin ape, pietre sidefii
Să reţină-n ele notele-n cuvânt

Şi să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopţii razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!