De ziua ta

De ziua ta, iubită Românie,
Noi să fim mai români,
Să nu lăsăm în veci străinii,
S-ajungă ei stăpâni!

Nu plânge, maică Românie,
Că fii tăi nu dorm,
Când văd aşa fără de legi,
Nici noaptea nu au somn!

Nu mai ofta adânc,
După ai tăi copii
Plecaţi peste hotare,
Că vin ei într-o zi!

Nu te-ntrista, nu plânge,
După cei ce s-au dus
În cer la nemurire.
Ei te privesc de sus!

Cu lacrimi glia-ţi udă,
Să crească bobul plin,
Prin picurii de ploaie
Auzi câte-un suspin.

De cei ce au rămas,
Ai grijă, Românie,
Şi dă-le-nţelepciune,
Ce-a fost, să nu mai fie!

Sunt fii tăi, măicuţă,
Nu îi mai zgudui,
Nu-i îneca în ape,
Şi nu-i mai pârjoli!

Şi ca o mamă bună,
Şi veşnic iubitoare,
Pe nimeni să nu laşi,
Să-i calce în picioare!

poezie de Flori Bungete (30 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, Maică Românie!

"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"

poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, unde eşti?

Este sărăcie-n ţară.
Este greu să mai trăieşti.
Românii pleacă afară.
Românie, nu-i opreşti?

Românii plecaţi din tine,
Românie, i-ai pierdut.
Rămân pe plaiuri străine.
La occident i-ai vândut.

Nu mai eşti o bună mamă.
Fiii tăi nu-i mai iubeşti.
Trecutul nu-l iei în seamă.
La viitor nu gândeşti.

O durere sufletească
Îi roade-n fiece zi.
Oare glia românească,
Dacă mor, îi va primi?

O, voi munţi şi voi izvoare,
Şi voi plaiuri strămoşeşti
Cu câmpii scăldate-n soare!
Românie, unde eşti?

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani Românie!

La mulţi ani române!
Răsună într-un glas,
Prin văi şi pe coline,
Românii pas cu pas,
Îţi cântă Românie,
În al aniversării ceas.
E ziua ta, o, Mare Românie
Şi azi ne adunăm.
C-avem inimile pline,
Românie, să-ţi urăm,
Să fii o ţară sfântă,
Să ne cuprinzi cu dor,
Să nu te laşi înfrântă,
De vezi copiii tăi cum mor.
Şi vrem să-ţi spunem Românie,
Că azi noi te iertăm,
Să nu îţi uiţi copiii,
Prin lacrimi, te rugăm.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 decembrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare românească

"Ce–ţi doresc eu ţie"
Biată Românie,
Ţară strămoşească,
Cu glie bogată,
În lacrimi scăldată,
Leagăn de cântec,
De jale şi dor,
Fii-ţi rătăciţi
Ce scutecu-ţi poartă,
Să-ţi revină acasă,
Românie mamă,
Orfană rămasă
De cei mai buni fii.

Biată Românie,
Gloria-ţi străbună,
În lupte purtată
De eroii ţării,
La ce ţi-a folosit?
Când ţara mai toată,
Ce are mai bun,
Străinilor pe tavă,
Tu le-ai oferit.

Ce-ţi doresc eu ţie!
Biată Românie,
Să ţi se-ntregească
Neamul românesc,
Să-ţi aduni toţi fiii
Rătăciţi prin lume,
Românie mamă,
S-asculţi în urale,
Mamă am venit!
Să te vindecăm
Şi să-ţi ştergem,
Plânsul suferinţei tale

poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Românie...

O, Românie zbuciumată!
Unde îţi e aleasa menire?
Pe faţa ta citesc mâhnire,
Tu nu mai eşti ca altădată!

Tu nu mai ai armură,
Nici braţele vânjoase,
Şi ţi-ai pierdut acea aură,
Cu care cerul te-nzestrase!

Românii tăi sunt dezbinaţi,
Prin crize grave trece ţara,
Cu toţii suntem condamnaţi,
Să suportăm povara!

O, Românie, fii iar măreaţă,
Adună-ţi fiii risipiţi şi dă-le o speranţă,
Uneşte-i pe români în vrednicul popor,
Aşa cum păsările călătoare se înţeleg în zbor!

Acum în vremurile tulburi,
Când soarta-ţi este grea,
Tu să răsari din nou, frumoasă stea,
Să străluceşti pe orizonturi!

poezie de Gheorghe Alionte (24 noiembrie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta, frumoasă Românie

Românie, plai sfânt cu văile-nflorite,
Cu line dealuri, mângâiate de lumină,
Cu munţii falnici, cu tâmplele albite,
Ai coborât din cer a raiului grădină.

Pune-ţi strai nou de mare sărbătoare,
Şi coroniţă cu flori de câmp şi iasomie,
Încinge-te cu tricolorul la hotare,
Căci azi e ziua ta, frumoasă Românie.

De ziua ta, să străluceşti în lume,
La piept strângându-ţi fii şi visul milenar,
Încununat de glorii, să fie al tău nume,
În veci şi-n astă sfântă zi de Centenar!

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă, Maică Românie!

Mă iartă, Maică Românie,
Că nu-ţi sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoşească glie,
Că nu mai ştiu să-ţi fiu gorun!

Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Şi nu mai ştiu ce-i vrednicia!

Mă iartă, Maica mea cea blândă,
Că te-am vândut pe trei arginţi!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minţi!

Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar şi greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!

Mă iartă, Maica mea frumoasă,
Tu, Dochie cu ochii plânşi!
Acasă nu mai e acasă
Iar Domnii nu ne mai sunt unşi!

Mă iartă, Maică, de păcate,
De lipsa mea de omenie!
Mă ceartă Prutul de-al meu frate,
Mă iartă, Maică Românie!

poezie de Ion Apostu (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, iubită Românie...

Sunt ani şi ani iubită Românie,
De când românii toţi s-au adunat,
La Alba şi-n deplină armonie,
Îmbrăţişaţi în horă au intrat.

Cu bucurie "La Mulţi Ani" îţi cântă,
Poporul din Ardeal şi de pe Prut,
Iar eu mă-nclin cu drag măicuţă sfântă
Şi glia strămoşească o sărut.

Veniţi cu toţi la hora înfrăţirii,
Uniţi să fim din nou ca şi atunci,
Când un Mihai a rupt lanţu-nrobirii
Şi-am devenit mai tari ca nişte stânci.

Deşi de-o vreme ploi de răutate,
Ne-au împroşcat cu-al şarpelui venin
Privându-ne de orice libertate
Şi-n inimi au lăsat numai suspin.

Şi dacă nu luptăm pentru dreptate,
Vom fi zdrobiţi, puţin câte puţin,
Uitând că am avut o demnitate
Ce s-a pierdut în talpă de străin.

De ziua ta iubită Românie,
În palme tricolorul vreau să-l ţin
Şi să-l privesc cu drag şi cu mândrie
Ca pe-un trofeu ce-l merităm din plin!

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind la măicuţa

Privesc măicuţă şi mă mir,
Ce mâini dibace-ai căpătat,
Atunci, când bunul Dumnezeu,
La naştere, te-a binecuvântat.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum tu la fus nici nu priveşti,
Dar firul tors, pe el se-adună,
Când dusă-n gânduri îl suceşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum ochii tăi privesc în zare,
Şi-n gând întreb, fără răspuns:
La ce gândeşti, la câte oare?

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de firav e trupul tău,
Şi câtă treabă poţi să faci,
Din zori, până-n apus, mereu.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum poţi desculţă să păşeşti,
Pe bătătură ziua toată,
Şi nu te plângi că oboseşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de frumoasă poţi să fii,
Aşa, trudită ziua toată,
Şi nu te plângi, orice ar fi.

Privesc, mă mir, şi mă întreb:
De n-ai fi fost aşa ursită,
Ce ai fi fost, măicuţa mea?
Vreo... cuconiţă fandosită?

poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Românie

În cer e-o altă Românie
Şi plânge-acolo-n locul meu
Şi s-a ascuns în veşnicie...
Poate-am să merg cândva şi eu,

În România mea de-acolo.
Şi altă lume vom forma –
O lume de valori şi stele
A ea, a noatră şi a ta...

Ne mor valorile, fireşte,
Dar vor trăi prin noi etern,
Iar cei ce ne ucid valoarea
Grăbesc s-ajungă în infern.

Ce zâmbete! În dănţuire
Cu îngerii, sunt mir ceresc
Şi vieţuiesc spre nemurire
Şi-n noi alte valori rodesc.

E un copac – o Românie mare –
Ascunsă-n noi, ascunsă-n cer
Acolo-s oameni de valoare
Ce niciodată nu mai pier.

Când fi-va clipa – pe curând –
Pe drum de lacrimi voi pleca,
Dar voi purta mereu în gând,
Această Românie-a mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge toamna

Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito şi peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.

Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.

poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Românie

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Ajuns-ai o ruină, căci prea puţini muncesc...
Vai, sunt atâţia oameni cu mintea-nceţoşată
Ce dorm ca nişte balegi pe plaiul strămoşesc

Tot aşteptând să vină de-afară o salvare
Sau poate chiar din ceruri un dar dumnezeiesc.
Tu, Românie dragă, din ţară-nfloritoare,
Ajuns-ai o ruină, nimic nu-i nefiresc.

Tu, Românie dragă, cu plaiuri carpatine,
Ajuns-ai vai de tine, atâţia lenevesc
Şi vor ca toată lumea s-o ducă foarte bine,
Dar ei nu fac nimica, doar fură sau cerşesc.

La noi se fură-ntruna, pe faţă, pe la spate;
Pe cei ce-s prinşi, din milă, tot hoţii i-au iertat
Sau proştii ce le-acordă prin vot imunitate,
Lăsându-i să mai fure, c-aşa le-a fost lor dat.

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Ajuns-ai de ruşine, vezi?, alţii ne privesc...
Din toată Europa, noi suntem neagra pată
Adesea confundată cu neamul ţigănesc.

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Erai cândva grânar, erai un Eminescu,
Acuma vei rămâne pe veci prostituată
Căci te-au vândut doi peşti ce se termină-n "escu".

La noi se fură-ntruna, pe faţă, pe la spate,
Iar cei care nu fură, se văicăresc pe Net;
Tu, Românie dragă, prea plină de păcate,
La ce mai ai nevoie de încă un poet?

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haita blestemată

Haita blestemată
Care te sfâşie
N-o ierta vreodată,
Mamă Românie!

Urlă prin coclauri
Haita parvenită,
Nu-i acorda lauri,
Ţara mea sfinţită!

La-ntruniri secrete
Fameni francmasoni
Laudă-n versete
Noii epigoni!

Înrăiţi în toate
Avizi de putere
Complotează-n noapte
Semănând durere

Să n-ai îndurare
Pentru trădători,
Românie mare,
Nici de sărbători!

Fiii să-ţi aduni
Ca să-ţi facă scut
Când mai mulţi nebuni
Gheenei te-au vândut.

Haita de zevzeci
Care te sfâşie
N-o ierta în veci,
Mamă Românie!

poezie de Virgil Ciuca (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, scumpă Românie!

Îţi spun mulţi ani, iubită Românie,
Cu lacrimi şi cu sufletul amar,
Sperând în viitor şi-n armonie,
Căci dragostea ni-i piatră de hotar.
De ziua ta, iubita noastră glie,
Românii te cinstesc şi te serbează,
Purtând în inimi, ca pe-o mărturie,
Trecutul ce ne ţine mintea trează.

Îţi spun mulţi ani, o mamă Românie,
Ducându-mă cu gândul la străbuni,
La mulţi eroi, la fotă şi la ie...
Simboluri sfinte-n timpuri şi furtuni!
Prezentul nostru e bolnav de-o vreme,
Noi îl privim cum moare şi se zbate,
Tot aşteptând o voce să ne cheme
Să fim uniţi şi demni în tot şi-n toate.

Mulţi ani, iubită mamă care-şi plânge
Românii ce-au uitat că sunt români,
Dar noi ne-am săturat şi ne ajunge...
Istoria îşi cere bravi stăpâni!
Ne pasc din umbră rele şi ispite,
Se zbate-n ţărmuri ca nebună marea
Şi-n vremuri negre, aspru viscolite,
Credinţa-n Dumnezeu ne e salvarea!

Se zbat în zare, revoltaţi, Carpaţii,
Că ne-am vândut pădurea la străini,
Iar noi prefacem în duşmani toţi fraţii,
Uitând că-avem aceleaşi rădăcini.
Mulţi ani, iubită mamă care rabdă
Tăcerea noastră stinsă-n resemnări,
Dar ceaţa asta-n zare-o să se piardă
Şi-n dragostea de ţară ninsă-n mări!

Mulţi ani, meleag iubit cu doruri grele,
Să prindem hora mare la hotar
Şi să uităm măcar o zi de rele...
De neîmpliniri, necazuri şi amar...
Să fim iar fraţii ce erau odată,
Să ne iubim ca bravi şi dragi români,
Că suntem buni creştini cu-acelaşi Tată
Şi, peste-acest meleag, suntem stăpâni!

Îţi spun mulţi ani, iubită Românie
Şi spun mulţi ani românilor... români,
Care-au crezut în vis şi-n poezie
Şi în curajul de a fi stăpâni!
De ziua ta, pământ iubit de Domnul,
Îţi înălţăm un cânt frumos de slavă,
Să-şi legene în pace pruncii somnul
La sânul tău, măicuţă, că-mi eşti dragă!

Iubită Românie, eşti grădină,
Iar Eminescu-ţi e Luceafăr sfânt,
Enescu-ţi cântă astăzi în surdină,
Iar Domnu'-ţi pune Raiul în pământ.
Românii te cinstesc ca pe-o regină,
Iar vremuri grele prinse-ntre destine
Topesc parfumul vremii pe-o sulfină
Şi ne înalţă-n suflet drag de tine.

Te-mbrăţişez cântând, iubită glie
Şi strâng la piept toţi fraţii mei cu drag,
Noi nu uităm de tine, Românie
Şi te serbăm, în ani, sub mândrul steag!
Iubită ţară, Cerul te veghează
Şi-ţi şterge lacrimi grele, azi, şi-ţi cântă,
Tu eşti o mamă bună ce-şi urmează
Credinţa-n Dumnezeu şi crucea sfântă!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista îndoială

Cine-ţi şterge rana, Maică Românie?
Nemâncate turme care rup din glie
Pângărind Carpaţii, Dunărea şi marea
Negândind că-ţi face pulbere răbdarea?

Cine-ţi şterge dorul cel ce aspru doare?
Necioplite umbre fără de onoare
Care-ţi varsă bruma în al lor desagă
Închizând izvorul celor fără vlagă?

Cine-ţi şterge fierul cel ce-ncins te arde?
Râul nepăsării, foamea din petarde,
Drumul fără-ntoarceri trist şi obosit,
Lânceda speranţă fără de sfârşit?

Cine-ţi şterge teama uneori grăbită?
Haitele de lupi ce te vor rănită,
Ulii ce-şi ascut ciocurile-n pradă,
Câinii vagabonzi ce-şi fac veacu-n stradă?

Cine-ţi şterge fruntea nefiresc de udă?
Laurii dreptăţii câştigaţi prin trudă,
Soarele ce-ţi zvântă lacrimile triste
Lepădând sudoarea stoarselor batiste?

Cine-ţi şterge ochii, Maică Românie?
Cei ce vor să pună codrilor chirie,
Câmpurilor lacăt, râurilor stâncă,
Valurilor vamă, amanet pe luncă?

Cine-ţi şterge barba, Maică Românie?
Aurul din pântec ca o ironie,
Dumnezeu cu mila într-o altă lume
Când te-o naşte iară sub acelaşi nume?

Cine-ţi şterge-obrazul, Maică Românie?
Vântu-n primăvară când uşor adie
Şi-nroşeşti de ciudă c-ai albit devreme
Când prin nori lumina o auzi cum geme?

Cine-ţi şterge chinul, Maică Românie?
Cei ce-s plini de ură şi de duşmănie
Şi-altă cale dreaptă n-au găsit să ducă
Decât cârma ţării strâmb să o conducă?

Cin' te mai alintă, cin' te mai mângâie
De la fir de păr până la câlcâie?
Ploile şi vântul, astea ţi-au rămas,
Slujitori cucernici fiecărui ceas!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Par fumul

Românie! iubito! oricum
sunt mai tânăr mai înalt mai gras de
cât tine – fla
coa(r)nele cu parfum
cu care te împung să îmi pleci
să îmi placi
aproape că nu s-au pulverizat (?!) nu
asta era în
gândurarea de care vorbeam
când (s)orbeam
Românie, par fum, Românie!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi cuprind în braţe
Trupul dulce şi firav,
Îl sărută-n dezmierdare,
Iar el tremură cu drag.

Ochii tăi sunt verzi
Ca iarba şi smaraldul
La un loc,
Când îi pierzi pe buze
Roua îi absoarbe,
Le dă foc.

Ochii tăi mă fură
Noaptea şi chiar
Luna le dă drept,
Se ascund pe cer
Şi steaua le zâmbeşte,
Eu îi cred.

Ochii tăi, ce fericire!
Văd o fată şi sunt eu,
Fără ei în nemurire
N-aş fi eu.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?

"Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?"
Linişte şi pace, numai bucurie,
Sfântă unitate, un trai mai uşor.

Să-ţi cunoşti trecutul, crede-n viitor,
Amintirea veche să nu te umbrească,
Căci ai oameni harnici, popor iubitor,
Viitor de aur ce-o să strălucească.

Să plângi cu vecinii, că aşa se cade,
Să fii pentru semeni apă rece, pâine,
Împarte cu fraţii ale tale roade,
Nu ştii niciodată ce aduce... mâine.

Dar şi să te bucuri cu cel care râde,
Razele-ţi de soare zilnic să zâmbească,
Braţele-ţi deschise duios le întinde,
Spre cei care sincer vor să te iubească.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?
Că-s un fiu de-al tău vreau să mă mândresc,
Vers în al meu cântec, muză-n poezie
să-mi rămâi de-a pururi, asta îţi doresc.

Munţii tăi, Carpaţii, să-ţi poarte drapelul,
Dunărea şi Marea să te ocrotească,
Stele lucitoare să îţi umple cerul,
Dragostea divină să te copleşească.

Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie?
Cu tine în suflet vreau să înfloresc
ca şi macii roşii pe 'ntinsa-ţi câmpie,
Dulce Românie, asta îţi doresc,
Dulce Românie, veşnic te iubesc.

poezie de Marius Alexandru (mai 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şterge-ţi ochii, Românie...

Şterge-ţi ochii, Românie,
Şi genuchii, de pământ,
Uite cum toţi imbecilii,
Sapă la al tău mormânt...

Grămadă în fruntea ţării,
Stau, ca şerpii veninoşi,
Şi muşcă cu sete, Mamă,
Din copiii tăi frumoşi.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!