Bând vin (#9)
Dis-de-dimineață am auzit pe cineva bătând în ușa mea
Și, cu hainele în neorânduială, am alergat să deschid.
Am strigat, " Cine-i acolo?"
Un bătrân fermier bun la inimă
îmi adusese de departe un ulcior cu vin.
El crede că nu-s în pas cu vremurile.
" Să stai sub o streașină de stuf îmbrăcat în zdrențe
nu e cel mai nimerit fel de a-ți face veacul.
Toți oamenii merg în aceeași direcție.
Lasă-te purtat de curent."
Am fost adânc mișcat de cuvintele săteanului,
însă prin felul meu de a fi nu-s mereu în armonie cu semenii mei.
Este adevărat că pot învăța să întorc căruța-n drum,
dar nu m-aș pierde oare dacă-aș acționa împotriva propriei mele naturi?
Hai, mai bine, să mă bucur de acest vin.
Căruța mea nu se va întoarce din drum!
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre învățătură
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sat
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre bucurie
Citate similare
Mi-am iubit publicul și am fost mereu punctual. Prietenii nepunctuali i-am îndepărtat, că îi aștepți la petrecere, stai cu mesele întinse și ei nu mai vin. Am suferit mereu "de punctualitate" și, culmea, s-a nimerit ca și soția mea să fie la fel.
citat din Benone Sinulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre soție, citate despre prietenie, citate despre iubire, citate despre căsătorie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubita mea, vin ploi...
vin ploi, iubita mea, vin ploi
și se așează peste noi
și nu vom ști de suntem doi,
și nu vom ști de amândoi
vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
și sus pe cer micuții grauri,
vor ciripi cărându-și daruri
vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
ești orișiunde printre ele,
pe constelați cu inele
vin norii noștri, pufăind
ești prinsă de un vânt profund,
ești prinsă între foi arzând
un vers îți scriu, îmi este gând
vin amintiri rămase-n urmă,
de-acum pe noi ploua și tună,
vin visele pe lângă lună,
dar ele nu ne mai adună
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
Autorul către cartea sa
Hai, cartea mea, la drum, deschide poarta, hai,
Cu frâul liber treci prin teama din răscruci
Și mergi cu fruntea sus, și faima ta s-o duci,
Făcând și praf cu mersu-ți în calea care-o ai.
Pornește, deci, că-aud cum vin din urmă, vai,
Ai mei urmăritori neistoviți în munci
Și gata să-mi întreacă și-ardoarea mea de-atunci,
Când ai la prima cursă înaripații cai.
Ba nu, oprim aicea, ca să rămâi ce ești.
Deși am foc în sânge, și-ncă tărie am
În piept și în picioare, ca să mai pot să-alerg,
Oprim aicea, carte, că-avutul din povești
Nu-l vreau, nici supărare la inimă nu am
Când vin și cântă alții și laurii-și culeg.
sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cărți, poezii despre sânge, poezii despre supărare, poezii despre picioare, poezii despre muzică, poezii despre muncă, poezii despre libertate sau poezii despre frică
Mă bucur enorm de toți cei pe care-i iubesc, de soția mea, de copiii mei, de părinții mei, de prietenii mei. Mă bucur de muzica mea, de cărțile din biblioteca mea, de computerul meu, de casa mea plină de flori. Da, toate astea mă calmează, mă ajută să traversez locurile rele care îmi provoacă vertijuri.
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate despre cărți, citate despre copilărie, citate despre calculatoare sau citate despre bucurie
Drum șerpuit
Nu am casă, nu am masă,
Departe am plecat...
Iar drumul șerpuit, să mă întorc
Nu mă mai lasă,
Nici să întorc capul... nici să vin acasă.
Și hoinăresc prin lume neîncetat.
Picioarele-mi rănite...
Abia mi le mai port.
Iar soarele mă arde...
De nu îl mai suport.
Sudoarea de pe frunte...
Î-mi cade tot mai tare,
Iar drumul șerpuit...
Of doamne... sfârșit nu mai are.
Am inima... ce încă,
Nu mă lasă...
Mereu î-mi bate tare
Acum... la-n'tors acasă.
O ploaie cer plângând
Arșița ca să-mi treacă
Pe drum să merg cântând
Să uit că e săracă.
Săracă a mea țară...
Săracă și-n nevoi...
Că ne-au vândut acuma
Din nou domnii ciocoi.
Îl rog pe bunul Dumnezeu
Să-mi sfârșească drumul șerpuit.
Că numai pot de greu
Că țara... tare mi-am dorit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre dorințe, poezii despre acasă, poezii despre Soare sau poezii despre Dumnezeu
Cântecul nebunului
Ei sunt cuminți...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că ce-l cuminte-s Eu -
Deși de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Ei mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Și mint fără rușine -
Și-n ochii prienenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place amanta Mea...
Mie nu-mi place amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanta Mea...
Dar cum din Ei toți numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Și fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre rușine, poezii despre ochi, poezii despre nerușinare, poezii despre minciună, poezii despre femei sau poezii despre amantă
Un drum e doar un drum, și nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că așa ne spune inima. Priviți fiecare drum îndeaproape și atent. Încercați-l de câte ori considerați că e nevoie. Apoi, puneți-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.
Carlos Castaneda în Învățăturile lui Don Juan (1968)
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre inimă
Nu-s vinovat față de țara mea!
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belșugul, de la vin la grâu,
și c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am știut cu cheile la brâu.
Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
și sfânta noastră pâine de la gură
nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii
și că urăsc hotarul de la Prut.
Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
și câți prin veacuri au venit să-l prade
îl simt și-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea!
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre lumină, poezii despre șerpi, poezii despre toamnă, poezii despre tată sau poezii despre sfinți
Viața trăită
Mult mă-ndeamnă inima
Către sfârșitul de drum,
Mă frământă patima,
Din văpaie să fac scrum.
Deschide-ți brațele, Tată,
În curând sosesc la Tine,
Viața mea, imaculată,
Vrea culcuș cu stări creștine.
Am drum scurt pe-acest pământ,
Plămădit din bine - rău,
Călăuzit de Duh Sfânt,
Primește-mă, sunt al Tău!
Iartă-mi sufletul smerit,
Zvântă-mi lacrimile ude,
Lângă frați am suferit
Blasfemii și bârfe crude.
Dar lumina strălucește
Iară frații mei, de-acum,
Deschid brațele, lumește,
Pentru cei lăsați în drum.
Țineți brațele deschise,
Am nevoie de culcuș,
Tată, vin pe căi promise
În al palmelor căuș.
Binecuvântez norocul
De-a fi trăit ca om bun
Dar mi s-a-mplinit sorocul:
la revedere, drum bun!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre smerenie, poezii despre sfințenie sau poezii despre promisiuni
Nu-s vinovat față de țara mea
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belșugul, de la vin la grâu,
și c-am chemat la praznic pe oricine,
https://Versuri. ro/w/jo87
cât m-am știut cu cheile la brâu.
Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
și sfânta noastră pâine de la gură
nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii
și că urăsc hotarul de la Prut.
Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
și câți prin veacuri au venit să-l prade
îl simt și-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-acolo vin
De-acolo vin și am amintiri.
Născut, ca toți muritorii, am o mamă
Și o casă cu multe ferestre,
Am frați, prieteni
Și o celulă cu fereastra rece.
Al meu este valul, smuls de pescăruși,
Am propria perspectivă
Și-o brazdă de pământ în plus.
A mea este luna de la marginea de departe a cuvintelor,
Precum și ofranda de păsări,
Și măslinul cel nemuritor.
Am călcat pe acest pământ înainte ca săbiile
Să-i fi transformat trupul viu într-o masă-încărcată.
De-acolo vin. Îi redau cerul mamei,
Când cerul plânge după mama lui.
Și plâng ca să mă fac cunoscut
Acelui nor care, iată,-se întoarce.
Am învățat toate cuvintele necesare-n tribunalul sângelui,
Astfel încât să pot încălca legile.
Am învățat toate cuvintele și le-am sfărâmat
Pentru a crea un singur cuvânt: Patrie.
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre plâns, poezii despre păsări, poezii despre prietenie sau poezii despre patrie
Reverie
Trecut-au anii cu a lor viață
Au rămas din ei doar amintiri
Care ne apar mereu în față
Cu realizări sau neîmpliniri.
De ce ești viață călătoare?
Și fugi grăbită-n depărtări
Nu vezi că lumea-i schimbătoare?
De ce alergi spre alte zări?
Mai stai, ia bine seama
Vezi ce se petrece pe pământ
Să știi că cinstea este arma
A omului sărac și obidit.
Harpagon strânge mai departe
Aur, argint și d-ăia verzi
Mereu își face vile și palate
Și în petreceri întruna ai să-l vezi.
De face gafe și chemat la judecată
Intră prin față, iese pe ușa din dos
Că de! Așa se aplică legea câteodată
Nu lui, doar omului de jos.
Iar șpaga este vechea meserie
Cu euro dolari în buzunare
Și ține cât o veșnicie
Nu are margini sau hotare.
Banditul, chic, bine îmbrăcat
Poartă cu el și un diplomat
Cumpără martori sau vreun certificat,
Nouă ne spune că... nu-i păcat.
Se lamentează că i se face rău
Că are nevoie de injecții, de pastile,
De internări și operații tot mereu.
Dar săracul moare cu zile.
Uite așa se deschid ușile
Și pe loc dispar cătușele.
El devine omul cel mai bun
Iar tu sărac, rămâi cu cinstea-n drum.
poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cătușe, poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre reverie sau poezii despre palate
De ce nu poți
Acest dulap mă face să visez
Acolo veac, veacuri
Veci în afara lui
Veacuri mă vor îmbrăca
Pentru tine.
Zglobie, sobră, indispusă,
Urâtă, tandră, poate brută
Și cum vei vrea
Nu știu dar... fie
Dulap ca ăsta nu-s o mie
E unul, unul, unul, unul
Și-nchide visul meu din urmă
Cum vin domol,
Ți-ating lumina, te-nvălui
Iar tu te luminezi
Mă sorbi și-nvăluiți
Ne soarbem pân' să fim:
N O I
Ușa nu se deschide
Și cineva
Mă așteaptă
Și se întrebă cât a trecut
Trei... treizeci
Ies.
Spune-mi și nu poți
Te las să spui
Pot și nu tu nu
Poți să
N O I
Accepți
Plec și vin
Pasul sunt
Pasul țin să-i pot
nu
Plece să las o
Ora vine și pleacă
poezie de Mihaela Cătană (2 iulie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre ore sau poezii despre brutalitate
* * *
Numele meu străin e de atingerea Răului, murdărind
Cuvintele magice. Acestea, puteri în ele pot să adune
Pe care gura mea vouă vi le spune;
Din toată Ființa mea, se revarsă Lumina în valuri
Sunt o Ființă împrejmuită cu ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului,
În mijlocul Universului,
Contemplându-l cu har...
În Singurătatea mea, rămân un Solitar...
Nu trece nicio zi fără ca eu să nu salvez ceva...
Toți trec! Și trec! Toți trec prin fața mea!
Este adevărat, sunt o Ființă din care sevele țâșnesc
Și sunt născut în Oceanul ceresc...
Mama mea este zeița Cerului, Nut,
Ea este cea care Forma mea, de-acum, mi-a făcut;
Eu sunt Nemișcatul,
Marele Nod al Destinului care zace în Ieri,
În mâna mea își află destinul Prezentul.
Nu mă cunoaște nimeni:
Eu pe toți vă pot cunoaște, vă pot ști;
Pe mine nimeni nu mă poate simți
În timp ce eu pe toți vă port în Inimă.
O, tu, Ou cosmic! Ascultă-mă!
Eu sunt Horus! De milioane de ani vă trimit
Focul din razele mele țâșnit,
Pentru ca inimile voastre spre mine, să le întorc.
Eu sunt Stăpânul pe tron,
Liber de orice Rău, străbat Timpurile și Spațiile...
Sunt chinocefalul de aur, căruia îi lipsesc picioarele și brațele,
În templul din Memphis se află tronul meu...
Să știți: dacă eu o duc bine și el o duce bine, mereu,
El, chinocefalul de aur din Memphis!
poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre bine și rău, poezii despre salvare sau poezii despre prezent
Să nu mă bucur?
Să nu mă bucur, Doamne, că Te-aud?
Să nu răspund, când Tu mă chemi prin Duhul?
Să nu tresar, când peste crengi de dud
vin pași cerești înflorind văzduhul?
Să nu mă bucur, Doamne, că-mi vorbești?
Și să nu plâng când Tu mă iei de mână?
Când Tu mă nalți spre corturi îngerești
pe mine, chip de abur și țărână?
Să nu mă bucur, Doamne, că Te-ascult,
când glasul Tău mi-ajunge la ureche?
Să nu mă rup de lume tot mai mult,
chiar de-am rămâne-o singură pereche?
Să nu deschid când bați la ușa mea
și să nu-i smulg zăvorul dintr-odată?
Să mă prefac că nu-nțeleg ce-ai vrea,
să fug pe geam și să m-ascund în gloată?
Dar cum să fug și cum să-mi pară rău,
când nu mai sunt de-acum Betanii multe?
Eu vreau s-ascult, Isuse, glasul Tău!
Și cine-i rob din dragoste s-asculte!
Vorbește, dar, și eu voi asculta.
Învață-mă cu aspră bărbăție!
Iar cine vrea să afle taina Ta
și cine-i rob din dragoste să vie!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre îngeri, poezii despre urechi, poezii despre sclavie, poezii despre crengi sau poezii despre bărbați
Moștenire
Mă bucur că am, mamă și am tată
Mă bucur că am frați, și am surori,
Mă bucur că am casă și am masă,
Că am soție, fiice și feciori
Mă bucur că am parta mea de soare,
Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoare dulci și curgătoare
Prin suflet, prin iubire și destin.
Mă bucur că am codrii mei anume
Că am un grai, al meu pe care-l știu,
Cel mai frumos și cel mai scump din lume,
E graiul în care cintecele-mi scriu.
Mă bucur că trăiesc între prieteni,
Că am strămoși ce au luptat viteaz
Și mi-au lăsat drept sfînta moștenire,
Acest pămînt, cu zi de ieri și azi.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție sau poezii despre păduri
* * *
Niciun străin sau băștinaș
În casa-i nu m-o mai primi
Nici mi-o mai vorbi. Îmi vor închide ușa toți.
Nu însumi eu m-am blestemat? Lui Laios azi
Nu-i spurc culcușul, când eu nevasta-i strâng
În brațele ce l-au ucis. Nu-s ticălos?
Și nu-s spurcat? Ah, vreau să fug, surghiunu-mi vreau
Nicicând să nu-i mai văd pe-ai mei! Nici să mai calc
În țara mea!
poezie celebră de Sofocle din Oedip Rege (429 î.Hr.)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre indigeni
Joey: Știi, voiam să tac și să te las să pleci. Dar nu aș fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui să fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine și o mare parte din mine vrea ca el să rămână. Așa că sper să nu mă urăști.
Dawosn: Nu aș putea să te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aș fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aș da înapoi, nu aș șterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru că îmi place cum stau lucrurile acum. Viața mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă aș crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, aș rămâne, dar este timpul să plec. Este timpul ca eu să ies din camera asta și este timpul ca tu să descoperi cine ești fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aș putea? 13 ani, mama ta moare. Și totuși mai speri în ceva magic, ceva care să facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă așa și te uiți la tatăl tău care nu e în stare să-și învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Și apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i așa? Dar apoi mai ești și tu. E o dovadă că există cineva acolo care se gândește la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred că e doar un mod lung și tărăgănat de a-ți spune că o să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Și mie o să-mi fie dor de tine, Joey.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre viitor, citate despre victorie, citate despre viață, citate despre umor, citate despre tăcere, citate despre superlative, citate despre sfârșit sau citate despre secunde
Vremurile de-Altădată-au fost cele mai bune
Jumătate din inima mea, prieteni, este obosită
De-atâta fericire strânsă pe care-o poartă-n ea;
Deși cântecele voastre-s vesele și ora-i însorită,
Iar spiritul vostru avântat precum în zbor o rândunea,
O muzică fermecătoare sosind de dincolo mă bântuie,
La ușa mea musafiri din alte zile vin să sune
Și-n ureche un cor neauzit insinuează-o melodie:
Vremurile de-Altădată-au fost cele mai bune.
CORUL
În jur totul e strălucitor, în aer un parfum suav persistă,
Se-aud glume și sunete plăcute, iar cerul e-o minune...
Totuși, un sentiment mereu prezent insistă:
Vremurile de-Altădată-au fost cele mai bune.
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre umor sau poezii despre sunet
Vreau să ascult!
E miez de noapte;
De-afară se-aud șoapte,
Dar cine oare să bată
La ușa mea încuiată?!
Și-n jilave geamuri,
De ce îmi bat ramuri?!
Scoală-te-mi zic și descuie!
Scoate ușa din balamale și cuie!
Și deschide geamul mai mult,
Că vreau să ascult!
Sunt prea bolnav de-o vreme.
Cine oare să mă cheme,
În crucea nopții, din senin?!
Sunt gândurile mele care se duc și vin,
Vorbind pe săturate,
Cu orologiul din cetate.
Și de mai bate cineva... Ei, lasă,
Nu sunt pentru nimeni acasă!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre miezul nopții, poezii despre cruce sau poezii despre boală