Te ocolesc cu vrere, răutate dospită...
Te ocolesc cu vrere,
Răutate dospită în pântecele lumii moderne,
Ce sufletul multora și pe al meu ades ai umilit,
N-ai înțeles la timp, ce frumos se poate trăi în lume,
N-ai înțeles, că singură te spânzuri în hamacul prostiei,
Că singură sufletul ți-ai vândut și l-ai rănit.
Nu poți învinge sămânța iubirii divine,
Așa cum nu poți schimba nicio lege a firii omenești,
Dar voința ta poate înfrâna plăcerile tale ieftin râvnite,
Care nu duc niciunde la bine,
Și lăcomia-ți mare nu va mai fi pe viitor
Acea groaznică groapă cu lei.
Privesc cu duioșie, cum îți chinui timpul mereu,
Orbecăind printre deșeurile caracterelor umane,
Când vei slăbi hățurile desfrânărilor stupide și goale?
Nu vezi cum în lianele vieții te împleticești
Și-n hăul confuziilor înotând te adâncești?
Am învățat să te ocolesc,
Răutate dospită în pântecele lumii,
Te las să te zbați în drojdia ta împuțită de timp,
Eu am ales paradisul iubirii adevărate,
Cum trebuie să facem dealtfel cu toții,
Până nu e târziu.
M-am aliat cu Dumnezeu și-a lui Sfântă credință,
Care niciodată nu ma lăsat la greu
Și nici nu mi-a trădat marea speranță...
De ce numai necazul să ne apropie de El
Și pe noi oamenii, de noi?
Și răsplata alegerilor mele n-a intârziat
În palate de bucurii viața mi-a transformat,
Așa cum mulți dorim și visăm,
Când înțelegem puterea cuvântului înțelepciune,
Și când la pieptul ei ne maturizăm.
poezie de Valeria Mahok (27 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre învățătură
- poezii despre înot
- poezii despre înfrânare
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre victorie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sub aripile destinului
O, Salieri! Câți urmași ai în viață...
câți presupuși fii ai dreptății
râd onestității în față,
cum râde dracul, când se răsfață.
Câte caractere frumoase și talente
pe valul voințelor rămase
sunt ca epavele corăbiilor
de sarea mărilor roase,
legănându-se doar cu speranță
atunci când banul și înfluențele
cern izbândele și râd vieții în față.
Alții, orbecăind sub aripile destinului,
amețiți, ca de puterea vinului,
se adapă din izvorul cotidian,
legănați pe valurile timpului, an de an,
sperând cu tărie
în a lor vie credință,
destinul alege, destinul învinge
și cântărește orice voiță.
Destinul este rețeta prescrisă
înainte de a noastră putință,
în tainice scopuri divine,
purtarea firii spre marea căință...
frământări șlefuite în timpuri răscoapte
și înfloriri spirituale,
ca visele lui Mozart, de după moarte
care în marea lui credință,
de geniu fără referință...
și-a trimis nemurirea în eternitate.
Așa visăm toți,
până să trecem bariera vieții
în lacrimi și șoapte,
spre cercetatul necunoscut...
veșnicia iubirii, idealul speranței,
să nu moară, înainte și după moarte,
nici în cer, dar nici pe pământ
dacă se poate.
poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre râs, poezii despre vin, poezii despre răsfăț, poezii despre moarte sau poezii despre marină
Mai e o zi
Mai e o zi și n-ai să mai vii
Mai e un ceas și am să te las
Să pleci, cu visul meu
Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubești
Mâine știu că iar ai să greșești
De-acum îți spun să pleci
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Mii de cuvinte de dor am șoptit
Nici nu mai știu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic
Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Poți să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine și aș vrea
Altceva
Numai...
Altceva...
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre greșeli, poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre fum, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Maria: Mulțumesc pentru ajutor, Luci.
Lucian: N-ai pentru ce, Maria. Am spus numai adevărul și n-ar trebui să deranjeze pe nimeni. Cât despre tine, n-ai decât să faci cum crezi că e mai bine pentru tine. Nu trebuie să ne amestecăm, nici unul dintre noi, nu avem dreptul să intervenim în viața ta. Mai bine să-și vadă fiecare de problemele sale personale, să se descurce așa cum știe, cum poate.
Maria: Da, Luci, ai dreptate.
Lucian: Să știi, dom' director mi-a dat de înțeles, foarte subtil, nu în mod direct, înainte de plecarea în această misiune, că s-ar putea să ne confruntăm cu asemenea cazuri, adică ar fi posibil ca unii dintre noi să se căsătorească, dar nu mi-a dat și indicații clare, în legătură cu ce ar trebui sau ar fi mai potrivit să facem în aceste cazuri. În plus, nu mi-aș fi închipuit niciodată că tu ai putea fi prima dintre noi care va face acest important pas în viață și nu știu ce ți-aș putea spune; poate decât... Sincer, felicitări, din tot sufletul!
Maria: Mersi, Luci. Ești, ca de obicei, un scump.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre suflet
- citate despre sinceritate
- citate despre posibilitate
- citate despre mulțumire
- citate despre dreptate
- citate despre căsătorie
- citate despre ajutor
- citate despre adevăr
Doamne, te rog, nu mă uita
Doamne, ți-am spus de atâtea ori în spovezile mele
că îmi place strălucirea,
dar m-ai tras zdravăn de urechi,
ca să-mi alung orbirea și din minte smintirea.
Asta ma trezit la realitate, întrebându-mă imediat
dacă ceea ce ți-am cerut merit cu adevărat.
A vrea e una, a ți se da e alta
și a merita un dar e cu totul altceva.
Toți vrem și visăm străluciri în viață,
dar ce facem ca să le obținem pe merit?
ce înțelegem prin ea, noi hulpavii sorții,
cu pofte de dimineața până seara și invers,
înotând deseori în false senzații
prin lumea bună sau rea.
Strălucirea nu este o lăfăială în luxuri picante,
așa cum cred majoritatea oamenilor,
strălucirea în viață are vibrații în fapte înalte,
cu vectorii îndreptați spre viitor și în eternitate.
Strălucirea e floarea înțelepciunii,
până și după moarte, pentru cei de azi
și pentru cei din zări îndepărtate...
Strălucirea este steaua divină a firii omenești,
ce lasă amprente marcante în infinitul necenzurat.
Ce am făcut eu, pentru a merita această stea?
Iartă-mă Doamne, deseori m-am visat o stea,
dar strălucirile ei pâlpâiau așa departe.
Acum, am înțeles bine mesajele tale și lecția,
Înțelepciunea și strălucirea ei e ceea ce-mi poți da,
dar încă nu ai motivații justificate.
Timpul le va definii pe toate, doamne!
Timpul în timp poate îmi va trimite o rază de stea,
dar pentru strălucirea ei știu că trebuie
să înot în muncă și demnitate.
Deocamdată îngenunghez în rugăciuni de iertare
pentru îndrăzneala mea de a visa așa departe.
Doamne, te rog nu mă uita!
Speranța mea este la cote înalte
și mă țin cu toată ființa de ea,
poate în viitor voi găsi strălucirea,
la porțile tale înalte.
poezie de Valeria Mahok (31 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre urechi, poezii despre seară sau lecții de engleză
Poemul acesta nu a fost scris niciodată
pentru că ai oprit cuvintele
într-o zi când speram să o luăm de la capăt
tu frumos și cuminte
eu flămândă
ca de obicei
oho
ce povești aș fi născocit
și carnea
și sângele tău
ar fi învățat
drumul iubirii întregi
dar
vezi tu
poemul acesta nu a fost scris niciodată
că nu am știut
cum dormi
cu mâna stângă sub cap
visând infinitul
din pieptul meu
sau cu dorințe mai vechi
strânse sub pleoape
nu am știut nici că pleci
cu buzele arse
să îți trăiești bucuria de o zi
și te întorci
în lanțurile singurătății
poemul acesta nu a fost scris niciodată
pentru că nu l-ai lăsat
și ne-am întrors în aceeași tristețe
când puteam să ne fim
ce ne-a fost dat să ne fim
așa cum scrie în marea carte a vieții
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre singurătate, poezii despre poezie sau poezii despre mâini
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre știri, poezii despre trandafiri sau poezii despre promisiuni
Care-i scopul vieții tale
Care-i scopul vieții tale,
Doar să faci numai parale,
De-a lucra cum ți se spune,
Să n-ai nopți și zile bune?
Să lucrezi și nopțile-n vis
Că n-ai făcut precum ți-au zis,
Să n-ai timp să te odihnești,
Să ai greață când te trezești?
Să nu vezi cum crește floarea,
Sau că a sosit ninsoarea,
Să te joci cu bulgări iară
Cu fetița pe afară?
Să n-auzi nici ciripitul,
Să nu-ți placă gânguritul,
Nici femeile frumoase
Când te pun să speli la vase?
Care-i scopul vieții tale,
Să te vaiți numai de șale,
Sau viața-ntregă să iubești,
Să simți și tu că mai trăiești?
Va veni și vemea poate,
De nu le mai faci pe toate,
Ai avut timp pân-acuma.
E târziu, se-ngroașă gluma!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre umor, poezii despre sensul vieții, poezii despre odihnă, poezii despre noapte sau poezii despre ninsoare
Sunt un liric
sunt un liric atât și un nebun tot atât;
încât m-am înverzit și atârn de crengi acum.
da Doamne, da;de crengi!
dar tu, de ce n-ai pândit în mele urme,
până-n astă vreme
în care au călcat îngerii acei de cer aleși
și trimiși?
cum de n-ai observat poziționarea mea
între neanticele ciocniri?
de ce așa o mare dezamăgire
când tu ne minți că cerul e fără căpătâi
și-n spații atletice mereu spre noi?
ah, noi cei lungani în așteptări și-n nemurire goi!...
chiar nu vezi că tu ești în frica de nemoarte,
că nicio aripă a vreunui gând
nu ți-o poate șterge?
chiar tot ce vrei tu, nu se poate?
știu, ești prea mândru
că nimeni nu-ți poate bate pe la uși!...
că ești prea aproape de noi îndepărtat
pe impresiile incolore tale divine, curbat.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre verde, poezii despre nebunie, poezii despre mândrie, poezii despre minciună, poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre crengi sau poezii despre aripi
Cu dedicație
O salbă de nestemate gânduri mă fac,
Ca timpul să-l derulez, etapă cu etapă
Și să-nțeleg măcar acum ce faptă minunată,
Ne-a adus pe noi doi, laolaltă
Și-ntr-o tainică uniune să fim acum,
Pe al vieții de nepătruns drum.
Domnul meu, când inelul de logodnă tu mi l-ai dat,
Credință am jurat, că pe viață, tu vei fi al meu bărbat.
Am știut că noi doi vom fi mereu și la bine și la greu
Cu iubire, înțelegere și toleranță, dar și cu speranță,
Amândoi ne-am construit o famile, o casă, o viață.
Prietene, umăr la umăr cu tine merg,
De mână tu mă ții și strângi mereu,
Să-mi amintești că tu ești sprijinul meu,
Iar când sufletul meu a fost rănit
Și câteodat poate chiar îngenuchiat,
Tu m-ai sustinut, alinat și încurajat
Și rănile adânci s-au vindecat, cicatrizat.
Domnul meu, cu elocință, eu îți doresc
Ca harul iubirii, ce n sufletul
Șlefuit de timp și pe culmi tot înălțat, porți,
Să-ți aureoleze calea ce-o ai de urmat,
Să-ți lumineze chipul de ani brăzdat
Și tot invingător să fii cât pe pământ vei trăi!
Domnul meu, îmi scald privirea în ochii tăi
Și simt că mă înalț ca zmeul la cer, atât de mult
Când tu, îmi oferi cu un gest tandru și mărut,
O floare, un dar, un zâmbet cald sau un sărut.
Domnul meu, știu, suntem simpli oameni,
Cu nimic mai presus decât ai noștri semeni
Dar știu că împreună am semănat și am cules,
În sălașul întregii noastre sfinte vieți
Și lauri, vise împlinite și poate și regrete,
Dar respectul și recunoștința cu noi le purtăm,
Pentru toți cei care sunt oameni cu noi.
Domnul meu, îți aduc mulțam că lângă mine te am,
Că în urma ta lași copii, nepoți, tineri vlăstari,
Să-ți ducă numele pe mai departe pentru mulți, mulți ani.
C-ai reușit să mă sprijini tot mereu în demersul meu,
M-ai iubit și respectat, al nostru jurământ noi l-am păstrat
Și-n comuniune noi am știut a fi și a trăi
Să demonstrăm împreună cum se poate trăi frumos,
Dând cu-nțelepciune la o parte tot ce n-ar fi de folos.
poezie de Georgeta Ganea (22 iulie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre zâmbet, poezii despre urări, poezii despre tinerețe sau poezii despre sărut
Teatru pustiu
Ai spus că tu ai vise
și vrei să le-mplinești,
Cum vei putea, tu, oare
să poți să le trăiești?
când sufletul tău zace
răpus într-un trecut
ce nu simte dorință
și-n care te-ai pierdut...
Cum vei putea-nțelege
când tot ți se va da?
așa cum tu speri, încă,
să ai în viața ta;
Cum vei decide prețul
la tot ce ai cerut?
dacă iubirea-n tine,
demult, a decăzut...
Ai spus că tu ai vise,
dar suflet ți-a rămas?
Îți va ajunge, oare,
să fii doar bun-rămas?
Ce rost mai e în tine?
cu trup frumos, dar gol...
Tu, care, în Iubire,
nu poți primi un rol!
poezie de Florin Răileanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre teatru, poezii despre frumusețe sau poezii despre dorințe
Fiica iubirii
Oh, mamă... eu știu că mă iubești!
În felul tău, acela care-l simți...
Dar cu iubirea ta mă tot rănești,
Și n-ai știut să mai topești din zimți!
Oh, de ai ști ce mult mă doare...
Atunci când nu mă simți că plâng tăcut!
Mă ofilesc așa cum și o floare,
Îi iei lumina care ți-a cerut!
Oh, mamă... ți-am înțeles firea săracă,
De ai cunoaște cât de adâncă e a mea!...
Ai fi lăsat vuietul să treacă,
Prin dragostea-ți, ce se risipea...
Și am tot plâns și mă durea pe carne,
Când inima tu o loveai vorbind...
Și tot strigam mereu la Tine, Doamne...
De ce o lași a mă zdrobi zâmbind...?
Și vântul începuse să mă doară...
Și frunza din copac mă supăra;
Însă am înțeles... lăsând să moară,
Ceea ce eu nicicând nu pot schimba.
Și înțelegerea m-a umplut în toate.
Și toate s-au schimbat, deși răni sunt...
Mai am încă speranța... că tu, poate,
Ai să-nțelegi la rându-ți ce eu sunt.
E o scrisoare de iubire pentru tine...
E sufletu-mi ce-a plâns că l-ai respins,
Când nu-mi vedeai suspinele saline
Nici sufletul rănit, căzut și nins.
Oh, mamă... te-am iertat și o știi bine!
Eu fiică a iubirii mă numesc...
Dar, mi-ai lăsat durerile prea pline,
Și chiar cu ele... eu sincer te iubesc!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre plâns, poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre sărăcie sau poezii despre supărare
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre religie
Sugestie
Învelește-te cu timpul! Doar așa n-o să exiști!
Deci, poți să-ți bați joc de-oricine și de toți îngerii triști!
Transparențele opace te-or feri de judecată,
îți vei savura în tihnă partea ta întunecată.
Dar nu vei avea cu cine să te bucuri și să râzi!
Numai dac-a ta oglindă îți va scoate ochii hâzi,
o să înțelegi, probabil, că ești singur, n-ai scăpare.
Vei visa la evadare, îți va fi timpu-nchisoare..
Când vei vrea să te asculți, nu vei auzi nimica,
pentru că, pierdut de toți, vremea ți-este inamica.
Gândind la pustiul lumii transformată în ulcele,
în orice clipă cinstită, vei simți doar doruri grele.
N-ai trecut, nici viitor și nici prezent, că-s alte legi,
te vei strădui zadarnic, de vei vrea să le-nțelegi.
N-ai nici mamă, n-ai nici tată, de nimic nu mai ai parte,
dar ai poarta ferecată, ți-ai cedat dreptul la moarte.
Vei păstra doar amintirea ce te-o chinui în veci,
nu vei mai găsi IUBIREA printre lacrimile reci,
ce-ți vor îngheța obrazu-n marea de nemângâiere,
clocotind în valuri stinse de-ntuneric și tăcere...
Și ai să-ți dorești uitarea, dar nicicând n-ai s-o găsești,
pentru că a fost lăsată doar în legile-omenești...
Învelit în timp, odată, n-oi putea să mai fii om...
Te-ai căzut din dreptul ăsta, cum cade frunza din pom...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare
Prin nume înțelegem un sunet având un înțeles prin convenție, fără raportare la timp și din care nicio parte nu are înțeles, scoasă din întreg... "Înțeles prin convenție" s-a introdus pentru că nimic nu este de la natură un nume, ci devine așa numai când ajunge un simbol; în adevăr, sunetele nearticulate, așa cum produc animalele, au un înțeles, dar nici unul din ele nu constituie un nume.
Aristotel în Despre interpretare, 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sunet, citate despre zoologie, citate despre timp, citate despre simbolistică, citate despre natură, citate despre devenire sau citate despre animale
Trecător
m-am bucurat alături de toți cei care au urcat
am suferit alături de toți cei ce-au pierdut
și am trăit alături de voi toți. necunoscut
asemeni tuturor celor neștiuți
viața mi-a dăruit lumini și umbre
așa cum numai norii trecători
mai știu și pot
oferi.
am primit dureri și bucurii
cum poate nu mulți au avut, reale sau închipuite
și pot să spun că-n viață
nu e loc de regrete
pentru că viața e scurtă
atât cât ne e dată
o singură dată
și când crezi că ai mai mult timp
realizezi
că nu ai de unde cumpăra
nici măcar o secundă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre nori, poezii despre durere, poezii despre cadouri sau poezii despre bucurie
Totul e curgere
Norii trec pe cer
Așa cum zboară gândurile mele
Așa cum trece luna printre stele
Și-n depărtare pier.
Vântul bate lin
Așa cum simt suflarea ta pe față
Așa cum mă dezmierzi de dimineață
Când chipul ți-e senin.
Valurile aleargă
Așa cum oamenii se plictisesc
Așa cum într-o zi se pregătesc
Și pleacă-n lumea largă.
Timpul se grăbește
Așa cum ploaia cade într-un lac
Așa cum grâul curge dintr-un sac
Și viața se sfârșește.
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ploaie, poezii despre dimineață sau poezii despre cereale
Tu ai plecat, iubită mamă...
Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viață dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veșnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poți că să nu știi!
Așa s-a întâmplat, tu însăși să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!
Curaj aveai, cât pentru o armată
Și ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ți era doar un covrig,
Că noi să creștem mari și să nu știm de frig!
Așa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă!
Iertare cerem, de-am greșit
Dar parcă greu ne-ai pedepsit ;
Doar știi că fiul ți-a plecat în cer,
Că tata să nu fie mult stingher!
Acum și tu te-ai supărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat!
În inimă ți-ai dus durerea
Deși era amară ca și fierea!
Tu ți-ai ales cărarea către cer
Și ai avut voință că de fier!
Iar noi nu am făcut păcat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Ne-ai învățat pe toți să nu cedăm la greu,
Că dacă vrem, putem, ne-ajută Dumnezeu!
Dar tu se pare c-ai uitat, acum,
Când ești pe ultimul tău drum ;
Nu poți în lume să mai stai,
Curaj în viață dacă n-ai!
În lumea unde veșnic ai să fii
Noi suntem siguri că tu știi,
Că nu-i durere, nici lacrimă, nici chin
Și nu vei în stare, să scoți nici un suspin!
Acolo, o eternitate stai,
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Cu moartea n-ai cum piept să dai,
Curaj în viață dacă n-ai!
Că te-am crezut cu-adevărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă,
Tu ai plecat, iubita noastră mamă!
poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre creștere sau poezii despre vamă
Dialoguri ale înțelepciunii
iubito, drumul spre înțelepciune
este drumul spre libertatea din noi înșine
drumul spre centrul ființei noastre
tu știi că cea mai prețioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înșine, către nu se știe unde
călătorie ce o facem în singurătate și apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greșeală
în dragoste, surpă totul în nebunie și extaz.
eu în viață am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
și nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu ființa toată,
un cântec ce nu se poate cânta niciodată
de la sfârșit spre început, un cântec iubit
pe care trebuie să-l cânți totdeauna la infinit
iubito, se poate muri din iubire
în deșert se duc doar îndrăgostiții
și nebunii frumoși la fire
răstigniți între viață și moarte, doar nisipul
singurătății absolute le este mângâiere
în marea lor singurătate
noi am trăit viața pe apucate, iubito
am iubit până la demență nopțile și rătăcirile
prin mahalalele întunecate ale ființei,
eu am iubit suflul cosmic în tine
suflul spiritului tău, jocurile firii nebunatice
abandonarea în întunericul neființei,
în adâncurile telurice,
ori matricea tuturor virtualităților tale
am avut revelația unirii desăvărșite în sărut
nu vreau să aflu că pentru tine am murit demult
cum te-aș putea eu pierde pe tine,
când tu ești soarele meu frumos și nebun
când razele tale mă încălzesc pe acest drum
cum să uit eu soarele și dincolo de moarte?
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
O viață, miracol dăruit cu bucurie
Și binecuvântat pe altare sfinte,
Deșteaptă mintea omului cu spiritul sărac,
Așa cum soarele trezește sfânta dimineață,
Să vadă adevărata frumusețe,
Adevărata bogăție, iubirea, pacea, dărnicia,
Că timpul enigmatic măsurat
Răsplătește omului faptele bune,
Dar nu uită ce greșește, niciodată.
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-ți, omule, frumosul din suflet...
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți, omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
O viață, miracol dăruit cu bucurie
Și binecuvântat pe altare sfinte,
Deșteaptă mintea omului cu spiritul sărac,
Așa cum soarele trezește sfânta dimineață,
Să vadă adevărata frumusețe,
Adevărata bogăție, iubirea, pacea, dărnicia,
Că timpul enigmatic măsurat
Răsplătește omului faptele bune,
Dar nu uită ce greșește, niciodată.
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!