Piatră şi floare

Mai aproape de depărtarea noastră
sunt imediatul meu, piatra şi floarea...
bunăoară cicoarea!

Nu resemnarea mută a pietrei mă doare,
se ştie că piatra trăieşte sonor şi veghează
(regnul mineral are cuvânt, oameni buni)
şi nici disperarea florii spulberate de vânt
nu ne opreşte din a da iubirii noastre avânt
(regn vegetal, natură vie şi pururea trează),
proiectându-ne, în zbor, spre zările-albastre,
dăruind aripe verzi răs-zburărilor noastre...

Tu însăţi, iubito, eşti piatră şi gingaşă floare,
sorbindu-mi amărăciunile, tandru, sub soare,
zeiţă căzută-n ispită şi-n viaţă, cu părul perlat,
corolă în piatră tu eşti şi preacurată, eşti poezie,
anulând vijelios a pământului sumbră melancolie...

Alungă-mi, tristeţea, alungă-mi sfiinţa şi ceaţa
şi dă-mi o otravă mortală, mai dulce ca viaţa,
piatră şi floare, cu sânge-azuriu de cicoare,
iubind dimineaţa!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantă de lumină-n piatră

Piatra piatră, de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înfloreşte şi suspină
şi străluce în lumină,
precum floarea din grădină...

Ştie răsărituri şi apusuri,
mii de împliniri şi presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete şi dorinţi carnale.

În mesajul pietrei, vertical,
intuieşti Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toţi zeii Marelui Olymp!

Îndeaproape –
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânţi, Eleaonor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră...

Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o şatră,
Eşti oloagă,
Întro doagă,
Şi mă târâi
Fără şagă...
Piatră eşti de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colţuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră creşti
Dintre poveşti,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbeşti?!...
-Eu, am inimă în mine,
Îţi simt piatra inimii,
Şi păstrează-mă-n suspine,
Te voi ferici, să ştii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantă de lumină-n piatră

poem dedicat poetei Eleanor Mircea

Piatra piatrā de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înfloreşte şi suspină
şi străluce în lumină,
ca pistilul în stamină...

Ştie răsărituri şi apusuri,
mii de împliniri şi presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete şi dorinţi carnale.

În mesajul pietrei, vertical,
intuieşti Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toţi zeii Marelui Olymp!

Îndeaproape –
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânţi, Eleaonor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul biruinţei

Pietre
ploaie
vânt
furtună

gând zvârlit
până în marginea căutării în piatră

ninge
cu ochi
plouă
cu vorbe
până în marginea căutării în piatră

clipe zdrenţuite
paşi sfârtecaţi
din piatră
picuri
picuri
pe piatră

dar
alături
o floare
floare de nufăr
cuvinte
prinse în rouă
în rouă

zbor şi
stea
surprinsă în zbor peste ape pe muchii de raze

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun o floare

Am vrut să-ţi aduc o floare din parc
Dar când am văzut că şi ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunţat,
şi m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoţionat de pământul pe care şi-l împărţeau
În aceeaşi formă de viaţă,
Am renunţat, şi
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munţi de flori
Şi un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ţinea un tânăr în braţe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroşi, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?

Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu eşti un dulce gând, un mister.

O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Eşti o floare de nu-mă-uita,
Eşti al sufletului lumină.

De-a pururea eşti slăvită,
O, tu fiinţă nemuritoare,
Eşti o dulce ispită în lumea care moare.

poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul de piatră

Când venea naşul
îi arătam o piatră culeasă din tren
el îmi ştampila piatra cu o piatră
culeasă de lângă tren.
Trenul trecea prin piatra
de sub tren...
Urla
cu un urlet de tren
o piatră
în urma trenului...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu iubito...

Tu iubito o ştii bine
Tu eşti dor, eşti dor de mine
Tu eşti dor, eu sunt iubire
Tu eşti freamăt, eu simţire.

Tu eşti raza albă-a lunii
Tu eşti izvorul minunii
Tu eşti vis şi armonie
Tu eşti vers, eu poezie.

Tu a vieţii mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Eşti şi floare şi femeie.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne ia in brate si plange

Dumnezeu ne ia in brate si plange
piatra. infipta in piatra, o cruce de lemn.
pe cruce, un om de carne si sange
pe cer, ochiul domnului, semn.

piatra – copac – om,
mineral – vegetal – animal,
treime imbratisata dumnezeieste.
inaltime – unduire – val,
duh al creatiei celeste.
tarie – armonie – dragoste,
daruri ale fiului pentru fiecare in parte:
piatra – copac – om,
mineral – vegetal – animal.
tocire – vestejire – moarte,
stigmatele dumnezeirii pentru pacate.
incremenire – incremanire – incremenire,
soarta – soarta – soarta,
colb – colb – … nu colb:
intoarcere la vegetal sau mineral –
cruce de lemn sau de piatra.

spre cer, colbul inaripat lumina o stinge,
pe cer, ochiul domnului ne iarta pentru toate,
in cer, dumnezeu ne ia in brate si plange
cu lacrimi ce mangaie atom cu atom:
mineral – vegetal – animal,
piatra – copac – om.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealuri şi piatră

de fapt totul este de piatră
de praf de piatră spartă

ce ar mai fi aceste case înalte
aceste catedrale de oameni
aceste turnuri confuze
utopii de marmură
cavouri albe
dacă nu ar fi ca idealurile
să locuiască
în piatra lor?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti un fulg din zarea cea curată,
Eşti o linişte a nopţii minunată,

Eşti un vis al nemuririi ce-l atrag,
Eşti un înger al iubirii, înger drag.

Eşti zâmbetul în larg ce se destramă,
Un gând în permanenţă ce mă cheamă.

Eşti o aripă de soare şi de vânt,
Eşti o lacrimă în floare pe pământ.

Eşti zâmbetul ce cade pe-a mea faţă,
Eşti boabele de rouă în prag de dimineaţă.

Eşti un zâmbet, eşti o aripă de vis,
Eşti un cântec, un dor de necuprins.

Eăti o lacrimă din ochii mei vioi,
Eşti un dor ce plânge pentru noi,

Eşti o viaţă-nfloritoare ce-o ador,
Eşti o pasăre ce o răpesc din zbor...

.........

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complimente

- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca să vin la tine!
- Iubito, eşti ca o floare.
- Dar tu, iubite, eşti al meu soare.

- Iubite, hai să fugim în lume,
Să vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald şi blând.

- Iubito, eşti frumoasă, eşti a mea aleasă
Şi vreau să te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc şi te-am iubit mereu
Şi tu eşti alesul meu.

poezie de Vladimir Potlog (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei

O, femeie prea frumoasă,
Tu eşti piatra preţioasă
În acea bijuterie
Ce-i a noastră căsnicie!

Eu, cel ce-ţi ador făptura,
Eu, iubito, sunt montura;
Tu eşti piatra, briliantul,
Eu montura şi liantul.

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1993)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvine-se

Tu, steaua mea,
O stea în infinita cale,
Ai trupul cald
Cum e făina proaspăt măcinată,
Braţele-ţi miros
Precum cremenea arsă de soare,
Buzele, fragi de pădure,
Părul,
Fructe de coacaz negru,
Eşti floare dintre codrii,
O floare de cireş,
Eşti firul ierbii
În deşertăciune,
Gingaşă mireasă
A sufletului meu...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 februarie 2003)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

Ridic această piatră către culmi
Prin chin, prin sângele vărsat
Şi prin sudoare
Predestinată viitoarei lumi
Ca un simbol intercalat
În tot ce doare...

Ştiu, dacă am s-o scap cumva
Şi piatra mea
Va fi din nou acolo, undeva
Devale
Voi toţi veţi afirma că e demult aşa
Şi stă ca orice piatră
Ocolind o cale...

poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe inimă tatuajul iubirii

simt crescândă fericirea în murmur de izvor
aproape eşti de mine iubitul meu drag
mă ajuţi să pun la tristeţe zăvor
mi-ai tatuat pe inimă al iubirii şirag.

număr anii noştri sunt treizeci şi cinci
ani de iubire de alean de sfântă consolare
în universul magic suntem ca nişte prunci
în jocul dragostei tu eşti fluture eu floare.

în jocul dragostei călătorim spre soare
printre sutele de raze culegem căldură
ne-a cununat pe veşnicie cu ardoare
Dumnezeu de păcatele noastre se-ndură.

timpul îşi revarsă ploile de splendoare
ne ademeneşte-n valuri până la geamandură.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu eşti ploaia

Dacă nu eşti ploaia, dragul meu,
Fii pom încărcat de roade, fii pom,
Iar dacă nu eşti pom, dragul meu,
Fii piatră îmbibată cu umezeală, fii piatră,
Iar dacă nu eşti piatră, dragul meu, fii lună
În visul celor pe care-i iubeşti, fii lună.
(Cuvinte spuse de o femeie la funeraliile fiului ei).

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ompfalos

scris când viaţa la Delphi era
doar un abur celest

noaptea rupe malul luminii dar lumina
e cea care se revarsă
ca o binefăcătoare abluţiune

1

omphalos
semn al aprapelui
semn al biruinţei
(cine pe cine biruie iată-ne pândindu-ne
la marginea cărnii)

piatra arzând mocnit (pieliţa ei de tărie
n-o poate apăra de flacără
dar o altă flacără decât cea
din pieptul tău domolit de uitare
o flacără din care izbucnesc isvoare
dar altfel de isvoare pe care ochiul
nu le poate seca buzele
nu le pot atinge o
singură dată numai
te laşi cuprins de cuprinderea limpede
şi adevărul se mută în tine)
suntem fraţi şi semn al frăţiei e
carnea noastră cea de toate zilele
de toate nopţile piatră
din piatra unui adevăr
eu mor de boala ta de cer
tu mori de boala mea de pământ

2

- spun vechile cărţi
că noaptea e sângele pietrei
un sânge în care ne îmbăiem trupurile şi
din care trupurile noastre ies curate
încât rămânem de fiecare dată
buimăciţi de atâta strălucire

- spun vechile cărţi că
noapte de noapte piatra moare
pentru suprema nostră strălucire
că strălucirea noastră e vinovăţia ei
mărturisită

- zic
sora noastră piatra
şi fratele nostru soarele
dragostea noastră marea
şi carnea noastră pământul
durerea noastră pasărea
şi sângele nostru cuvântul
judecăm o noapte şi
judecăm o ploaie şi suntem
la rândul nostru judecaţi
pentru cuvinte şi pentru foc
şi pentru dragoste şi pentru
sărăcie oh
suntem atât de vinovaţi încât
aceasta e adevărata noastră
biruinţă

dăm mărturie pentru vinovăţia
unei clipe sau a unei flori
dă piatra mărturie pentru
vinovăţia noastră cea de toate zilele
dar pentru piatră cine dă mărturie
la vinovăţia pietrei cine e martor

poezie de Dumitru Necşanu din Omphalos (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară mereu

Primăvară e în sufletul meu
Iubirea o stăpânesc cu greu.
Tu eşti floarea veşnic înflorită
Cu parfumul dulce-a dimineţii binevenită!
Îmi mângâi duios parul bălai
Sărutul trezirii plăpând îmi dai.
Cu ochii tăi albaştri şi duioşi
Privindu-mă, dragostea noastră pe veci o coşi!
Talia subţire tu mi-o cuprinzi
Învârtindu-mă, aripi vrei să prinzi.
În zborul lin purtat de vânt
Să-mi arăţi ca iubirea nu are nevoie de nici un cuvânt!
Tu eşti raza de soare a dimineţii,
Melodia surda ce acompaniază dansul vieţii.
Tu eşti luna înconjurată de stele
Ce-mi veghează tandru în nopţi, visele!

poezie de Diana Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hana

binele
binele este începutul luminii
binele este cana cu păsări din care bea Dumnezeu când e însetat de oameni
binele este atunci când lacrima umple în desisul distanţelor fântâni părăsite
binele e doar atunci când ai cu cine să împărţi

frigul
frigul este o vedenie ce aprinde adânc în pământ depărtarea
abia atunci focul din inima ta stinge priveghiul
rotitor şi însoţitor de soartă un înger cu cheia la gât
frigul începe în tine când în celălalt nu mai e nimeni acasă

iubirea
iubirea este o taină
în timpanul acestui târziu se crapă de ziuă
vor veni la fereastră căutătorii
te vor întreba al cui eşti şi de unde
până când vor locui în numele tău în cea mai cumplită absenţă

piatra
piatra este setea celui care n-a împărţit
e suspinul semnelor toate
piatră e gândul şi marea în care peştii înoată idei
singuri suntem numai atunci când intre noi aerul doare

tu
tu eşti cuţitul care taie-n felii lumina
când totul e gata vine la masă şi Domnul
încet şi tulburător de sonor
hana se roagă
undeva pe un câmp dragostea noastră

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!