Bând vinul (V)
Mi-am ridicat casa în mijlocul unui furnicar de oameni,
Dar nu se-aude zgomot de trăsuri, nici tropot de cai.
Mă întrebi cum e posibil.
Când gândul este departe, pământul rămâne departe.
Culegând crizanteme lângă gardul de merișor dinspre est,
Văd în depărtare munții sudici;
La asfințit aerul colinelor este plăcut;
Stoluri, păsări în zbor se întorc la cuiburile lor.
În aceste lucruri respiră parfumul adevărului
Aș vrea să-l împărtășesc cu voi, dar am uitat cuvintele.
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vin
- poezii despre uitare
- poezii despre păsări
- poezii despre posibilitate
- poezii despre munți
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre crizanteme
Citate similare
Bând vin
Mi-am ridicat căscioara lângă șleaul mare,
Dar niciodată n-am auzit zgomotul făcut de cai sau de căruțe.
Cum e posibil așa ceva?
O inimă însingurată crează pustietate-n jurul ei.
Culeg crizanteme în apropiere de gardul viu dinspre răsărit,
Apoi, o vreme, privesc colinele din depărtare.
La apus, aerul muntelui este curat.
Păsările se întorc la cuiburile lor, două câte două.
În asemenea lucruri se află un înțeles profund,
Dar când încerc să-l exprim, nu-mi găsesc cuvintele.
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, poezii despre curățenie, poezii despre cai sau poezii despre aer
Aerul de la munte scânteiază în vreme ce soarele apune. Stoluri de păsări revin la cuiburile lor. În toate acestea există un adevăr fundamental. Dar atunci când încerc să-l explic, nu-mi găsesc cuvintele.
citat din Tao Yuan-Ming (427)
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre păsări, citate despre munți, citate despre existență, citate despre cuvinte, citate despre aer, citate despre adevăr sau citate despre Soare
Tu, mamă
Eu, mamă, voi pleca
În ceruri când se va deschide
Poarta
Împăcat mi-i gândul
Se cutremură pământul
Te las cu dor
Și-n pace
Plec, mamă
Mai departe.
Măicuță, este greu
Să nu mai văd
Lumina chipului tău
Dar ingerii așteaptă
Cu toți
Lângă poartă
Pragul să-l pășești
E drum lung,
O sa-mi lipsești!
poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre pace, poezii despre mamă, poezii despre dor, citate de Daniela Pană despre dor sau poezii despre Pământ
Tu, mamă
Eu, mamă, voi pleca
În ceruri când se va deschide
Poarta
Împăcat mi-i gândul
Se cutremură pământul
Te las cu dor
Și-n pace
Plec, mamă,
Mai departe.
Măicuță, este greu
Să nu mai văd
Lumina chipului tău,
Dar îngerii așteaptă
Cu toți
Lângă poartă,
Pragul să-l pășești,
E drum lung,
O să-mi lipsești!
poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Visul celui îndrăgostit
Oh, alungați departe grangurii galbeni
De pe gardul nostru de merișor!
Ciripitul lor curmă visul
În care iubita-mi zâmbește.
poezie de Jin ChangXu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre iubire, poezii despre galben sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Odă soldatului căzut în genunchi
Tăcerea mea-i legată de-ntreaga omenire,
Se-agață ca o cruce de trupuri de martire
Și plumbul se topește până-n călcâiul drept,
Pe buza mea-nflorește sfârșitul înțelept.
Cu apele din lacuri aș plânge moartea mea,
Cu munții și câmpia, firesc, aș cerceta
Cum blocuri de granit pot înverzi și-apoi
Furiile alpine să curgă în puhoi.
Aș cerceta câmpia, deschisă și-nflorită,
De focul verii arsă, secată, mistuită,
Aș cerceta cum păsări se-ndreaptă liniștit,
În fiecare toamnă, spre țări în asfințit.
Dar liniștea mă toarce ca lâna în fuior;
Se-aude ramul veșted ori pasărea în zbor,
Se-aude gândul singur, m-aud și eu în gând,
Cu ochii larg deschiși, aproape lăcrimând.
Copiii noștri iară vor patrula cu arme
Prin țările străine, căci ochiul care doarme
Se va deschide-ntocmai ca poarta dinspre Rai,
Dar prea târziu, se pare, fără divinul grai.
O casă, două, trei, cu sutele de mii,
Vor ține adăpost părinților stafii,
Iar vântul ce va bate pe munții de-nceput
Se va rosti-n ecoul a tot ce am pierdut.
(pentru Ziua Armatei Române)
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre ochi, poezii despre armată, poezii despre înțelepciune, poezii despre vânt sau poezii despre verde
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu pe lumea asta
O pasăre cu aripi fine
Să zbor în fiecare zi,
Să zbor cu greu, dar pentru tine.
Și lacrima de pe obraz
Să fie una cristalină
Când bate ploaia pe pervaz
Să mă atingi cu pielea-ți fină.
Dar ochii tăi cei răi mă dor
Privirea ta ușor mă arde,
Și când te văd, eu simt că mor!
Aș vrea acum să fiu departe.
Și-aș vrea acum să plec departe
De multe ori eu mă gândesc
Că locul meu nu-i pe pământ,
Aici eu nu mă regăsesc!
Aș vrea să fiu dusă de vânt
Aici nu cred că pot iubi,
Aici nu cred că pot trăi!
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre ploaie sau poezii despre moarte
Jonathan Houghton
Se-aude croncănitul ciorii
Și trilul ezitant al sturzului.
Se-aude bătaia unei tălăngi în depărtare
Și vocea plugarului de pe dealul lui Shipley.
Pădurea de dincolo de livadă stă nemișcată
În aerul încremenit al verii;
Și de-a lungul drumului chicotește o căruță
Încărcată cu porumb, îndreptându-se spre Atterburry.
Și un bătrân a adormit la umbra unui copac,
Și o bătrână trece de partea cealaltă a drumului,
Venind dinspre livadă cu o căldare de mure.
Și un băiat stă tolănit pe iarbă
Lângă picioarele bătrânului,
Și urmărește plutirea norilor pe cer,
Și-i este dor, și-i este dor, și-i este dor
De ceva, dar nu știe de ce anume:
De bărbăție, de viață, de lumea largă!
Au trecut apoi treizeci de ani,
Iar băiatul s-a întors, uzat de viață, înapoi
Și livada nu mai era acolo,
Și pădurea dispăruse,
Și casa era alta,
Și drumul era plin de praful ridicat de automobile
Și lui îi este dor de un locșor pe Deal!
Edgar Lee Masters, epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020
*** E vorba de dealul unde se afla cimitirul din Spoon River.
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre ciori
- poezii despre țărani
- poezii despre voce
- poezii despre vară
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre somn
Voi presupune că nu Dumnezeu cel foarte bun, izvor al adevărului, ci un anumit geniu rău, dar acesta deosebit de puternic și iscusit, și-a dat întreaga osteneală să mă înșele; voi socoti că cerul, aerul, pământul, culorile, figurile, sunetele și cele externe nu sunt altceva decât înșelări ale somnului, prin mijlocirea cărora a întins el curse credulității mele; mă voi privi pe mine însumi ca și cum n-aș avea mâini, ochi, carne, sânge, nici vreun simț oarecare, ci ca unul ce am socotit în chip greșit a avea toate acestea... voi merge mai departe, până ce voi afla ceva sigur, ori, dacă nu altceva, măcar aceasta cu siguranță, cum că nu e nimic sigur.
Descartes în Meditații despre filosofia primă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sânge, citate despre sunet, citate despre somn, citate despre siguranță, citate despre religie, citate despre mâini, citate despre greșeli, citate despre genialitate sau citate despre culori
Când vânturile dinspre apus deschid obloanele
Coboară din balansoar,
Își întinde alene brațele delicate,
Transpirație ușoară umezind rochia subțire
O floare tremurând sub poveri de rouă.
Florile de lotus s-au trecut, a mai rămas doar un parfum stins;
Pe rogojina de bambus se simte răcoarea toamnei.
Neauzit, îmi scot rochia de mătase
Și, singură, pășesc în barca mea de orhidee.
Cine-mi trimite o scrisoare de brocart
De dincolo de nori?
Când se-întorc gâștele sălbatice
Luna va fi indundat Camera de la Apus.
Petalele cad și sunt duse de valuri departe,
Apa alunecă,
Toate se petrec urmând propria natură.
Dorințele noastre sunt dovada,
Amândouă părțile suferă
Melancolia presimte că nu i se opune nici o rezistență,
Din clipa-n care părăsește-acoperișul sprâncenii
Începe să crească în inimă.
Snop de gânduri călătoare...
Totuși, ezit la margine de cuvinte,
De teamă să nu pășesc în casa regretelor.
În ultima vreme-am devenit mai subțire,
Dar nu pentru că mi-aș plânge de milă
Și nici datorită lamentărilor toamnei.
Ceață străvezie, nori vineți:
Încă-o zi își duce pe umeri traista cu tristețe.
Miros de friptură la grătar,
Sărbătoarea zilei de Dublu Nouă revine,
Iar pânzele patului meu și podoabele pernelor
Sunt umede-n răcoare nopții.
După asfințit beau vin lângă gardul de la est;
O mireasmă subtilă îmi umple mânecile rochiei.
Nu-mi spune că dorul pe toate le întrece!
Când vânturile dinspre apus deschid obloanele,
Sunt mai fragilă decât crizantemele.
NB. În China Festivalul Dublului Nouă (Chong Yang Festival) se ține anual în a noua zi a celei de
a noua luni, adică pe 9 septembrie. Atunci, pentru a se apăra de pericole și advewrsități, oamenii
obișnuiesc să urce un pisc, să bea lichior de crizanteme și să poarte ramuri de corn japonez -
cornus officialis (păducel), iar femeile să-și pună crizanteme în păr și să atârne aceste flori la uși și la ferestre.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre rochii, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre sărbători sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Viața ca o închisoare
când am fost aruncat în viață nimeni nu mi-a spus ce mă așteaptă
așa că mi-am luat porția zilnică de plimbare
și noaptea rația de libertate
când am simțit pubertatea împungându-mă
i-am întors spatele, mi-am șters lacrimile și am mers mai departe
chiar dacă mersul era doar o învârtire în cerc
mi-am ridicat brațele, simțeam că pot să zbor, infinitul mă chema
dar umbra, ancora împământenirii, îmi atârna prea greu în suflet
și am lăsat orizontul să se ducă la culcare... și tu?
o singură dată am visat că zbor și iubirea plutea alături
dar mi-am luat ranița responsabilităților în spate
și am continuat să mă învârt în cerc dându-i formă vieții
cândva, oricând, moartea va veni cu toate protestele
și voi privi cu teamă și cu groază pasul ce mă scoate din rând
dar poate că atunci voi realiza că viața e doar un alt fel de-închisoare
indiferent de ce va spune lumea, știu că pot să aleg
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre responsabilitate, poezii despre pubertate, poezii despre proteste sau poezii despre plimbare
Pleacă trenul
Când stai în tren și pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?
Primăvara și toamna
Te tot uiți pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?
Toată viața m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colț
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruță
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orașe, continente
De ce sunt copleșit de atâtea emoții,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre vecini, poezii despre primăvară, poezii despre oraș sau poezii despre marină
Luna în mijlocul toamnei
Norii asfințitului se adună-n depărtare, aerul e limpede și rece,
Calea Lactee este tăcută, mă întorc la palatul de jad.
Frumusețea acestei vieți și a acestei nopți se va sfârși,
Unde voi privi oare anul viitor lumina lunii?
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre palate, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Navigare necesse est
Încolăcit în mine
Ca iedera pe sârmă,
Străbat fără de cârmă
Pustietăți marine.
Plutesc pe-ntinse locuri
Cu-o sete grea, amară,
Și-aproape nu e seară
Pe țărm să nu văd focuri.
Dar țărmul e departe,
Și-n larg mă-mpinge vântul.
Cât ai clipi, pământul
A dispărut în parte.
Abia se mai zărește
Un punct în depărtare,
Dar iar îmi reapare
Când vântul contenește.
Și iar îmi e aproape
Când zorii stau să crape.
Dar vântul reîncepe
Sălbatic peste ape.
Și iarăși mă împinge
În mijlocul genunii.
Fecioarele furtunii
Mă joacă ca pe-o minge.
Și uite-așa, într-una,
Mă depărtez, m-apropiu
De țărmul plin de opiu,
De portul cu arvuna...
Încolăcit în mine,
Ca iedera pe sârmă,
Caut peste tot o cârmă
Să ancorez cu bine.
Dar zbuciumul căutării
Se vede că-n zadar e,
Și rătăcesc pe mare
La voia întâmplării...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre seară, poezii despre prăpăstii, poezii despre porturi, poezii despre jocuri, poezii despre foc, poezii despre droguri sau poezii despre apă
Lumânarea
aici sunt ploi târzii și lungă este noaptea
în care pleacă în zbor spre alte zării, cocorii
zbor lung, sfâșietor
și plânge în ropot nesfârșit iar ploaia
numele meu e plâns în amurg
azi e târziu
aș vrea să știu și nu mai știu
dar ce să știu când totul este gol, pustiu
aș vrea să plâng dar nu mai pot
aș vrea să țip, să joc
dar nu am loc
pe țărm răsună pașii unui gând
gândul e trist, spre alt destin
ce viață, ce chin, ce festin
offf, câte aș vrea
dar pasul ăsta s-a sfârșit
așa că am plecat și eu un pic
să dorm o clipă doar
am obosit să mor în fiecare zi
mă voi trezi în zori să scriu
povestea unui om nebun ce crezut odată în iubire
când nu scriu, țip
când nu țip, plâng
când nu plâng, mă rog
alteori cioplesc cuvinte dintr-un ciot
aruncat de sălbatice valuri pe țărmul sufletului
nu, nu dorm
privesc cum se izbesc în tâmplă
gânduri spuse și nespuse
dintr-o piatră
lovită de veacuri aride, uscate
obosit de griji, de timpuri, de păcate
am ridicat un lăcaș pe țărmul sufletului
pentru lumea ce trece, se duce
în prag am pus o lumânare
arde și arde
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre lumânări
Acum când ora coboară în amurg
Acum când ora coboară-n amurg
Libere pe șesurile cerului, rând pe rând,
Către mare stoluri de păsări curg
Fluviu, umbra unei săgeți înaintând.
Crepusculul e limpede, stepa tăcută,
Roșu, asfințitul își arde la foc mic cărbunii...
Cerul e periat de stoluri în alunecare mută,
Delicate, aripile păsărilor pasc stelele pășunii.
Cât de departe zboară și cât de sus!
Tu privești albastrul devine tot mai intens,
Pe când hăul cerului de toamnă, de nepătruns,
Deasupra ta se evaporă dilatându-se imens.
Această distanță își extinde-îmbrățișarea
Sufletul pe sine însuși vrea să se dea-n dar,
El eliberează din lut o urmă, cum ar fi chemarea
Unei noi angoase iradiind lumina unui gând, a unui har.
poezie de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre roșu
Patru cântece din Dunhuang
Melodie: "Dorința eternă"
1.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bogat și reputat cum puțini sunt pe lumea asta.
Toate zilele petrecea în orașe de purpură
... dansând și cântând.
Cupa era umplută iarăși și iarăși, până când cădea beat;
trăia ușor, golind mereu cupele de aur,
încercând mereu savorile zilei, urmărind plăceri
Unii oameni sunt prea bogați și nu se mai întorc niciodată acasă.
2.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
numai el știa ce singurătate vastă trăia;
obrazul îi era acoperit de murdărie și de praf,
ceilalți îl înșelau în fiecare zi.
În fiecare dimineață stătea în partea de apus a pieței;
din cauza vântului lacrimile îi curgeu șiroaie pe obraji.
Ȋi era dor de casa lui aflată departe, departe de tot
Unii oameni sunt prea săraci și nu se mai întorc niciodată acasă.
3.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bolnav, aproape de moarte.
Totuși, se încăpățâna să reziste, așteptând vești,
deși cu trecerea timpului devenise evident că trebuie să plece.
Sătenii l-au târât la marginea drumului dinspre apus,
i-au prins de trup o etichetă pe care îi era scris numele;
tatăl și mama lui nu mai știau nimic despre el
Unii oameni mor și nu se mai întorc niciodată acasă.
Melodie: "Gaița pe ramură"
4.
Nu mai pot răbda gaița și toate poveștile ei extravagante!
Îmi aduce vești bune, dar niciodată nu vine și cu dovezi.
Zilele astea, când va zbura prin preajmă, o voi prinde
și-o voi închide într-o colivie aurită, punând capăt clevetirilor!
Am venit la ea cu cele mai bune intenții, dându-i vești de bun augur
cine s-ar fi gândit că mă va închide într-o colivie de aur?
Singura mea speranță e că soțul ei mercenar se va întoarce curând acasă,
iar ea va deschide colivia și mă va lăsa liberă să zbor către norii cei albaștri.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre bogăție, poezii despre aur, poezii despre încăpățânare sau poezii despre zile
Când ești departe de ființa iubită, iei hotărârea de a face și a spune multe lucruri;dar când ești aproape de ea devii nehotărât. Cum se face asta? Da, pentru că atunci când ești departe, rațiunea nu este zguduită de nimic;dar ceea ce-i foarte curios, ea este zguduită puternic când ești aproape. Or, pentru hotărâre trebuie fermitate și fermitatea se clatină la zguduitură.
Blaise Pascal în Scrieri alese
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Blaise Pascal despre iubire sau citate despre devenire
O ultimă dorință
Voi rătăci prin lumea largă
Și-am să las valuri să mă poarte
Iar când durerea o să se spargă
Voi fi de mult uitat departe.
Și gândul meu, pierdut prin șoapte,
Va rătăci și el tăcut,
Pierdut prin zări, uitat de moarte.
Iar eu n-oi vrea decât atât:
Să las uitarea, rânduri-rânduri,
Să ți se-aștearnă peste chip
Și să te stingi încet din gânduri
Cum vântul spulberă nisip.
Și să te pierzi și tu apoi
Precum deșertul fără rost;
Să se topească-n amândoi
Tot ce putea fi dar n-a fost.
poezie de Ionel Ivașcu (4 iunie 2011)
Adăugat de Ionel Ivascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre durere, poezii despre dorințe sau poezii despre deșert
Am întâlnit un bărbat și m-am îndrăgostit de el. Mi-am dat voie să mă îndrăgostesc dintr-un simplu motiv: nu mă așteptam la așa ceva. Știu că, peste trei luni, voi fi departe și el va rămâne doar o amintire, dar nu mai pot suporta în continuare să trăiesc fără dragoste; mi-am atins limitele... Vorbind în general, aceste întâlniri au loc atunci când ajungem la o limită, când trebuie să murim și să renaștem emoțional. Aceste întâlniri ne așteaptă, dar mai mult decât adesea, evităm să se întâmple. Dacă suntem totuși disperați, nu avem nimic de pierdut, sau dacă suntem plini de entuziasmul vieții, atunci necunoscutul se autorelevă și universul nostru își schimbă direcția.
Paulo Coelho în Unsprezece minute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre limite, citate despre timp, citate despre schimbare, citate despre moarte, citate despre bărbați sau citate despre amintiri