O noapte într-o tavernă

Numai eu în tavernă –
Amar şi închistat în singurătate
Sub lampa rece clocesc trecutul;
Rătăcită, o gâscă sălbatică-mi alungă somnul.
... Trezit de cu zori dintr-un vis ceţos,
Citesc, un an mai târziu, ştiri de acasă –
Rememorez luna ca un fum gălbui pe fluviu
Şi o lotcă trasă la mal acolo, în pragul casei mele.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au scurs aproape zece ani de când soţii Dursley s-au trezit cu nepotul lor în pragul casei, dar Aleea Boschetelor se schimbase prea puţin sau chiar deloc. Soarele răsărea tot din faţa aceleiaşi grădini ordonate şi lumina numărul 4 de pe intrarea principală a casei familiei Dursley. Se târa apoi spre sufrageria casei, care rămăsese neschimbată, ca pe vremea când domnul Dursley auzise acele ştiri îngrozitoare despre bufniţe şi alte ciudăţenii.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce unii oameni câteodată sunt supăraţi pe mine

ei îmi cer să rememorez
dar ei doresc să rememorez
amintirile lor
în vreme ce eu mă încăpăţânez să le rememorez pe ale mele

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Ce mai este... cărţi de noapte
Mai citesc, şi-mi pare că sunt viu -
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?
Ţăcănă un ceas pe-o planşă...
Toate câte sunt, eu să nu le ştiu?!
Noapte...
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul de singurătate

Cele mai anoste visuri sunt acelea fără tine,
Dar decât realitatea nu-i vreunul mai banal;
M-am trezit la el de-o clipă şi-n a doua simt că-mi vine
Să mă culc la loc, dar somnul meu e foarte matinal.

Visurile fără Domnul cel plecat cu noaptea-n cap,
Sunt coşmarul vieţii mele, botezat Realitate;
Din a lor încercuire până seara nu mai scap,
Sărind zilnic peste somnul de frumusingurătate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de la miezul nopţii

Cum poate un om scăpa de amărăciunea şi de regretele vieţii?
Care-i limita solitarei mele dureri?

Într-un vis mă întorc în ţinutul natal.
Trezit, şterg două lacrimi.
Acum cine va urca-n cele două turnuri?
Rememorez acele peisaje clare ale toamnei.

Evenimentele de demult şi-au pierdut înţelesul,
Ele se evaporă ca într-un vis.

poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampa nupţială

Îţi ofer bucuria de noapte:
Gâturi de verdeaţă
Scrijelind visuri.
Năframe solemne pornesc
La gândul gratiilor
Ce zădărnicesc vocile pieptului.
Dorinţele ies din jocul de gene.
Lampa nupţială
Cuprinde ciudat pragul casei
Unde zorii stropesc lumea
Cu laptele iubirii,
În salonul,
Cu miere din extaz
Se prăbuşeşte urletul închipuirii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă întorc acasă

Să mă întorc într-un târziu acasă,
Ca dintr-o bătălie pierdută,
Ca dintr-un pustiu care doarme.
Să urc încet scările,
Ca şi cum numai umbra mea ar fi,
Imaterială, acolo. Să trag podul,
Să tai orice punte şi în urma mea doar noaptea
Să pâlpâie ca un gol, ca un ocean rece şi negru.
Să mă întorc acasă
În micul paralelipiped de beton
Ca într-un refugiu, ca în toracele
Unui animal mare şi cald, ca într-un rest
De memorie. Să-mi pierd urmele,
Să-mi pierd auzul, să-mi pierd văzul
Şi doar un simţ necunoscut să lucreze, uriaş, în tăcere, în mine,
Să fiu singur. Un scrib într-un sarcofag,
Într-un labirint nesfârşit, într-o noapte de piatră.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pragul casei

stau şi ascult
plânsul ploii
strigătul vântului
si regretele toamnei
care-si adună
tot ce mai are
prin gradini
va pleca curând
ramuri negre
de pomi
se apleacă
spre frunzele căzute
incercând o consolare
norii cenusii
se intind ca o pânză
acoperă cerul
si inima mea
uitată
in pragul casei
de la ţară
aduceri aminte
mă infăşoară
in intunericul
ce se lasă neiertator
o voce caldă
imi şopteste
-m-ai uitat acasă
ai plecat fara mine....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniştea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele acelaşi
în fiecare dimineaţă

nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălţimile artei
acolo unde tu eşti împărat

mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă aşteaptă
aşa am fost, aşa voi fi
şi nu mă voi schimba
niciodată.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo jos

Această tăcere
traversând pustiul
trebuie să fie ceea ce
simte o pasăre
care întrorcându-se acasă
îşi găseşte cuibul răsturnat
cojile ouălor delicate sparte
iar gălbenuşul împrăştiat;
totul indicând pierderea
acolo jos pe pământul neîndurător
rece şi amar.

poezie de Nicole V Novotny, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Luna ştie ce demoni mă străbat
şi ce singurătate în zori m-a sufocat
şi ce melancolie, ce chin înfrigurat
când tu rămai acolo, distant, neperturbat.
Când mă cufund în nori, mă ştie numai luna
pe fruntea tulburată, mi-a aşezat cununa
iar şoaptele-nchegate mi le-asculta întruna
şi-mi spune că aleasa e una, numai una
Îmi cade câteodată sufletul singular
într-un vârtej sălbatic şi negru nebular
şi mă salvează iarăşi un amalgam lunar
când iar îmi joacă gândul nervos, sanguinar
Pare că luna simte, m-apropii de sfârşit
sunt gata să-mi lepăd sufletul covârşit
îl simt în sângeriul aprins la asfinţit
iar tu rămâi departe, închis şi neclintit

poezie de Andrada Simion (4 decembrie 2018)
Adăugat de Andrada Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram singur

Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!

Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veşinc aprins.

Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micşunele,

Tu cu măna ta gingaşă
Trupul meu rece ai atins,
Şi eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cuvânt

Esti un înger ce ai coborât în zori
Deasupra mea si a casei mele
Mi ai pregătit festin de sărbători
Acum e timpul să te duci la stele

Căci simt că noaptea a coborât
Nu vreau ca somnul să-mi vegezi
Din prea multă iubire te-am urât
Nu te mai bag in seamă vezi

Mă ai plictisi cu vorbe de alint
Tu vrei dorinte să îţi îndeplinesc
Îndepărtează te fir de păr mi-ai albit
Te voi chema de vreau să te-ntalnesc

Pe lumea asta îngeri sunt
Mai buni cu mine mai cuminţi
Mă cheamă acasă de unde sunt
Nu stă ca tine capul să-mi fierbinţi

Si îngerul a lăcrimat din nori
Menirea lui se închisese pe pământ
A dispărut la ivirea primilor zori
Pe nori stă scris: nici un cuvânt

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

calc căzut în mine, în nelinişti pe o frunză de timp ruginită
descopăr un pom, o pasăre, o toamnă întârziată, liniştită

calc pământul negru, afânat, mirositor şi lung privesc un nor
descopăr că totul este ceva, ce demult am uitat să văd şi toate dor

calc pragul casei bătrâneşti şi mă opresc în tinda, bătrână, veche
descopăr ani mei, în pereţi, în şopronul casei, în pridvor şi-n vetre

calc drumul pădurii pieptiş, urcând acolo sus în poiana vieţii mele
descopăr ca o imagine fugară, în ceaţă, pe tine iubirea mea fierbinte

calc drmul vieţii uitâdu-mă înapoi, plecând pe drumul sorţii mele
descopăr o amintire, un tablou, un sân, un gând, drumuri multe

calc cu privirea îndreptată inainte şi te caut în mare de mulţime
descopăr după un timp că te-am găsit demult şi eşti acasă, la mine

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi Luna

Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbeşte-n zori zambilei,
Străluceşte şi-ncălzeşte
Şi la viaţă ne trezeşte.

Luna e regina nopţii,
Şi nu doar la echinopţii;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Străluceşte, dar e rece.

Luna palid străluceşte,
Dar lumina-i ne vrăjeşte;
Chiar de-i rece, negreşit
Ea ne-ndeamnă la iubit.

poezie de George Budoi din Soarele şi Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există singurătate

Nu există singurătate acolo unde un om

sapă sau fluieră sau îşi spală mâinile.

Nu există singurătate acolo unde un arbor

îşi clatină frunzele. Acolo unde o albină

găseşte o floare şi se opreşte,

acolo unde un pârâu oglindeşte o stea,

acolo unde - cu buze sfinte ţinându-se de pieptul

mamei sale -

doarme un prunc, nu există singurătate.

poezie de Nikiforos Vrettakos din Odele Mării Egee (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietriş

Pietriş în suflet,
Lampa nestinsă,
Lentilele de fum,
Ochelarii mi s-au aburit.
Citesc mesajul stelelor
Din străfunduri de suflet,
Pietriş strălucind mat,
O plăsmuire de treceri...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prognoza meteo

mâine voi fi acolo
indiferent de orice obicei al clipei
în ultima vreme m-am trezit mai târziu
pe malul unui râu ultimul vis în floarea vârstei
căuta un adăpost pentru sentimente
tocmai acum
când voiam să-i întind mâna
luciul apei ne-a înecat orice speranţă
de a ne salva nopţile
aici
natura poartă rochia de primăvară
croită de adieri ivite dinspre salcâmii înfloriţi

ascult horoscopul
viitorul găsit pare la fel de somnoros
într-un ciob de oglindă
în zaţul din ceaşcă văd numai cărări
înzăpezite, valuri de umbre cu spini,
din aburi şi fum zborul
păsările cerului cântă fericirea
şi în timpul cuvintelor
cu nori de ploaie

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel nostalgic

Din hornul casei bătrâneşti
Se-înalţă-un firicel de fum;
Descrie rotocoale cum
Ştiam din cartea de poveşti...

Săream şi mă jucam pe drum,
Copilărie, unde eşti?...
Din hornul casei bătrâneşti
Se-înalţă-un firicel de fum...

Nu are rost să-ţi iroseşti
Imaginaţia de-acum,
Iei din sertar un vechi album
Şi poţi în tihnă să priveşti...

În hornul casei bătrâneşti
Nu-i nici un firicel de fum!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă gâştii

Gâscă, gâscă, gâscă,
Îţi îndoi gâtul spre cer şi cânţi.
Penele tale albe plutesc pe apa de smarald,
Picioarele roşii împing în undele clare.

poezie de Luo Binwang, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!