Dacă eu aş fi din carne şi oase, iar turnul din piatră, aş putea să obosesc, să alunec, chiar să-mi rup gâtul. Dar turnul şi cu mine nu suntem decât cuvinte.

Gonzalo Torrente Ballester în Fragmente de Apocalipsă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babel

Acesta este turnul meu
Ce-i şi blestem, şi dor ceresc,
Un turn pe care Dumnezeu
Nu m-a oprit să-l construiesc.

L-am ridicat c-un singur scop,
Să am pe cine să slăvesc
Şi să opresc noul Potop
Să-nghită neamul omenesc.

Acesta este turnul meu:
Destin - Alea Iacta Est;
Urmez spre stele un traseu
sublim, transcendental, onest.

Descins din anticul Orfeu,
Cu versul pietrele vrăjesc
Şi când sunt aştrii-n apogeu
I-aduc în mine şi-i zidesc.

Acesta este turnul meu
Clădit din verbul "te iubesc",
Vi-l las şi vouă ca muzeu -
Chiar dacă prea puţini citesc...

poezie de Ionuţ Caragea (22 martie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnul de la Pisa se îndreaptă!

Stând în piaţă, am aflat,
Când stăteam la Pisa-n gazdă;
Chiar de turnul s-a-ndreptat,
Nu se dă uşor pe brazdă.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnul din Pisa

Când văzu cum vine criza,
Iute precum un leopard...
Panicat, Turnul din Pisa,
Se mai înclină un grad.

epigramă de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

din sunet şi culoare,
din cuvinte,
turnul versului se-nalţă
ca o coloană dorică
izvorând din mări
insule-gânduri
ce-adună cânturi
peste uitări.

m-am făcut nai
şi pasăre m-am făcut
ca-n zbor
să-mi schimb braţele de lut
cu aripile veşniciei
şi visele, vrerile, durerile
să-mi fie curate poverile.

chiar dacă norii tiviţi de apus
zboară cu mine pe sus,
lumina mi-a botezat câmpia,
şi-a-mbrăcat marama şi iia,
şi-a ieşit la plimbare
urcând delul la noi,
ascultând
cum cântă ciocârlia-n zăvoi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Mi-am urzit din sunet şi coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.

Zi de zi şi lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.

Ani de ani şi clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simţindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe braţele de lut...

Dar cum stau cu lampa lângă mine
Şi cum scriu, un singur ţipăt greu
Din odaia-ţi de bolnavă vine-
Şi ce mic, ce gol e visul meu!

poezie celebră de Ion Pillat din Limpezimi (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După alegerile prezidenţiale

Liniştea, pacea au murit în sat,
Se ceartă ţaţele pe limba lor;
Turnul lui Babel a-nviat
Şi-i zice... Turnul Babelor.

calambur epigramatic de Antonia Iliescu din Poezie în picături, Politică (28 martie 2018)
Adăugat de antoepi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

De mult căzuse, negru, asfinţitul,
Oraşul m-a primit cu zvon de ploi,
Grei picuri mi-au lovit obrajii goi,
M-au dojenit pe mine, rătăcitul.

Un vânt ar vrea cu mine să se joace,
Dar moi îi cad aripele, deşarte,
De-atâta ploaie, chipurile sparte
Iar tremură-n oglinda din băltoace.

În parc, castanii falnici m-au uitat,
Doar câinii, vagabonzi, la lună latră,
Din turnul nalt durat din rece piatră,
La catedrală, clopotele bat.

Se-aude cor de streşini, trist, plângând,
Iar lutul greu, mă trage către sine,
Cu greu păşesc, dar fericit, în fine,
Mi-e urma mai profundă ca oricând!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnul de veghe

E un peisaj îmbrăcat în perspectiva
prea îngustă,
adică închisă
în turnul care
parcă se scurge spre orizont
pînă să atingă un infinit,
falia dintre tine şi mine,
cum se întinde,
ca balta de ulei
despărţirea cerului cu pămîntul,
cea fără de cusur,
şi deci fără nici o noimă,
prea îngustă,
adică închisă
în turnul care
parcă se ridică spre soare
pînă la un simplu punct –
locul de unde se scapă din tine
către unghiul de fugă
dintre margini şi Noi,
dilatat ca pupila de noapte.

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem venerat

vreau să scobesc munţii de zgură din sufletul meu
să scot totul din mine,
să nu mai simt acest blestem venerat, numit iubire,
vreau să opresc tornada gândurilor mele
să fie linişte senină,
să spulber chipul tău de înger trădător,
moartea s-o înving cu chin şi dor...

să te alung vreau chiar şi din oase,
să rup din carne acolo unde doare,
urechile să le astup să nu mai sune
acele şoapte lungi cu dulci suspine,
tălpile-mi de fier să le topesc
să n-am cum să ajung la tine
şi ochii mei să-mi chinuiesc,
cu întuneric ruginit pe o vecie!

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cremvuştii pentru copii sunt o mare mizerie. La preţ de carne ţi se vinde o bătaie de joc nutriţională, din carne de pe oase şi resturi de oase (carne dezosată mecanic), gelatină, E-uri, proteină vegetală.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

în seara asta

te iubesc cu disperarea
tânărului îndrăgostit pentru
prima dată-n viaţă
o să-ţi aduc flori roşu shiraz
ciocolată neagră şi-ţi voi scrie versuri
ne vom săruta sub tei
cel puţin aşa îmi închipui
şi tu o să-mi spui cu glas pierdut:
divorţez pentru tine dacă bei
tequila cu suc de cactus
pe iahtul insuportabil de luxos
o să-mi vând turnul din dubai
şi o să mergem la o ghicitoare -
vrăjitoare nu prea rea
să ne spună dacă suntem
pe aceeaşi undă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea gândului din urmă

Valurile nopţii poartă, înspumate,
Gânduri fără formă şi frânturi de vis,
Prin creneluri strâmte,-n turnul de cetate
Sufocat de lanţul care l-a închis.

Par copii ai zilei rătăciţi în noapte,
Care-ncearcă teama-n zâmbet să ascundă
Când se-aventurează, cu mişcări inapte,
Prin ferestre-nchise, turnul să pătrundă.

Printr-o crăpătură, gândul cel din urmă
Îşi găseşte-o cale-n zidul plin de cruci
Şi singurătatea turnului o curmă:
"Cât mai stai închisă-n turnul cu năluci?

Te deschide-n lumea care ţi-a răpus
Dintre-atâtea visuri, pe acela care
Ţi-a-mplinit menirea şi, iubind, te-a dus
Înspre nemurire, prin abandonare."

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedantă, elegantă, în compania jazz-ului, a unui bărbat frumos alături şi a sticlei de vin roşu, în faţă, Charlotte părea un om liber, fără nicio grijă. Dar asta era grija ei cotidiană şi ocupaţia de bază. Şi nu, nu era liberă. Era prizoniera unor vicii la care nu putea renunţa. Acestea îi dădeau voie să trăiscă atâta timp, cât nu renunţa le ele. Viciile erau ca o brăţară minată. Odată scoasă de la mână, omoară. Dacă cel care ar purta-o ar fi un om de piatră, l-ar face ţăndări, cand ar scoate-o; dar aşa cum suntem din carne şi oase, ar rămâne băltoace de sânge şi calciu, dacă am renunta la vicii.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aici, din turnul meu de veghe

De-aici, din turnul meu de veghe
La vers, iubito, azi zăresc
Străini, purtând în lănci o zeghe,
Să-mbrace graiul meu regesc.

Şi vin să-nchidă limba-mi dacă
În beciul timpului pierdut,
Crezând c-aşa or să mă facă,
Să n-am în piept un dor ca scut,

Să nu am doine şi balade,
Nici tril de ciocârlii în zbor,
Sperând că graiul meu decade
Şi, fără grai, ca dac, eu mor...

Dar cei ce zeghea o vor pusă
Pe graiul meu de dac, nu ştiu,
Că port o Sarmizegetusă
Şi-n vers, că-s bard şi dac, azi viu!

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicul farului

În singurătatea limpede-a înserării,
Privind din turnul vechi spre largul mării,
Când lumina abia mai pâlpâie în zare,
El vede cum lucrurile din depărtare

Sunt impregnate-n purpură împărătească,
Cum noaptea cheamă brizele s-aline şi să răcorească.
Atunci culoarea aerului coboară
– Domnul ştie unde – şi se face-aproape seară;

Crepusculul şi-a adâncit culoarea,
Iar el din turnul zvelt care veghează marea
Trimite pe cărări de lumină salutul lui de bine
Fiecărei nave care pleacă sau nave care vine.

poezie de Helen Emma Maring, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia curge ca un râu de smoală

din pieptul tău
mă ademeneşte
îmi umple degetele de cuvinte
şi lupt
da
lupt
să te adun în pumnul meu de sare
să te amestec cu tăcerea
şi nu pot
când ea curge din pieptul tău
degetele mele nu se împotrivesc
pentru că stigătul tău este mai puternic
mai clar
şi lupt
da
lupt
să te scot din ochiul meu
să te abandonez
ca pe un bărbat oarecare
dar strigătul tău este atât de puternic
încât orice aş face
nu pot renunţa
iar cuvintele ce mi se aşază pe degete
vin de la tine
şi nu poţi să nu mă strigi
nu poţi să mă abandonezi
ca pe o femeie oarecare
pentru că noi nu suntem din carne şi oase
noi suntem
dintotdeauna
cuvinte

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă dacă poetul nu iese din turnul lui de fildeş, dacă primeşte oaspeţi.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare absurdă

cum ai putut să-mi spui că nu mai sunt acelaşi,
când tu m-ai inventat din propria-mi cenuşă,
cum poţi spune asta când nici chiar tu
nu mai poţi deosebi trupurile noastre
de trilul păsărilor
în atmosferă?

cum poţi spune că m-am schimbat,
când de fapt s-a schimbat
ora exactă,

şi oamenii
şi norii
şi faptele
şi zidurile,

ai uitat când făceam copii din flori,
din priviri,
din flăcări,
pe câmpuri de maci,
pe frunze de nuc,
când beam licori de neant
din pumnii tăi fierbinţi?

ai uitat când îţi făuream
din crengi şi suspine
şi cocori
un copac înalt să mă aştepţi
într-o tăcere absurdă,
într-o absenţă de mine,
cu umerii goi de cuvinte
să mă strigi dintr-o depărtare
de la începutul lumilor?

ai uitat când te reinventai
cu mine
în turnul alb
de fildeş,
din cioburi arse de lut,
din aripi însângerate,
din vânt,
din săruturi?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit la turnul bisericii, pătrat şi greu. Doua ciori încearcă să se aşeze alături pe spiţele crucii. Dar vântul le umflă penele şi le suflă jos.
Le văd întai limpede, pe urmă cenuşiu, ca printr-o ploaie măruntă şi deasă. Liniile se strâmbă. Turnul stă acum hâit, crucea s-a întors ca semnul înmulţirii. Cum sa nu cadă ciorile, săracele?

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de şah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia să-mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu paşii lui de cenuşă
atrage pereţii spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută să-l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine şi tine
nu acceptă rocada
şah mat
pe tabla întoarsă cu faţa la tine
pătratele îşi sting lumina
piesele se strâng
în aşteptarea revanşei

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!