E ceas de sărbătoare
E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătușez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
și viața surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
pășesc desculță, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce țese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
în fața iubirii sub magia de astre
și zorii renasc din albe ninsori
poezie de Maria Ciobotariu (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
E ceas de sărbătoare
E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătușez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
și viața surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
pășesc desculță, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce țese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
în fața iubirii sub magia de astre
și zorii renasc din albe ninsori.
poezie de Maria Ciobotariu-Istin din volumul de versuri Umbra unei iubiri (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de sărbătoare
Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare,
Așteaptă primăvara pețitori;
Dorinți fierbinți mustesc de după nori
În infinit de pace și candoare.
Timid se-mbie-o rază dinspre soare
Când fulgi de nea zurlii mai dau fiori;
Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare,
Așteaptă primăvara pețitori.
Ici-colo stropi de verde, pui de floare,
Surâde cerul, adunând comori;
Lumină se revarsă peste zori
Și viață veșnică, triumfătoare.
Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare.
rondel de Valeria Merca (12 aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întorc cocorii
Mi-e dimineața albastră
și clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeași frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile își cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie mă-nconjoară
și ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineata
Aș vrea să prind clipa
În care sufletul meu
Se unea cu trupul tău;
Când timpul se evapora
Prin sudoarea noastră
Și nu exista trecut.
Mi-am vândut sufletul
Pentru o sărbătoare.
Acum doar roua din iarbă
Îmi amintește de noi.
poezie de Raluca Maria Ganciu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe tăcute
Topesc depărtarea
din ceața groasă
între maluri de vise
țes în cuvinte
priviri nenăscute
se zbate chemarea
în zvâcniri nebune
tremură noaptea-n
arcușul viorii.
Departe la poarta lumii
bătrâne anotimpuri
aleargă.
Dă-mi o fărâmă de nemurire
să fiu iar cu tine
pe dealurile albe
când ceața dispare
cu pasul grăbit
răsare luna
eu mă ascund
în dorințele tale.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firave sentimente
Mă ademenește iarna la geam
înainte ca visele să fie împlinite
dezleagă tainele astrale
se aștern fulgi rătăciți
peste file-n calendare
alunecă spre cuvântul nerostit
se pierd în valuri
în abisul de întrebări
respir cu nesaț aerul rece
simt depărtări lungi
adunate-n suflet
din ani și anotimpuri
porți albe se deschid
trezind izvoarele
din așteptări de ninsoare
pădurea îmi dă de știre
dezgolind firave sentimente
învingând ghețarii
ce te-au răcit
la malul de amintire
clipa surâde în avalanșe
de priviri...
măsurând distanța dintre noi.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Rugă la altar
Îngenunchem azi în fața Ta, Părinte Ceresc
Și din inimi sincere Te rugăm
Ca, în această glorioasă zi,
Prezența Ta să fie în Templul Tău,
Și Duhul Sfânt harul să-Și reverse din plin
La această sărbătoare...
Binecuvântă Tu acești doi tineri
Care azi își predau viața Ție!
Trimite îngerii Tăi pe pământ,
Aripile iubirii să și le deschidă deasupra celor doi!
Revarsă, Doamne, har și Duh Sfânt peste inimile lor,
Flori de bucurie să așterni pe calea lor,
Mănunchi de speranță să legi în viața lor
Și, fi-le Tu, alături mereu!
Acum, pe pământ, e sărbătoare
În inimile lor e sărbătoare,
Cu grabă și entuziasm ne-am alăturat și noi acestei sărbători,
Iar cerul întreg se bucură la această sărbătoare!
Tată, Te rugăm ca sărbătoarea de acum, de pe pământ
Să continue și pe tărâmul veșniciei!
Fă ca ecoul dragostei lor să străbată culmile eternității!
Și...
Te mai rugăm, Tată Preabun
Să mergi alături de ei
Ceas de ceas, zi de zi
Până-n vecii!
poezie de Flaviana Ciupercă (26 iunie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna dorului
Alung regretele
în diminețile
când plouă cu lumină.
Prizonieră a timpului
răsfoiesc petalele zilelor
uneori cu o lacrimă
din furtuna dorului
iar soarele își lasă
urma razelor fierbinți
cuprind zâmbetul tău
cu gust de arome
din sâmburii
pământului
în contururi
din bobul credinței.
Simt o minune ce se naște
în depărtare
din zborul pescărușului
ne regăsim obosiți
de căutări...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri
răvășit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul și zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deși
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înțeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
fără umbre
culori și lumină
cu siguranță poate am uitat ceva
să sting lumina
gazul
bilețelul de pe noptieră
florile din borcan și
fotografia din dulap
e târziu și aerul tot mai puțin
Doamne!
uitasem să vorbesc despre tine și despre
călătoriile dintre cele două anotimpuri
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
Frumoasă zi, când soarele răsare
La geamul dincolo de nori,
Unde privirea dorului așteaptă
Să te cuprindă-n brațele de flori.
Ce dor adânc mi-era de tine
Dulce fericire-a tinereții,
Zâmbea izvorul lângă mine,
Scăldat în raza dimineții.
În fericire vom pătrunde
Cu dragostea mult preacurată,
Ca floarea neatinse-i primăveri
Căci ochii mei mereu, mereu te-așteaptă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecător popas
Încerc să dezleg în taină
din goana amețitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînțelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereții
un trecător popas
în zorii dimineții,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheață
între pământ și infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger
soarele-și arată veșnicia
prin glasuri de copii.
poezie de Maria Ciobotariu (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anotimpuri...
Aștern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
și dor nemăsurat
din frământările nopții
timpul aleargă...
prin lumini și umbre
scăntei din raiul vieții
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineții
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început și fără de sfârșit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvășită de gânduri
fărâme de neliniște din glas izvorăsc
iar clipa împletește lanțul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veșniciei.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scuturau zăpezile
Se scuturau zăpezile prin crânguri
Când noaptea-nspre lumină galopa,
Pe dealuri norii coborau prin grinduri
Și frigul taina nopții estompa,
Doar vântu-și flutura prin nori marama,
Pădurea-ncremenea în cerc de foc
Când ielele în noapte-și cântau drama
Iar stelele plângeau de nenoroc,
Din soarele căzut în întuneric
Când rădăcinile urcau spre cer,
Se ridicau într-un discurs homeric
Cuvintele-nghețate-n groaznic ger,
Iar peste-oceanul alb, prins în lumină
Cocoșii au cântat... parcă demult,
Vestind cuvântul care o să vină
Să reașeze-al timpului tumult,
Se scuturau zăpezile pe dealuri
Uitându-și rostul lor în stânci pătruns,
Semințe răsăreau drept idealuri
Și se urcau în sufletul ascuns.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea viselor mărețe
steaua lui Hristos pe cer se aprinde
toate casele se umplu cu lumină
în suflet se aștern ninsori de colinde
noaptea-i un spectacol de sărbătoare lină.
pe mesele întinse plutesc aburi de arome
sarmale, cârnați, caltaboș și tobă
brazii bucuriei cu globuri policrome
crează atmosferă cu căldură din sobă.
se îndulcește timpul cu cozonac cu nucă
Dumnezeu se fericește alături de magi
împreună cu noi toți și magia ce urcă
până la lună și la stelele dragi.
astăzi Moș Crăciun împlinește vise
străbate cu daruri inimile deschise.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonierii dorului
Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
ai dorului
uitând de ierni...
trăim în primăveri
albastre
pe aripa unui vis
renăscut
din torente și furtuni.
poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea ta
Privesc pe cer
stele fără număr
plăpânde gânduri tresar
în albastre amurguri
pescărușii își resfiră aripile
în briza îmbietoare
cu aromele-nserării
jur-împrejur razele lunii
sting conturul umbrei
din adâncuri
frumusețea clipelor profunde
din lumină și întuneric
tăceri din cercuri mari de ape
se prind în cunună
timpul, ca o plutire nefirească
îmi amintește de tine,
castele de nisip spulberate...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ceas divin
Mantia nopții cade peste zare
Și stele sacre încep să strălucească
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare
Sufletu-i rugă, pronie cerească.
Clopot la schit în dangăt clar,
Trimite-n dimineți vestea cea mare.
Imnul speranță urcă din altar
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.
Și parcă-naltul se întrevede plin
Când reînvie dorul prin ponoare,
Cu pâinea aburind muiată-n vin
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.
poezie de Nicu Petria (martie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!