Gândind la suflet ca la o catedrală, n-ar avea cum să 'funcţioneze' în lumea noastră atât de complexă dar şi de desuetă în idealuri, fără un strop de speranţă, dublat de o doză de nebunie. Atunci când crezi că stai pe loc, de fapt în tine fiinţa ta lucrează, macerează, urlă sau jeleşte, dar nu încetează să trăiască, să spere, să se caute, să-şi regăsească credinţa, să încerce alte variante de a fi, de a trăi, de a iubi şi de a-şi găsi convingerea că nu este o fiinţă muritoare şi atât! Ca şi când peceta propriului destin trebuie musai scrisă în sufletele celorlalţi. Tatuăm...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ceva vreme suntem atât de înghesuiţi unii în alţii, încât e musai să ne spălăm de transpiraţia propriului caracter!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala te poate face mare. Dar numai tu însuţi poţi face lucruri mari şi bune. Ne "arestează" viaţa, devenind temnicerii propriului destin. Fii serios doar atunci când trebuie. În rest, copilăreşte. Şi iubeşte-ţi sufletul, nu-l îngrădi!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de nebunie

Fără un strop de nebunie
Nu poţi iubi,
Fără un strop de poezie
Nu poţi trăi,
Dar ce spun eu acestor muze
Ce pun un preţ pe chip, pe buze,
Care-mi impută că sunt eu
şi nu le pot iubi mereu?
Religia iubirii, drage muze
E mai presus de iertăciuni şi scuze,
Nu poţi umbla peripatetic
Fiind şi înger şi eretic.
De v-am părut cumva umil,
E lecţia marelui Will.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să dai vina pe altcineva, în tine însă mocneşte lipsa neasumării ce numai colectivă nu poate să fie... vrei să trăieşti, să simţi cum arzi, cum smulge viaţa bucăţi de suflet, să jelesti nu atât ce ai pierdut dar mai ales, ce n-ai putut. Am uitat pentru ce trăim - fericirea celor dragi te fac fericit, atunci când tu eşti autorul. Nu lăsa "iarna" să-ngheţe sufletele. Şi nici nu aştepta viaţa să-ţi spună: gheaţă la mal!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Dragul meu, tu ştii de ce stelele rămân mereu agăţate de cer? Fiecare credinţă trebuie să-şi găsească aripi până la cer, dar are nevoie când şi când să poposească în alte lumi. Stelele sunt sufletele noastre, iar uneori când vrem să lăsăm iubirii răgaz, ne pierdem cu privirea în cerul înstelat!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pereche sau partenerul de viaţă vine atunci când lecţiile cu părinţii sunt rezolvate. În acel moment, bărbatul încetează de a-şi mai găsi mama în soţia lui şi de a încerca să fie soţul acesteia, iar femeia încetează de a-şi mai găsi tatăl în soţul ei şi de a încerca să fie soţia acestuia.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind...

Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud şi veşnic chin

Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind şi tot parcă nu
Gândind dar nu ştim

Dar continui să cred că voi afla
Gândesc şi nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind

poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi e o lecţie continuă ce începe şi se termină cu tine însuţi. Cuvintele devin şabloane, etichete şi axiome ce numai general valabile nu-s, gesturile căpătând miros de transpiraţie senzorială, scrâşnetul "mecanismului" sufletului stricând liniştea cerului. Doar atunci când vom accepta inevitabilul ca pe ceva ce trebuie "tradus" şi asumat, doar atunci vom avea parte de armisţiu cu propriul destin. În fond, viaţa e o muzică în surdină ce-şi cere dreptul de a fi auzită!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât eşi mai indiferent şi mai lipsit de mijloace de analiză, cu cât viaţa ta este mai aşezată, totul pare "că-i de-acolo". Cu cât întâmplările se succed fără părtinire şi fără grija de a mulţumi universul, cu atât mai facil alunecă "hapul vieţii" pe gâtlejul propriului destin. Şi totuşi, noi oamenii alegem ce şi cum vrem a fim, nu? Asta-mi doresc cu ardoare, şansa de a străluci!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi înseamnă a te modela pe tine însuţi. E atât de simplu să mori fără încercarea de-a fi izvor de apă vie...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi categoric trebuie să lăsăm loc pentru îndoială, sau nu va exista progres şi nici învăţare. Nu există învăţare fără să trebuiască să pui o întrebare. Şi o întrebare necesită îndoială. Oamenii caută certitudinea. Oamenii sunt înspăimântaţi - cum poţi trăi fără să ştii? Nu este ciudat deloc. Tu de fapt doar crezi că ştii. Şi majoritatea acţiunilor tale sunt bazate pe cunoştinţe incomplete şi de fapt tu nu ştii cu adevărat despre ce e vorba, sau care este scopul lumii, sau să ştii o grămadă de alte lucruri. Este posibil să trăieşti şi să nu ştii.

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact, dacă tot timpul ne identificăm cu gândul nu observăm că el fuge de la o dorinţă la alta şi ne bagă în bucluc, dar când ne oprim niţel din alergatul după el, identificarea încetează şi rămânem cruciţi de cât de multă suferinţă atrage prin dualitatea lui. Mintea azi vrea ceva, mâine altceva şi totuşi tot ei i se pare asta în regulă. Dar când vine vorba de ceilalţi şi de mintea lor, mintea noastră etern instabilă le cere statornicie. Nu ai putea iubi un bărbat care azi e cu una, mâine cu alta, nimeni nu ar angaja un om care azi lucrează la el şi mâine la o altă companie. Cu cât observi mai profund şi mai des mintea cu atât mai repede realizezi că tu nu poţi fi gândul schimbător, ci Acela etern neschimbător care îl vede. Gândurile se schimbă şi caută "schimbarea, transformarea, evoluţie" zice mama lor mintea, dar Acela din tine care de mic vede apariţia gândurilor schimbătoare, nu se schimbă niciodată. Când văzătorul unui film nu se mai identifică cu imaginea de pe ecran, adică cu lucru văzut, el realizează că tot ceea ce este schimbător este efemer, după cum unicul neschimbător din fiinţa noastră, etern imuabil este doar Absolutul sau Sinele.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul ploii se destramă în picăturile aşteptărilor, golind cerul de misterul speranţelor. Ca pe-o sârmă agăţată la soare, viaţa noastră se zvântă după fiecare spălare la faţă, garderoba destinului alegând de multe ori cu ochii închişi tocmai acea mască ce credeam că ne reprezintă cel mai puţin... neîncrederea firească însă dispare când intrăm în propriul rol, credinţa în bine fiind cea care netezeşte asperităţile destinului. Viaţa este aşa cum ţi-o colorezi, folosind acuarelele propriului destin.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântarea nu se primeşte şi atât, corupi cerul atunci când ştii să o laşi să treacă prin tine, infuzându-se cu sufletul tău.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de rece

E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărţire.
De atunci viaţa îmi pare o lamă de cuţit
Fără tine dulcea şi gingaşa mea iubire.

E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Şi sufletul meu de durere e răvăşit,
Fără tine dragostea mea cea mare.

E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!

E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranţă!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheaţă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Sweet Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Şi zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulţim prin sex?
De ce e totul aşa complex?
Când viaţa e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viaţa un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Şi viaţa are un sfârşit?
De ce nu-i viaţă fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să ştim atât de multe,
În loc să stăm cuminţi în curte?
De ce nu-s frunzele şi iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?
De ce sunt unii aşa optuzi
Şi alţii sunt aşa de cruzi?
De ce atunci când iubeşti
Se mai întâmplă să greşeşti?
De ce când eşti trădat te doare-n piept
Şi plângi în sinea ta discret?
De ce copiii cresc cu anii?
De ce se nasc atât ţiganii?
De ce, când mori, nu mai apari?
De ce când mergi, tu, de fapt, stai?
De ce nu pot să înţeleg
Misterul, ca să-l înţeleg?
Ai să-mi răspunzi că asta e.
Şi atunci te-ntreb şi eu:
"De ce"?

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TRĂIRI DE SUFLET...

Sufletul când aici, in lumea noastra apare
Dintr-un Suflet Mare, plin de iubire se naste
Şi, cândva, în Lumina Iubirii va si dispare
Când va auzi a Cerului chemare.

Pana atunci întrupat în Om trăieşte
Cu singurătatea convietuieste
Cu nenumărate încercări se întâlneşte
Pe unele le ocoleşte, pe altele
drept în piept El le primeşte

Intre nesiguranţă şi speranţă călătoreşte,
Vise împlinite şi fericire îşi doreşte,
Planuri multe - şi construieşte
Dar şi suferinţe şi regrete,
bucurii şi iar tristeţe
Deseori pe drum găseşte

Când sentimente pure în tenebre investeşte
Sau, pe cine n-ar trebui, iubeste
Lacrimi varsă şi tot plânge
Inima-i arde şi se frange
Dezamăgirile în amintiri amare şi le strânge

Dar, in dezamagiri se şi caleste
De sentimentele risipite se căieşte
Apoi, poate, iar greşeşte
Când adevărată Iubire o ocoleşte
Pentru ca în sinceritate nu mai crede....

Si atunci se mută într-o Păpădie,
Păpădia o leagana toata-n vise
Puful sau in lumea larga o trimite
Sa devina mii de aripi de Iubire
Iar Sufletul pribeag din nou să spere

Poate cineva Păpădia o va prinde
În inimă cu iubire o va tine,
Şi o va transforma într-un Suflet scăldat
În Lumină şi adâncă Fericire....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia care m-a ucis

Legea inimii e scrisă în fiinţă;
Am învăţat prin veacuri să aştept...
Rămas este un dor, o ultimă dorinţă,
Să mă înalţ în timp şi să învăţ să sper.

Acum ascult pe tine cum mi te povesteşti,
Nu este loc să fie şi vocea mea acolo
În locul unde zaci, unde te poticneşti...
În inima pătrunsă de mult prea multe goluri.

Iată-mă din nou, singură pe-alee...
Unul a plecat... altul a venit...
Alţii or să vină, să intre, dar n-au cheie,
În inima care, cândva te-a găzduit.

Viaţă între scheme fără nici un sens!
Un pahar de griji pe care îl bei singur...
Ai un plan să dai... mai şters, sau mai dens,
Eşti regină viaţă! Regină în nimicuri!

Nu te întreb ce-are să fie,
Sau cine eşti... ce vrei cu mine...
Doar să-mi vorbeşti de nebunie,
Căci o cunoşti atât de bine!...

Să n-ai un scop, sau... infinite
Aşa ca tine, cum tu eşti...
Tu viaţă, tu – planuri sortite –
Când ne urăşti, când ne iubeşti.

Ştiu cine m-a ucis! Eu nu credeam în moarte!
Dar în prietenie, mult am crezut în ea...
Cea care am iubit-o şi-am sprijinit-o în toate,
Nu a dorit decât, viaţa să îmi ia!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ştii, anul trecut aveai o părere total diferită despre mine. Aş vrea ca lucrurile să fie din nou la fel ca atunci.
Ly: Da, dar ştii că nu mai pot fi la fel ca atunci!
Lucian: Ştiu... Ia loc, te rog! Şi relaxează-te! N-am să te mănânc, pe cuvânt! Serios, nu sunt chiar un monstru... Nu mă privi atât de speriată; n-am de gând să-ţi fac absolut nimic! Nici să te sărut. Promit! Jur! Ce vrei mai mult de atât de la mine?
Ly: De ce-aş avea încredere în tine?
Lucian: De ce n-ai avea?! Ţi-am dat vreodată vreun motiv?
Ly: Da, mi-ai dat, atunci...
Lucian: Ah, atunci... Ştiu, am fost un dobitoc! Şi-mi cer mii de scuze faţă de tine, Ly, pentru acel gest necugetat! Chiar nu mă poţi ierta? Nu poţi trece peste ceea ce s-a întâmplat atunci? Te rog, din nou...
Ly: Nu ştiu... Nu ştiu ce să mai cred despre tine, Lucian! După ce te-am văzut la supercomputer, de ziua mamei tale... Mă derutezi continuu!
Lucian: Sunt un ciudat...
Ly: Nu chiar un ciudat. Şi totuşi, ce făceai pe aici?
Lucian: Nimic deosebit. Înainte de a intra tu, de abia sosisem şi... Răsfoiam puţin albumul cu fotografii al Liei.
Ly: N-ar trebui să umbli prin lucrurile ei, dacă ea nu este aici.
Lucian: Ştiu foarte bine asta, dar tocmai am stabilit că sunt un ciudat, deci, nu mă comport normal... Crezi că am greşit chiar atât de mult, dacă i-am răsfoit puţin albumul?
Ly: Nu, probabil că nu. Ştii, de fapt, cred că aş vrea să-l văd şi eu, pentru că ea nu mi l-a arătat niciodată. Crezi că s-ar supăra dacă voi arunca şi eu o privire?
Lucian: Nu, n-ar avea de ce.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!