Soclul toamnei

cutie de rezonanţă a paşilor/ pe străzi de nicăieri/
acest anotimp
cu ochi de albină ce multiplică efectele
în tufănele
nu începe ceva ci sfârşeşte
într-o piruetă a unui balet clasic
incredibil de adevărat
mai adevărat decât viaţa într-o clipă improvizată
am fost făcută prizonieră jocului
ca un dorian gray
o dezvăluire prima oară în faţa mea la răscruce de vremi
nicio răscumpărare doar prăbuşire între
frunze aurolate
ce profită de soclul toamnei
cultivând mai departe aure

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piruetă

cutie de rezonanţă
a paşilor pe străzi de nicăieri
anotimpul cu ochi de albină
multiplică efectele
în tufănele nu începe ceva ci sfârşeşte
într-o piruetă dintr-un balet clasic
incredibil de adevărat
mai adevărat decât viaţa într-o clipă improvizată
am fost făcută prizonieră jocului
ca un dorian gray o dezvăluire prima oară
în faţa mea la răscruce de vremi
nicio răscumpărare doar prăbuşire între
frunze aurolate
profitoare de soclul toamnei
cultivând mai departe
aure

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie de toamnă

patru degete fără degetul mic
ciupesc subţire arp arp
molatici greierii nu mai ajung la cele şapte pedale do re mi fa sol la si
nu mai pot lungi coardele între paltin abanos şi scoruş
unei turme de oi sacrificate îi vibrează intestinele - strune
colorate între brazi palisandri şi arţari -
aeriene jocuri de funigei curg printre degete
fluide pădurile foşnesc corpul toamnei în cutia de rezonanţă a unei harpe
între marginile triunghiului şi inscripţii chirilice
un fior de nicăieri aduce miros de zăpadă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp incurabil

cântul uitat din ţipătul prelung al unui pescăruş
împrumutat nopţii
e devorat de
umbre
neîmpovărate de nicio moarte
agăţate de picioarele memoriei
de atâtea ori
amintire
neadevărată (sau adevărată a fost?)
în faţa abisului
ecou
agonizând în cuib de cenuşă abia răcită
pe un ţărm
copleşit de lumină şi verdeaţă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri într-un cercel

te-ai prefăcut într-o perlă
ce păstrează în ea
vuietul mării o simfonie nebună
ascultată în liniştea unui
cercel
prins de inimă
lasă în urmă-i tăcerea
îndulcită de
şoapte
ajunse în punctul cel mai înalt
după treceri prin puncte păsătoare
nascătoare de ritmuri
într-o respiraţie dublă
cu îngânări şi pauze între sidefuri
brodate
pe braţe
desprinse de trup
compuse ca nişte aripi pictate cu
portative
pe care aleargă note muzicale
pentru refugiul într-o clipă
atât

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa este un lung exerciţiu pentru zilele acelea în care suntem obsedaţi de memorie. Iar atunci, ne dăm seama că multe dintre amintiri nu mai înseamnă ceea ce am trăit cu adevărat, ci doar ceea ce ne amintim despre ceva ce nu ne-ar aparţine.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa este un lung exerciţiu pentru zilele acelea în care suntem obsedaţi de memorie. Iar atunci, ne dăm seama că multe dintre amintiri nu mai înseamnă ceea ce am trăit cu adevărat, ci doar ceea ce ne amintim despre ceva ce nu ne-ar aparţine în totalitate.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când a iubit pentru prima oară şi a fost respins, a înţeles că acest lucru nu i-a ucis puterea de a iubi. Iar ceea ce este adevărat pentru iubire e adevărat şi pentru război.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra (3 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prima dintre tinereţile mele am făcut atletism. Am făcut sărituri, lungime, triplu, înălţime. Ca să poţi să sari mai mult, mai înalt, mai departe, trebuie să faci câţiva paşi înapoi ca să-ţi iei elan. Suntem într-o fază în care e nevoie să ne luăm elan, şi să facem doi-trei paşi înapoi. E adevărat că găsim mai mulţi amatori de paşi înapoi decât de paşi înainte, e adevărat că unii uită de ce s-au dat îndărăt când de fapt s-au dat dea-ndăratelea ca să sară mai departe, ca să sară mai sus, ca să fie mai buni, ca să fie mai frumoşi, mai deştepţi, mai inteligenţi, mai, mai, mai. Dar astea dupa părerea mea vor trece. Toate trec!

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duioşia unei singure flori

e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniştea unui loc neînşelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete şi locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi că exişti
şi primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
şi când mă gândesc
totul ţine doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioşia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetiţie

pe când nori pe cer brazde mai ară
dincolo de prima frunză căzută
întreagă pădurea-i un stejar
sub care se adună
cerbii
în labirintul toamnei
în cete
ca în fiecare an în acelaşi loc
aşteaptă iarna

în acest joc totul se repetă
nici un vrăjitor nu-i face dispăruţi
numai vânătorul
le separă destinul cu glonţul
pierdut
printre raze de lună risipite între frunze uscate
îmbrâncite de vânt pe drumul pieirii

în aprigul suflu înghiţitor de flăcări doar cerbii
în loc să se înfricoşeze
îşi iau dreptul să refuze soarta
în coarne mai strâng încă o noapte
atenţi la paşii ce se aud în afară

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei apropiaţi nu te vor băga în seamă până când nu arăţi prin puterea exemplului propriu efectele pozitive ale acţiunilor tale. FĂ TU prima oară ceea ce ai vrea să facă şi cei apropiaţi ţie. Doar fiind o persoană egoistă prima oară care se gândeşte la succesul ei personal vei putea fi o persoană altruistă care oferă ceva celor dragi. Dacă tu nu ai succes, o să staţi toţi prietenii şi familia îmbrăţişaţi şi o să va plângeţi de milă unii altora. Nu e mai bine să îi laşi pe toţi în urmă, să ai succes şi apoi să te întorci la ei şi să îi ajuţi cu adevărat financiar, emoţional şi psihic?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile minunate din viaţa mea, toate cele pe care le-am iubit cu adevărat şi care-au răspuns cu dragoste dragostei mele, au fost într-un fel necorporale, au fost bucurie pură, nevroză pură, experienţă pură. Senzualitatea, uneori dusă până foarte departe, nu a fost decât un ingredient într-o aventură complexă şi epuizantă a minţii.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai speri nimic când nu-ţi mai aminteşti nimic. Când iei viaţa de la capăt, o urgenţă mai mare decât construirea unui viitor este construirea unui trecut. Iar şansa este ziua care abia începe.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveşniceşte, îmi rezerv timp să privesc vara, din afară, în numele meu, neînfricoşată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieţii.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveşniceşte, îmi rezerv timp să privesc vara din afară în numele meu, neînfricoşată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieţii.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pietrei din răscruce

Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumuseţea-i divină tristeţe alină,
Aşezată-n răscruce, ţine loc de cruce.

Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.

Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină

Într-o noapte senină, când luna e plină...

rondel de Olguţa Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea începe cu numele ei, ca o albină născută într-o floare. Câtă otravă e în miere.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pur

dimineaţă cu căldură dulceagă
face caii să meargă la trap
nefericiţii propovăduiesc fericirea şi
nimeni nu-i arde pe rug
bătrânii îşi susţin cu mâna bărbia
aşază între ei şi lume
amintiri care nicăieri nu mai fug
un gând pur se hrăneşte din sine
nu târăşte nicio amăgire
se îndârjeşte o cale urmează
până un adevăr e înţeles cu inima
şi nicio statuie nu mai sângerează

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel: Într-o zi, m-am trezit dintr-un somn adânc şi am realizat că toate măştile mele au fost furate. Şapte măşti pe care le-am purtat în şapte vieţi. M-am panicat şi am început să alerg pe străzi strigând: Hoţii, hoţii, blestemaţii de hoţi!!! Oamenii râdeau de mine şi unii se ascundeau în case de frică. Când am ajuns în piaţă, un tânăr ce stătea pe un acoperiş, a strigat: Uitaţi-vă la nebun! M-am uitat să îl văd mai bine şi în acel moment, soarele mi-a sărutat faţa dezgolită de măşti pentru prima oară. Şi pentru prima oară sufletul meu a fost aprins de iubirea soarelui şi nu mi-am mai dorit să port măşti niciodată. Ca într-o transă, am strigat: "Binecuvântaţi, binecuvântaţi să fie hoţii care mi-au furat măştile. Astfel, am devenit un om nebun."

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a fost niciodată cu adevărat alegerea mea să fiu eroina unui film de acţiune. Cel mai mare vis al meu este de a juca într-o comedie romantică.

citat din Izabella Scorupco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!