Dincolo de lacrimi
Dacă îți este teamă de seriozitatea mea,
Deschide, te rog, fereastra către orașul care moare.
Nu căuta acea frază în mustața mea,
Ea este deja moartă
Ochii tăi sunt cimitirul ei.
Să stingem, deci, toate luminile,
Mai puțin pe cea stinsă deja de tine.
Cineva, după ploaie, se străduie să-mi stoarcă prospețimea frunții
Și mă despică feroce ca și cum aș fi un aisberg
Lângă sobă privesc cu bucurie cum mă topesc într-un izvor,
Surâd și curg în venele lui, în coloana lui vertebrală.
poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre ploaie
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre mustață
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre bucurie
Citate similare
Deschide ochii
Deschide ochii, deschide-i albastru,
Te rog, lasă marea din ochii tăi
Să se reverse asupra mea,
Să mă poarte pe talazurile ei,
Peste nisipuri,
Așa cum știi numai tu...
Deschide ochii, deschide-i cât cuprinde,
Deschide-i albastru!
Sunt aici, cât mai sunt,
Nu mă vinde pe o monedă de aur...
Ești atât de frumoasă!
Hei, sunt încă aici,
Lângă tine, voi fi pentru totdeauna,
Trebuie doar să vrei,
Putem respira același cântec,
Putem trăi printre nisipuri,
Putem număra stelele nopții...
Ochii tăi sunt două crizanteme albastre,
Care trezesc îngerul din mine.
Nu întinde mâna după furtuni tropicale,
Sunt trecătoare,
Deschide ochii, ia-mă cu tine
Pe cărarea albastră,
Trezește îngerul din mine,
Nu mă vinde pe treizeci de arginți...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre albastru
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre numismatică
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre mâini
Te rog! nu deschide ochii! eu sunt aici, nimeni nu ne poate vedea, eu îți sunt aproape.... nu deschide ochii, nu încă! nu trebuie să-ți fie teamă, eu sunt lângă tine, mă simți? Nu deschide ochii, și-mi vei vedea trupul...
citat din Alessandro Baricco
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre ochi sau citate despre frică
Controversă
cum îți spuneam
mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas
și-au râs de mine neîntrerupt
ori s-au urinat din înaltul lor
peste ochii ce abia îi luminasem puțin
mai bine deschide-mi fereastra albă la cer
să-mi închipui că zbor
sau că plec acasă definitiv
altfel îmi petreceam mai tot timpul
recitând poemul lui Dinescu
"Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie"
sau poezii de-ale lui Bukowski
bolovănoase frivole și amare
până reușeam să uit
că îmi este sete că-mi e foame
și că mai exist și așa
neîndemânatic,
exilat ca o urmă într-o fantă
sau o cută de timp
ca și cum propria-mi umbră strălucind
la balul feeric cu gâze și lumini
îmi amintesc cum umbra
mă căra cu disperare în spate
și cum se împleticea
sub greutatea neputinței mele
și cum deja nu mai eram tânăr
și mă nelinișteam ori mă înfuriau
versurile mele
pe care încă mă chinuiam
să le rescriu rebele
până îmi trecea viața
apoi o luam de la capăt
cu aceeași înverșunare
poate am stat de prea multe ori
închis într-o sticlă ca un duh inutil
adormit în vechi laboratoare
ori adunând lumină în propria-mi închisoare
multă lumină și multă splendoare
și cum plouă în inima mea
sau cum mă rog morții
draga mea moarte
te rog să nu mă lași singur
în viața asta niciodată
apoi tu dispari și numai știu
nimic despre noi
nu mai am veste
și cum îți spuneam
prea devreme s-a făcut noapte
în orașul meu prea târziu mult prea târziu
mi-am intuit infirmitatea de om orb
plin de întuneric în întuneric
și cu cravata frumos înnodată la gât
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre zbor, poezii despre timp sau poezii despre întuneric
Născut
Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenușii.
Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la țărm.
Deci din ea a ieșit
în lume,
în neveșnicie.
Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.
Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet și gata.
Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în fața mea.
Singură i-a potrivit
ochii lui cenușii
cu care a privit spre mine.
Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.
Născut.
Deci, totuși, și el născut.
Născut ca toți.
Ca mine, muritoarea.
Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.
Expus
la propria sa absență
oriunde
în fiecare clipă.
Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.
Iar mișcările lui
sunt abateri
de la sentința generală.
Am înțeles
că a parcurs deja jumătate de drum.
Dar așa ceva el nu mi-a spus,
nu.
- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.
poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mișcare, poezii despre mamă, poezii despre foc, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre cunoaștere sau poezii despre corp
La nuntă
În noaptea aceasta stelele se aprind
Pe cer pentru tine, iubita mea
Și lacul înverzește în liniștea lui,
Lumina se pierde în ochii tăi suavi,
Te rog mai lăsa-mă puțin să te sărut pe pleoape,
În liniștea noastră se scrie iubirea
La nunta frumoasă vor fi licurici de dragoste
Pe covorul de flori îți scriu cu inima mea
Un dulce și miraculos " La mulți ani, iubita mea soție!"
Te voi urma în viața mea...
Iar tu să-mi dăruiești un fiu preaiubit,
Viața să ne fie luminată.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre nuntă, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre soție sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Despărțire după amiază
mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îți răspundeam,
așa cum fredonai tu răzleț
într-o după amiază.
mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îți răspundeam,
doar le mai cad petalele puțin
după o ploaie răzleață
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,
mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărțiri,
nu, ți-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puțin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiți
într-o după amiază
răzleață.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre plâns, poezii despre muzică sau poezii despre miezul zilei
Iubirea aici
Unde mă cauți? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru și verde livezi,
Roșul din macii născuți de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii
Unde te uiți? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni și prea cruzi,
Buzele lor ce așteaptă la sân,
Șoptesc unde sunt, le ascultă... îți spun
Cum de aștepți și cum de nu simți?
Sufletul spune, dar încă te minți,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, așteaptă s-o iei
Unde exiști și unde iubești?
În lumea aceasta sau vise cerești?
Vino aproape, aproape îți sunt,
Iubirea există deja pe pământ...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre visare sau poezii despre roșu
Frunze de iubire
Ai fost tu,
Singura roză
Din grădina mea,
Care a înflorit
În toate
Primăverile.
II
Ai fost tu,
Singura frunză,
Care primăvara
Ai strălucit mai frumos
Decât celelalte
Ca să fii atât de frumoasă.
III
Ești strălucire
Veusiană
Și încântătoare.
Pentru că florile
Din grădina mea,
Numai ele văd
Fața ta frumoasă.
IV
Ochii tăi frumoși,
Și profilul smead;
Atunci când
Te privesc
Lângă mine,
Nu-mi pot imagina
Că tu ești visul meu.
V
Nu sunt flori
În a mea grădină,
Nu sunt garoafe
În grădina mea,
Care să întreacă
Ochii tăi frumoși,
Privirea-ți delicată
Și măgulitoare,
Care-i cea mai frumosă
Și nu mai puțin
Privirea și zâmbetul tău.
P
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre primăvară, poezii despre frunze, poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri, poezii despre superlative sau poezii despre roz
Nu este nevoie de formă
Într-o noapte pe când mergi pe stradă,
dinspre magazinul tău și casa ta
către cimitir,
mă vei auzi strigându-te din interiorul
gropii deschise și vei realiza
că noi am fost mereu împreună.
Eu sunt esența clară a conștiinței
din ființa ta, aceeași în extaz,
ca și în oboseala pricinuită de ura pentru propriul sine.
În acea noapte când, eliberat de frica șerpilor
și de întreaga tracasare pricinuită de furnicile sâcâitoare, vei auzi
vocea mea familiară, privește candela deja aprinsă,
miroase parfumul, surpriza cinei pregătită
de iubită în lăuntrul tuturor celorlalte iubite.
Acest tumult al inimii este semnalul meu
trimis din mormânt pentru tine.
Nu pierde timpul cu giulgiul
sau cu praful de pe drumul către cimitir.
Ele sunt deja trecut, sunt deja cuprinse
în muzica întâlnirii noastre finale.
Și nu mă căuta sub forma omenească.
Eu sunt în interiorul privirii tale. Nu există loc
pentru formă într-o iubire atât de intensă.
Bate toba și lasă poeții să vorbească.
Aceasta este ziua purificării pentru cei care
sunt maturi și inițiați în ceea ce înseamnă iubire.
Nu trebuie să aștepți până mori!
Există mai mult de dorit decât bani
și faimă, și fripturi la grătar.
În fine, cum am putea numi acest nou gen de casă a contemplării
care s-a deschis în orașul vostru, unde oamenii stau
tăcuți și privind pe furiș așteaptă ceva,
cum ar fi o lumină, cum ar fi un răspuns?
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre surprize sau poezii despre semnale
* * *
hai, intră,
așează-te cât mai aproape,
și gustă din restul dulceții de prune
când câinele meu bate trist din pleoape,
tu privește-l în ochi
și cu zâmbetul spune-i:
- uite, fotoliul în care demult n-am mai fost
și ar vrea să mă strângă ca pe vremuri
în brațe...
- ce fac?!
stai puțin acolo
să pun niște lemne pe foc
căminul e rece și strigă la mine cu voce de gheață
- sunt bine
desigur că sunt bucuros
am noroc că iar ai intrat pe la mine
chiar de e ultima dată
un an a trecut de când nu ai mai fost,
mă așez
un an m-am zbătut ca un pește pe maluri
de bine dacă vrei
- deschide te rog frigiderul și scoate din el tot ce vezi
astă seară doar vară s-a dus,
și toamna lovește în mine
și strânge te rog de pe masă slănină și coajă de ceapă și spăla vesela,
te rog
cât e lingura-mi plină cu apă...
îți spun
- uite sunt mai cuminte,
mai matur,
mai așa nu știu cum
dar și tu te-ai schimbat
în cuvinte parcă torni gingășie de fum
și te rog,
nu-ți feri ochii,
vreau o seară întreagă
în ei ca pe vremuri-adânc să privesc
și mai vreau să șoptesc înc-o frază banal de banală,
însă iată o calc,
o strivesc
și ceasornicul ăsta pe masă
sună parcă a dimineață
și ecoul lui trist în timpane leagă cuie de ține cu ațe,
- mie-mi par zornări de ciocane
te rog
tot mai rar să mai intri
- cum am spus?!...
Da desigur
mai des... dacă vrei,
poți să-mi scrii
uite-i toamnă
deja e răcoare,
și afară-i o ceață lăptoasă
vezi să nu te răcești la picioare
ai drum lung de făcut pân-acasă...
poezie de Iurie Osoianu (5 septembrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre picioare sau poezii despre pești
Cum cineva nu poate fi format decât în domenii deja explorate, formarea îi împiedică adesea pe unii de a mai căuta căi noi; ea incită la revoltă față de ceea ce este, la o primă vedere, mai puțin precis, dacă nu chiar dezordonat.
C. Wright Mills în Imaginația sociologică (1975)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre revoltă
Mă rog de lună
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.
Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.
Mă rog de lună... să-nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.
Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele să te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.
Mă rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
Să-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre păr, poezii despre nebunie sau poezii despre diamante
Dacă ești deja pe drumul cel bun, dacă deja știi despre dezvoltarea personală, dacă ai înțeles că secretul stă în puterea noastră interioară, atunci ajută-mă să îi trezim și pe ceilalți. Dacă ne mulțumim să ne întâlnim între noi, să ne ajutăm între noi și să ne izolăm în bula noastră de oameni educați și evoluați, ne ratăm misiunea. Degeaba suntem 100 de mii care ne-am trezit dacă trăim între milioane de adormiți. Misiunea mea nu este doar a mea. Este a noastră. Dacă vrei să trăiești într-o lume mai bună, datoria ta și misiunea ta nu este doar să te faci pe tine un om mai bun și pe cei dragi ție, ci să oferi o mână de ajutor celor mai sălbăticiți, necăjiți, săraci și nefericiți oameni ai acestei societăți. Să pui o carte în mâna unuia care nu a citit în viața lui și să găsești o cale să îl motivezi să o citească, oferindu-i astfel șansa de a se trezi și el. Asta ar fi o victorie de 1000 de ori mai mare decât să faci un grup mastermind cu prietenii tăi deja evoluați.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre ajutor, citate despre victorie, citate despre sărăcie, citate despre somn, citate despre secrete, citate despre prietenie, citate despre nefericire sau citate despre mulțumire
Cearcăne
văd cearcăne la ochii tăi
ai plâns cumva?
ești supărată?
s-a spart un geam
sau o perdea
rămas-a jos neridicată?
nu ai văzut cum ghioceii
deja sunt mari și îți zâmbesc
iar primula deschide ochii
sub cer albastru...
crinii cresc
privește ce e-n jurul tău
se scaldă totul în lumină
și-atât de-aproape se aude
iar zumzâitul de albină
văd cearcăne la ochii tăi
nu ai dormit...
e mult de-aseară
suspină trist un trandafir
ce-i rătăcit pe scară
am înțeles
nu vrei să-mi spui
ce mult te doare
plecarea lui
și-n jurul tău
e totul azi fără valoare
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre somn sau poezii despre prezent
După cum se prosternează unii îți poți da seama că au coloana vertebrală unsă cu toate alifiile.
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bazoreliefuri
simt cum ochii tăi
se joacă în corpul meu
și cercetează
și lasă urme pe pielea mea
simt cum ochii tăi
ar sculpta
bazoreliefuri în sângele meu
bazoreliefuri înfășurate incâlcite
prăfuite și contorsionate
simt în ochii tăi cum se cutremură
trupul meu ca o albină în floare
și surâd
poezie de Gabriela Gârlonța din Gabriela Gârlonța,Poezii/ Poems,Editura ADALEX,Sibiu,2010
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre sculptură, poezii despre jocuri, poezii despre cercetare, poezii despre arte plastice sau poezii despre apicultură
Despre încăpățânare
Femeia aceea care m-a rugat să fim împreună
dar n-am iubit-o nicicând, de fapt am ignorat-o
ca pe un Cernobâl domestic și infect,
căci temându-mă că depresia m-ar fi iradiat letal,
eu întotdeauna m-am ferit să intru în vorbă cu ea.
Calea pe care profesorul acela serios m-a îndemnat
dar pe care nu am mers niciodată, evitând-o,
ca pe-un tir cu frânele rupte ce se duce-n prăpastie,
deși, lui, în expertiza lui princiară
i se părea predestinată mie.
Povața pe care înteleptul acela mi-a dat-o
dar pe care am uitat-o imediat
de parca ar fi fost un aisberg
trântit obscen în Deșertul Kalahari...
Și ca într-un somn de moarte
eu nu mi-am mai adus aminte nicicând de aceasta,
deși el, în bunătatea lui, chibzuise îndelung
și se rugase pentru mine.
Toate, poate, au fost predestinate de tine, Doamne
să fie nerealizate, neînțelese sau neglijate de mine.
Este nerecunoștiința, ratarea, neascultarea sau uitarea
cea mai rea dintre toate?
Vezi, mie mi-a fost frică să rup un trandafir,
deși uneori mi se părea
că unii din ei mă îndemnau dinadins să-i rup.
Dar eu, în dobitocia mea primordială am crezut
că trebuie să-i cultiv la nesfârșit, nu să-i rup,
ori cel puțin nu când ei au decis deja pentru mine.
De aceea, eu am fugit întotdeauna de femeia care
decisese deja că trebuie să fim împreună.
Am ignorat calea pentru care
toți ajunseseră deja la concluzia că este cel mai bine.
Am ignorat sfatul pe care toți
deciseseră deja că este cel mai bun.
Dar în rătăcirea mea nesfârșită
continui neîntrerupt să cultiv
școlile, femeile și bisericile
dragostea, făptuiala si sfatul.
Scuipat de ridicoli și îndepărtați dragoni,
stau sub cariatide sorbind opaluri cu neuroni,
ținându-mi timona uitată, regal, continuând să păstrez
fețe, lanțuri, șoapte din al lumilor spectacol și crez.
poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sfaturi, poezii despre încăpățânare, poezii despre școală sau poezii despre religie
Lia: Luci, oprește, te rog! Vreau să cobor aici. Îți mulțumesc că m-ai adus, dar o să merg singură până acasă, pe jos. Nu-i foarte departe...
Lucian: Ce tot vorbești? Cum să pleci singură? Și mai ales, pe jos?
Lia: Păi... Eu nu locuiesc aici.
Lucian: Știu că nu tu; aici stau eu. Te duc eu acasă la tine, cu mașina, puțin mai târziu. Te rog... Ești invitata mea.
Lia: Dar...
Lucian: Hai, numai puțin, să-i vezi pe Rikky și pe Nero!
Lia: Părinții tăi sunt acasă?
Lucian: Dacă sunt?!... Salut, blondule! Sunt. Sunt acasă...
Iulian: Luci... Te-ai întors; tot cu mașina asta, din câte văd. Dar fără body-guarzi și cu altă domnișoară, nu cu cea blondă. Tot colega ta e?
Lia: Laura-Lia Stancu, domnule.
Iulian: Ah, da, consilierul misiunii; cea cu sfaturile. Ai început deja, de pe acum să-mi sfătuiești fiul, domnișoară? Ai mare grijă cu el, are nevoie de niște sfaturi...
Lucian: Termină, blondule!
Iulian: Desigur, domnule comandant. Haideți în casă! Dar sper că dumneata, domnișoară, nu mai ai alte animale; cred că Rikky și Nero ne sunt de ajuns.
Lia: Nu, domnule, eu n-am decât un motănel gri, acasă...
Lucian: Un motănel gri? Haide, te rog... Nu te mănâncă nimeni!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfaturi, citate despre început, citate despre zoologie, citate despre vorbire, citate despre păr blond, citate despre pisici, citate despre mâncare sau citate despre animale
Sunt, în existența nostră, clipe rare, când se deschide o ușă, și viața îți oferă o întâlnire la care nu te mai așteptai. O întâlnire cu cineva care îți este complementar, care te acceptă așa cum ești, care îți ghicește și îți înțelege paradoxurile, temerile, resentimentele, mâniile, rănile... Și care îți întinde o oglindă în care nu îți mai este teamă să privești.
citat din Guillaume Musso
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre paradox sau citate despre existență
Nepământenii
Universul a împrumutat, vremelnic, pământului,
Dragostea noastră,
Ca pe un exemplu de sublimitate,
Să se poată ști cum este când
Tu simți cum îți curg prin vene odată cu sângele,
Ori cum eu rămân nopțile trează
Și te privesc
Stând pe genunchi deasupra ta,
Adorându-te...
Cum trec ca o adiere peste pielea ta
Și respir fiecare por,
Care se deschide parfumat
Așa cum înfloresc florile rare, noaptea.
Aceste rânduri sunt o mărturie,
Dar adevărul este că noi doi
Nu mai avem nevoie de cuvinte, ci
Doar ne privim...
Eu stau pe brațul tău,
Tu mă săruți, eu te sărut,
Nu scoatem o vorbă.
Ochii tăi albaștri
Sfărâmă stânca din ochii mei căprui,
Iar trupurile noastre se depărtează de țărm
Într-o corabie cu mirozne.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre ochi albaștri sau poezii despre marină