Timpul omului

În Cimitir Belu, printre vechi morminte,
Stă un bătrân uitat, de veacuri, pe un mormânt, de piatra sură.
Aşteptând pe cineva s-a pară...
Şi-n treabă pe ori-şi-care cu sfinte rugăminte,
De nu cunosc pe cineva ca locul să-il dee.
Ca să se poate odihnii şi el, pentru întâia oară,
Chiar pentru o idee,
Măcar de o să moară.

Aceasta-i rugămintea, bătrânului şmirghel,
Uitat de toţi şi toate, în astă lume moartă.
A cărei probleme, din zi şi noapte se fac roată,
Şi ca să se rezolve toate, trebuie scos un ştecher...
Ce glumă!
N-o să meargă, e prea groasă treaba.
Şi uite asa am deviat, de la bătrânul,
Ce sta stingher, în Cimitirul Belu.

poezie de Cristina Vărăreanu (1 octombrie 2016)
Adăugat de Cria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă bătrânului din vechiul schit

Undeva, în depărtare,
La o margine de lume,
Unde s-a ascuns în zare
Privitor înspre genune,
Într-un schit uitat de vreme,
Un bătrân uitat de moarte,
Stă rugându-se-n tăcere,
Zi de zi, noapte de noapte.

Undeva, în depărtare,
Pustnic, izgonit de soartă
În singurătăţi amare
Duce-o viaţă-nsingurată.
Cui amarul să şi-l spună?!
Cine, plânsul să-i asculte?
Doar un colţ străin de lună,
Gândul poate-i mai aude...

La o margine de lume
Pe cărarea îngustată,
Un păstor fără de nume,
Ca un înger se arată.
Penitent e ăn clepsidră
Timpul. Şi e fără rost,
Barba i-e lungă şi albă,
N-are nici un adăpost...

Unde s-a ascuns în zare
Umbra sa, el se opreşte,
Sub a stelelor ninsoare,
Spre odihnă poposeşte.
Rai dumnezeiesc de miere,
Mir pe fruntea sângerândă,
Penitent în vremuri grele,
Pleacă mâna tremurândă...

Privitor înspre genune,
Ca un mort cu ochii reci,
Cade-n dulce plecăciune
Spre a adormi pe veci.
Cioplitor de cruce, încă,
Simte-a crucii lui povară.
Rana-n suflet i-e adâncă
Şi a început să doară...

Într-un schit uitat de vreme,
Condamnat la ghilotină,
De secunde şi de semne,
Stă bătrânul la odihnă.
A plecat de-acasă-n taină.
Uşa înspre mântuire
A deschis-o. Altă haină
L-a-nţolit cu fericire...

Un bătrân uitat de moarte –
Cumpănă şi resemnare,
În a vieţii sale noapte,
Caută drumul spre soare.
Clopot, duce-n depărtare,
Plânsul său, ca o poruncă.
Râu de litere amare,
Dulce dor şi dor de ducă...

Stă rugându-se-n tăcere,
La altar de ramuri frânte...
Conuri de lumânărele,
În mâinile-i tremurânde.
Brazi, mireasmă de tămâie
Şi stihii îl înconjoară...
Soarele, ca o gutuie,
Printre ramuri se strecoară...

Zi de zi, noapte de noapte,
Ca un munte stând de veghe,
Printre îngeri, printre şoapte,
Caută un gând-pereche.
Vis în albie de lut,
Strune risipindu-şi cântul,
Un bătrân, pe-acest pământ,
Îşi respectă jurământu.

Zi de zi, noapte de noapte,
Stă rugându-sen tăcere,
Un bătrân uitat de moarte,
Într-un schit uitat de vreme.
Privitor înspre genune...
Unde s-a ascuns în zare?!
La o margine de lume,
Undeva, în depărtare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbioza

sunt suflet chinuit şi gârbovit
sunt prea bătrân, mult prea bătrân
pentru astă tristă lume
o lume îmbrăcată în ură
o ură murdară şi hâdă
era odată tineri nebuni când cântam
cântam când rătăceam pe alei
cântam când ne iubeam
cântam când munceam
dar totul este din altă poveste
nu mai ţin aminte şi de ţin ia tu aminte
ne-am uitat pe noi, am uitat cerul albastru
trăim în mocirlă bine controlată
am uitat iubirea, visarea
am ucis puritatea unui suflet de copil
v'aţi vândut degeaba
şi totul este normal, nu...
o simbioză perfectă între gunoaie

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stingher

Zâmbesc printre suspine înecate,
Senin îmi e un colt pitic de cer,
Un licăr de lumină-mi duc în noapte...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

Mă-ncumet la un dram de veselie
Uitat mai de demult într-un paner
Şi n-am plătit de-atunci pe el simbrie
C-atâta-s, Doamn-atâta de stingher!...

... Şi vorbele de duh mai zac în mine -
Nici nu e pentru nimeni un mister ;
La fiere-s toate - pietre cristaline,
Deşi sunt... peste poate de stingher.

Mă prinde câte-o glumă de bărbie
Să-mi scuture lumescul efemer
Şi multă voie bună-ar fi să fie
De nu aş fi atâta de stingher.

Se duc zile domoale şi nopţi line
Căci eu le sunt zadarnicul străjer ;
Iubito, ce-a fost bun mi-ai dus cu tine,
Lăsându-mă atâta de stingher...

Frumoasă este viaţa şi zglobie!
Din ce-am dorit nimic nu îi mai cer.
Deşi vreun dor plăpând mă mai îmbie...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea

stă cineva şi-nghite sec
din setea mea
mai sorb din ape de Borsec
mai scriu ceva

mai scriu de dor nepământesc
de Anunnaki
mai scriu că nu te mai iubesc
deşi se poate

şi c-aşi veni şi azi la tine
deşi-i târziu
printre decenii şi destine
doar pot să-ţi scriu

chiar dacă cineva iar stă
şi toate trec
tu ştii o sete-n ce constă
şi-n ce un sec..

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă linişteşte cimitirul

Mă linişteşte cimitirul
Când îi păşesc tocitele alei
Cu prea-nvechitele morminte
Neîngrijite de ani grei.

Mă linişteşte cimitirul
Cu liniştea lui prea selectivă
Cu vântul ce îmi dă târcoale
Parc-aş fi divă.

Şi cerul are altă faţă
Stă trist, pornit de-o mare ceartă
Mă linişteşte cimitirul
Natura moartă.

poezie de Alin Ojog (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în cimitir

În liniştea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte
S-apleacă şi al ierbii fir,
La tânguitoarele cuvinte.

E o aducere aminte
C-am sădit un trandafir
În liniştea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte.

L-am sădit pentru părinte.
Când azi mireasma i-o inspir,
Totu-mi pare-o rugăminte:
Să-i mai cânt o dată la clavir

În liniştea din cimitir.

rondel de Ioan Friciu (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul trebuie amintit şi apoi uitat. Lasă-l să se ducă. Asta este adevărat pentru copilărie şi pentru traumele din vieţi trecute; dar este adevărat şi pentru atitudinile, concepţiile greşite şi sistemele de credinţă cu care ai fost bătut la cap şi îndoctrinat, şi pentru toate gândurile vechi - într-adevăr, pentru toate gândurile.

Brian L. Weiss în Acelaşi suflet, multe trupuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: A sunat cineva de la hotelul la care ai stat. A spus că cineva şi-a uitat ondulatorul de gene în camera ta.
Chandler (nervos): Da, este al meu.
Joey: Credeam că te-ai întâlnit cu vreo fată şi l-a uitat acolo.
Chandler: Asta ar fi avut mai multă logică.
Joey: Nici măcar nu mai simt că te cunosc. Bine, o să te întreb asta o singură dată. Orice spui, o să te cred. Ai fost sau nu într-o croazieră de homosexuali?

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 99

Se lamentează iarăşi, în poeme,
Poetul – locatarul de la nouă,
Gălăgios şi aiurit, că-l plouă
Cu armonii lacustre şi se teme

Că face igrasie de la rouă;
Propun solemn ca cineva să-l cheme
Din cer, să-l dojenim cu anateme,
Chiar mâine în sedinţa de la două.”

“De-acord! Să-l izgonim, c-avem probleme:
Noapte de noapte, ars de insomnie,
Aruncă din balcon cu crizanteme

Ca să-ncălzească piatra arămie
A norilor, se scoală-n vis devreme,
Şi-n Rai sta clandestin, fără chirie!...”

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ann: Azi-noapte am fugit de la şcoală.
Joe: Ce s-a întâmplat? Ai avut probleme cu profesorii?
Ann: Nu, n-a fost vorba de aşa ceva.
Joe: Dar nu poţi fugi de la şcoală fără niciun motiv.
Ann: Trebuia să fie numai pentru o oră-două. Aseară mi-au dat ceva pentru a putea dormi.
Joe: O, înţeleg.
Ann: Acum ar fi bine să iau un taxi şi să mă întorc.
Joe: Uite ce e, înainte să faci asta, ce-ai zice dacă ţi-ai lua puţin timp liber doar pentru tine?
Ann: Poate încă o oră.
Joe: Trăieşte periculos. Ia-ţi o zi întreagă.
Ann: Aş putea să fac câteva din lucrurile pe care mi-am dorit întotdeauna să le fac.
Joe: Ce anume?
Ann: O, nici nu-ţi imaginezi. Aş face ce vreau cât e ziua de lungă.
Joe: Cum ar fi să te tunzi, să mănânci îngheţată...
Ann: Da, şi aş sta la o cafenea de pe trotuar şi m-aş uita la vitrinele magazinelor. M-aş plimba prin ploaie, m-aş amuza, aş face ceva cu adevărat distractiv. Pentru tine nu e mare lucru, nu-i aşa?
Joe: Uite ce îţi propun. Ce zici dacă am face toate astea împreună?
Ann: Dar tu nu trebuie să lucrezi?
Joe: Să lucrez? Nu. Astăzi suntem în vacanţă.
Ann: Chiar vrei să faci toate aceste lucruri mărunte?
Joe (o ia de mână): Prima dorinţă? Să mergi la o cafenea de pe trotuar, s-a făcut. Ştiu şi locul perfect. La Rocca.

replici din filmul artistic Vacanţă la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celule canceroase

"Celule canceroase-s acele celule care au uitat cum să moară" – infirmieră, spitalul Royal Marsden

Ele-au uitat cum să moară
Şi-astfel şi-au extins viaţa lor ucigaşă.
Eu şi tumoarea mea ducem o luptă pasionată.
Să sperăm că nu va fi o moarte dublă.
Trebuie să-mi văd tumoarea moartă,
O tumoare care a uitat să moară,
Dar care,-n schimb, face planuri să mă omoare pe mine.
Dar eu îmi amintesc cum să mor,
Deşi toţi martorii mei sunt morţi.
Însă-mi amintesc ce mi-au spus
despre tumori, despre ceea le face
tot atât de oarbe şi de tâmpe cum au fost
Înainte de naşterea acestor afecţiuni
Care au introdus tumoarea-n scenă.
Celulele negre se vor usca şi vor muri
Sau vor cânta vesel şi-şi vor face treaba.
Se înmulţesc atât de repede, zi şi noapte,
Iar tu nu ştii asta niciodată, şi ele niciodată nu-ţi spun.

poezie de Harold Pinter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezerva aia

de spital erau numai ei doi
îi spunea glume şi bătrânul
nu râdea în noaptea aceea
aştepta să moară şi încă murea
de la cancerul ăla de colon
nu era nici acasă şi asta îl făcea
să plângă cu gura închisă
i-a spus gluma care niciodată
nu dădea greş şi el nu făcea
nici un efort să râdă
a trecut la altă glumă
însă bătrânul continuă să moară
credea că râsul te vindecă de cancer
făcea multe glume prin oraş bătrânul
deşi era slăbit de la citostatice
i-a spus altă glumă cu musca
în ciorbă, însă bătrânul continua
să moară fără să râdă în salonul acela
odată spunea bancuri celorlalţi
el le ştia pe toate şi a început să le zică
însă bătrânul continua să moară
mâncat din interior de cancer
prietenii l-au sunat pe telefonul mobil
nu putea să le mai răspundă
a încercat altă glumă de mare succes
dar bătrânul continua să moară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abstract

Multe cuburi,fete centrate
chestii necunoscute de aflat
un tip ce imi dicteaza toate astea
iar eu trebuie sa urmez un tipar, se zice
ca pentru a reusi,trebuie sa fac
ce mi se spune.. dar de ce?
cand eu doresc sa mi se explice....
Asa e si viata mea,mi s-a dat,dar oare ce
trebuie sa fac cu ea?
daca imi spuneti ca pot sa fac ce vreau eu
de ce nu ma lasati?d c trebuie sa urmez tiparul vostru?
de ce sa nu iubesc pe cine vrea si cand vreau eu?
de ce mi se impune sa gresesc? de ce sa nu-mi fie dor
de minunatele clipe petrecute
de ce sa accept ce mi se da?
si de ce scriu eu toate astea?
Dap imi amintesc de ce, le scriu pentru ca
asta simt,si poate ca asta vreau,si nu mi s-a impus asta
si pentru ca imi doresc sa fi putut sa fac tot ce am scris

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

De te simţi străin în lume

De te simţi străin în lume
Părăsit de ai tăi cei dragi
Nu te pierde-n deznădejde
Să nu-ţi faci singur necaz.

Nu uita că sus in ceruri
Ai un frate minunat
Şi El a trecut prin lume
Şi-a fost chiar crucificat.

El doreşte să fiţi prieteni
A murit şi-n locul tău
Nu mai sta străin in lume
Hai şi tu la Dumnezeu.

Nu uita, El te iubeşte
Cum nimenea n-ar putea
El îţi poate schimba viaţa
Cum n-o face nimenea.

Chiar de-ai fost în astă lume
Poate-un mare păcătos,
El te spala-n a Lui sânge
Căci aşa a spus Hristos.

Nu lăsa ca deznădejdea
Să te bage în mormânt
Căci atunci ai pierdut totul
L-ai pierdut pe Domnul Sfant.
AMIN

poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi vorbim

Stăm prea mult de vorbă draga mea
În aceeaşi şi maternă limbă
Dar nimic în lume nu se schimbă
Şi abuzăm zadarnic de cafea

Semănăm cu doi eroi absurzi
Dintr-o piesă ce-a rămas nescrisă
La a cărei gală compromisă,
Toţi spectatorii erau surzi

Viaţa ni s-a scurs fără ecou
Iar tavanul nu e prea înalt
Fiecare trage-n jos de-a celuilalt:
Unul de cravată, altul de jabou

Vorbe, vorbe, vorbe ca la teatru
Măcar acolo-ascultă cineva
În zadar cu umbre, suntem patru
Că pentru doi, mai trebuie ceva!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de moară a KGB-ului nu înceta să mă zdrobească - dar mă obişnuisem; acum i s-a alăturat (şi nu pentru prima oară) piatra de moară a Occidentului şi amândouă mă macină! Cum să trăiesc aici? În toate problemele de afaceri, de finanţe şi de organizare ajung în impas, înregistrez pierderi, apar complicaţii de nerezolvat, astfel că, în unele momente, mă cuprinde disperarea: parcă mi-am pierdut raţiunea, m-am dezobişnuit să acţionez, fac numai greşeli. Cât de lucid eram în Est şi cât de orb sunt aici. Cum să mă descurc în acest păienjeniş de reguli şi legi?

Aleksandr Soljeniţîn în Ca bobul între pietrele de moară (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat de Tine

În zgomotul lumii
Şi umbra unor veacuri
Sub straja lunii
La margini de meleaguri.
Ceva există, ceva sau cineva
Că cerul şi pământul,
Cândva, vor dispărea.
Au apărut ca vântul,
Ca vântul vor pleca.
Dar o forţă infinită
Păstrează totul minunat,
Într-o lume pervertită
Ce de Domnul a uitat.
Doar iubirea o mai ţine
Căci păcatul a stricat
Orice legătură sfântă
Şi de Domnul a uitat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (2 septembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că există o clipă în viaţa lumii când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aş avea o sticlă goală, aş scrie un bilet şi l-aş lansa pe mare. «Mamă», aş scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naşte-mă o dată!» Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Şi naşte-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viaţă. De aceea trebuie să ne naştem mereu.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aluviuni pe suflet

am amintirile înghesuite-n imagini

cu fiecare atingere
te văd în format A4 şi
refuz să cred că trăirile
de peste noapte îmi
acoperă rana
ştiu doar că între tine şi Dumnezeu
există o complicitate care încearcă
să-mi transmită un mesaj
dincolo de toate acestea o
minciună decupată dintr-o umbră
îndărătnic
încearcă o altă rostire

nu implor şi nici nu sunt vinovat
singura nedumerire pe care o am
este gândul reîncărnat
într-o iubire eşuată
de fapt toate lucrurile
care mă impresionau cândva
au devenit iluzii şi
trebuie să mă recunosc
în momentul acela de noapte în care
m-am abandonat pentru cineva
care a căborât în mine

sufăr

aerul s-a rarefiat iar liniştea
din jur duhneşte a stârv uitat în soare

şi atât...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir

La câte morminte sunt în mine
Nu evadez din mreja lor.
Cine mă regăseşte mă îmbie
Să gust din sfânta tămâie
Şi fundament de biserică, să torn
Iar eu, copil, ce-mi plâng joaca
Din tot ce-i viu şi e neviu
Eu cunosc, eu simt arta
Să fug cu apa prin pustiu.
Poate că altădată, din iubire
Aş face cimitir de cimitire...

poezie de Cristina Vrâncean (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!