"Sforile trase", pentru a se ajuta, între ei, oamenii, au un nume frumos: "solidaritate". Desigur, adeseori, nu sunt "sfori" oneste, dar asta demonstrează faptul că până şi aceşti oameni au simţul omeniei; al datoriei şi al rasplăţii pentru un ajutor primit, la rândul lor, cândva. Cuvintele oamenilor sunt sfori. Voinţa noastră e Păpuşarul care controlează aceste sfori: ajutăm la ridicarea ori contribuim la căderea altor păpuşi.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Pe lângă faptul că există o Voinţă Divină care trage de sfori în părţile unde e nevoie de noi şi în momentele când suntem indispensabili, la fel, şi gândurile oamenilor sunt sfori care ajută, susţin, trag sau conduc pe alţii, după necesitate.

replică din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce altceva suntem, decât nişte marionete trase de sfori? O, Soartă atotputernică, rogu-te, trage cu indulgenţă sforile! Fii îndurătoare când ne faci să dansăm pe mica şi mizerabila noastră scenă!

Wilkie Collins în Femeia în alb
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Alecu Popovici, autorul mai multor piese pentru păpuşi

În teatru sunt şi autori
Ce-şi joacă şansele pe sfori,
Sau când şi când forţează uşi
Prin cazna bietelor păpuşi!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care trag sfori nu au alternativă, sforile nu pot fi împinse.

aforism de David Boia (21 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt păpuşari necruţători. Dumnezeu e singurul Păpuşar care respectă voinţa proprie a fiecărei păpuşi.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii

dimineţile
sunt nişte păpuşi de porţelan
îmbrăcate-n cămăşi fil-à-fil
fuste lungi
şi pieptare tartan.

hei tu
cel care tragi sfori
în târgurile de frumuseţe ale acestei lumi
nu vezi cum roşesc dimineţile
variabil
de luni până luni?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circarul

Deprinderile domnului Ilie
Sunt cam neortodoxe uneori.
A avansat mereu, pentru că ştie,
"Să cânte-n strună" şi "să tragă sfori".

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care nu au pierdut, care nu pierd şi care au învăţat să nu piardă au dreptul şi puterea de a lupta cu timpul şi de a ajunge oriunde înaintea lui. Ei sunt cu un pas înaintea oamenilor, dar şi a timpului. Astfel de oameni îşi dau, de două ori, aceleaşi şanse. O şansă le-o dă timpul, iar pe a doua şi-o dau ei, singuri: tăind din timpul lor, pentru a fi punctuali şi pentru a-şi asigura şansa următoare.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Şi păpuşile, şi oamenii, mai au ceva în comun: deficienţa de Voinţă. Şi păpuşile, şi oamenii, au nevoie de o voinţă peste a lor: cea a Păpuşarului, pentru a-i ajuta să-şi joace rolurile până la sfârşit.

replici din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfori de tei

Mai şi-o lacrimă de-o fi,
Să mai cadă în ascuns,
Ochiul meu de dor străpuns
Roua inimii jertfi.

Ar mai fi şi-o rană rea,
Când m-am prăvălit din stei,
Dar, din braţe, sfori de tei
Dragostea îmi întindea.

Fă-mi iubire cuib ferit
Cât mai suntem pe pământ,
Căci dincolo de mormânt
Nu-i mai cuib de oferit!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt schimbătoare - ca şi oamenii

Şi cuvintele au
(cel puţin)
doua feţe -
ca şi oamenii.

Cuvintele azi pot spune una,
Mâine - alta.

Cuvintele sunt oglinzi.
Vedem în ele atât,
cât ne lasă
sau nu
Lumina.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca nu ţine loc de obraz... Şi se deşiră pentru că tragi sfori.

aforism de N. Petrescu-Redi
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbuteliem papilele gustative ale îndoielii

am tatonat puţin terenul celor privilegiaţi
până când s-au prins
că mă jucam cuminte
cu sfori despre care
nu prea se ştia înainte

am acceptat pauzele dintre două înghiţituri
crezând cu tărie că se pot drege
dar degeaba

trebuia să înşurubez dopuri de plută
până uitam de mişcarea de revoluţie

persecuţie!
mi-am zis şi am plecat
în acel spaţiu terestru
care seamănă cu un hambar
pentru oameni de pâine

unii îl numesc "acasă"

eu doar mă bucur că este
şi pentru ziua de mâine

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoanele care sunt în favoarea adevărului, a carităţii, a milei, aceste persoane trebuie protejate: în schimb sunt constrânse a se ascunde, sunt obligate a se face nevăzute, pentru că prietenia lor cu Dumnezeu este invidiată de toţi. Iată pentru ce există Mânăstiri, izolare, pentru ca adevăraţii oameni religioşi încurcă şi de aceea vin ţinuţi departe. Persoanele oneste deranjează ordinea disociată. Omul onest e singur. Dacă ne privim bine în apropierea unei persoane curate, ne dăm seama de murdăria noastră.

Lillo Baglio în E i matti dove li mettiamo (2015)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este ca o marionetă, ale cărei sfori sunt legate de stele.

aforism de Carlos Saavedra Weise, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă señora ai grijă

oraşul pare un cer răsturnat
oamenii
asemenea unor pâlcuri de păsări/zidite în zbor
ignoră căderea
totuşi
e iarnă señora/ai grijă
moartea
bate cuie-n pereţi
agaţă bulendre peruci/ nelipsitele-i sfori
scaune goale îşi ţin de urât
mimează inutile conversaţii
la subsol
conducte sparte abur/aer
puţin
în iarna asta
ninge sacerdotal
señora/ ai grijă
ninsoarea
e un alfabetar pentru frig
pe întuneric
vinul inundă buza paharului
mişcări tectonice înfioară pieptul
îmi plimb degetele peste nudul tău
parfumat
te-aprinzi
casa noastră o ia la vale drapată în ruguri
totuşi
e iarnă señora
alunecăm şi noi
ai grijă la tâmple
sunt albe

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă îmbrac cu iubire

Sunt lucruri, sentimente, situaţii
la care nu avem explicaţii...
Nu depind de voinţa noastră
deşi aplicăm lozinca: "Învaţă şi controlează!"
Nu trebuie să cunosc aerul
pentru a putea respira...
Am studiat iubirea pentru a o îmbrăca
precum o rochie însă ea,
dimensiuni diverse mereu avea.
Pe-acest tărâm poţi lesne pierde dar, nu renunţa!
Studiul iubirii e o experienţă,

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bizari suntem noi, muritorii! Fiecare dintre noi se află aici pentru un scurt sejur; nu ştie pentru ce scop, deşi uneori are impresia că simte de ce. Dar fără a ne gândi prea mult la asta, fiecare dintre noi ştie că există pentru alţi oameni – în primul rând pentru cei de ale căror zâmbete şi bunăstare este dependentă propria noastră fericire; apoi pentru cei mulţi, necunoscuţi nouă, de ale căror destine suntem legaţi prin simpatie. Îmi reamintesc de o sută de ori în fiecare zi că viaţa mea este bazată pe munca altor oameni, în viaţă sau morţi, iar eu la rândul meu trebuie să încerc să dăruiesc în aceeaşi măsură în care am primit şi încă mai primesc.

Albert Einstein în Cum văd eu lumea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (S-Ş)

Şi cei sadici pretind că sunt miloşi.
Şi cei sarcastici pretind că nu sunt sarcastici.
Şi săriţii pretind că sunt oameni normali.
Şi scandalagiii pretind că nu sunt scandalagii.
Şi sceleraţii pretind că nu sunt sceleraţi.
Şi scrântiţii pretind că sunt oameni normali.
Şi secăturile pretind că nu sunt secături.
Şi cei semeţi pretind că sunt modeşti.
Şi cei servili pretind că nu sunt servili.
Şi cei sfidători pretind că nu sunt sfidători.
Şi sforarii pretind că nu trag sfori; mai ales sforarii...
Şi cei slugarnici pretind că nu sunt slugarnici.
Şi slutele pretind că sunt frumoase.
Şi sluţii pretind că sunt frumoşi.
Şi smintiţii pretind că sunt oameni normali.
Şi smuciţii pretind că sunt oameni normali.
Şi snobii pretind că nu sunt snobi.
Şi sonaţii pretind că sunt oameni normali.
Şi sperjurii pretind că nu sunt sperjuri.
Şi oamenii strâmbi pretind că sunt oameni drepţi; mai ales cei strâmbi...
Şi cei strâmbi pretind că iubesc dreptatea.
Şi cei stricaţi pretind că nu sunt stricaţi.
Şi stupizii pretind că nu sunt stupizi.
Şi cei suficienţi pretind că sunt modeşti.
Şi şantajiştii pretind că nu sunt şantajişti.
Şi şarlatanii pretind că nu sunt şarlatani.
Şi cei şireţi pretind că nu sunt şireţi.
Şi şmecherii pretind că nu sunt şmecheri.
Şi şovinii pretind că nu sunt şovini; mai ales şovinii...
Şi şpăgarii pretind că nu sunt şpăgari.
Şi şuţii pretind că sunt cinstiţi.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mareea înaltă

Cârlionţi aurii şi rochiţă roşie, drăguţă –
O fetiţă-atâta micuţă –
Bessie cutreieră în sus şi-n jos
Prin castaniul ierbilor marine, mătăsos;

Ceva o preocupă peste poate,
Caută, vrea să afle, cercetează şi socoate.
Acum, ce-ar putea căuta Bessie oare
Cu atâta insistenţă-n mare?
Aşa că-întreb micuţa ştimă dintre valuri răsărită,
Iar ea-mi răspunde stingherită:

"Domnule, mareea vine, mareea pleacă de atâtea ori,
Dar unde-i păpuşarul care trage toate-aceste sfori??"

poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!