Debut primăvăratic

Loveşte raza caldă în solul primitor
Şi uşurează trupuri, într-o evaporare,
Ce înalţă gând pedestru în zborul spre visare,
Iar braţe, face aripi... pe suflet, blândul sor.

Pas, decolează parcă în salt la nesfârşit
Şi pieptul se lărgeşte tânjind înspre eter,
Plin de vibraţii, în unde, spre neştiut mister
De amoruri amorţite... trezite la iubit.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas

Pun curajos piciorul în faţă
la început, copiindu-i pe alţii desculţi
şi când cu toţii mă răsfaţă
... născătorii adulţi,
mă încalţ, strâng şireturi de drumuri
puse fundă pe piele
şi păşesc spre făclia lumânării cu fumuri
până îmi rod vis, pingele...
salt, sau fug, ca să scap de pământ
chiar de ştiu că nu zbor
şi-mi las paşii doar urme, la uşa înspre sfânt...
când mă duc să mă culc... ca să mor.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

Am mintea-n rătăcirea de nestăpânit
În culoarele din stratul de inconştient.
N-am forţa concentrării pân' la infinit...
Naturii ce m-a înşelat, îi sunt petent.

Ţinutul nopţii naşte înspre zori de zi
Şi ziua nopţii-i mâinele-n spre ieri;
În vis e-amestec din ce-a fost, cu ce va fi,
Iar ziua-mi zboară-n gând spre nicăieri.

Sunt prins de iele şi de zânele abstracte
Şi Făt-Frumoşi se convertesc dragoni;
Nici nu cunosc ce-ascunde fiecare-n parte...
Mă lupt în virtual, fac parte din demoni.

E şirul nesfârşit de profunzimi murdare
P-ascuns învălmăşite-n ura dintre euri;
Totu-i răstălmăcit, de pururi, cu neclare...
Trăim pe bucăţele, nu-i o viaţă, sunt eseuri.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraşutistul

Sfidează gravitaţia-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mişcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.

Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlneşte sunet în eter.

E-un ireal, de-a face altfel, exibiţionistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.

Se-apropie ameţitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munţi sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeţ de zbor... căzut, PARAŞUTISTUL.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

Cu cât nostalgic peste timp gând lunec
Palmele întinse, cu inima toată
Din nou să te adulmec,
Parcă ar fi ieri, odată.

Alerg a vieţii cursă spre înapoi
Să împuşc eşecuri cu încărcătorul roată,
S-adun soare din zile fără ploi,
Să fiu iar, cum odată.

Citesc înfrigurat tomul, de la sfârşit,
Cu frica de coperta depărtată,
Să aleg doar litere ce spun... iubit,
Ce l-am crezut, singuru', că-i... odată.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune... de câine

Într-o vară caldă, stând pe-un mal de maidan,
Gândul dus către dor, suflet prins de alean,
Evadat dintr-un timp şi-un oraş de lumini,
Visul tot mă purta; spre amintiri... despre câini.
Nu din cei ce din trup, viaţă, îţi muşcă cu zel;
Ci înspre blândul prieten, credinciosul căţel.
Figurant din legenda copilului ţânc,
Ce juca altădată, rol, prin colbul ce plâng...
Şi uite aşa, în mers tiptil, la mirosul de pâine,
Apăru, ce visam lângă mine... un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic,
Întreba din sprâncene; " am să-l bat, sau îi zic
Să mă lase în contemplu, că n-am timp de căţei,
Şi că lumea e plină... de rău, fără ei?!"
Capul mare, la corp, de cioban păzitor,
Stă împrejur cu ochi umed şi bun răbdător.
Ori din milă, ori memorie la cei duşi în pământ,
Dau o coajă din pâine, la bietul flămând.
El se apropie în frică, cu ochii mai vii,
Ce-mi dau tremur de suflet, la gând de copii,
Ce-i lăsaţi peste ape, aşteptând să revin;
Ce nu-i ştiu ce vor face, poate bine sau chin?
Şi mă las pradă "javrei"cu ochi de uman,
Şi copil-l iau acasă, înspre spusul alean.
Şi e mic şi e tânăr-bătrân, înţeleptul,
Ce se gudură, ştiind că-mi acoperă pieptul...
Şi miroase, că-i prost, nu cunoaşte şampoane;
Mama sa este nimeni, nu i-a dat milioane.
Şi uite aşa, slab de carne, împlinit doar de bun,
Mă cunoaşte ce simt şi ce am ca stăpân.
N-am ai spune, cum alţii o cer, cum că vreu;
Sau să fac vreo dovadă, că totu-i al meu.

Şi prieteni, încet... pe vecie, în spre mâine,
Reciproc ne susţinem, în lumea... de câine.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

... se sparge negru-ntr-un neon ca flama din sudură,
cu gust ca de greaţă de ochi usturând de o răceală adiândă prin frunze trezite
şi azuru-i o pâclă de mov sidefat în nuanţe scadente spre luciul -în cristale spărgând-
ce-nţeapă-n bărbiţe un cor de cocoşi ce se cheamă pe rând, enervant repetând
până glas răguşeşte, iar triluri răzleţe-n şuvoi se revarsă apoi obosite...
când explozia apare în topitură de gel de un galben ce fierbe-n glazură
într-o albă-albăstreală de aer ce-nvăluie case şi pomii... şi stâlpii şi umbre
ce vuiesc tot mai des peste asfaltul de pneuri lipind oameni de sarcini, ce dorm încă o clipă...
şi e caldă o fărâmă de suliţă-n dâră ce stăbate-nvelişul de sticlă
aşezându-se-n luciul de buze, gâdilând fin o geană ce se zbate să scape...
şi eşti caldă şi moale şi apare din pleoape o pânză de iris de-agate
... Şi alta-i, o castă de zi, alta nouă,... ce de vis ne desparte, spre prozaice sumbre!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmur în aripi de vânt

Se-nveleşte ceru-n mantie albastră
Fluturând pe-alocuri tril de ciocârlii
Înspre câmpul verde ca iubirea noastră
Gata să-nflorească-n fiecare zi.

Norii albi alintă razele timide
Şi le cern lumina-n picuri tremurând
Peste muguri care-şi pregătesc hlamide
Roşii, strălucinde, sub un Soare blând.

Parcă într-o joacă, Vântul îşi aşează
Tâmpla obosită lângă un izvor:
"Cine-ţi stă în unde, cine îţi veghează
Susurul ce-mi umple inima cu dor?"

Vorbele-i sunt şuier, ochii-i sunt mirare
Când îşi vede chipul, veşnic neştiut,
Pe-ale apei unde, într-o nemişcare
Ca eternitatea-n clipa de-nceput.

Din adânc, un murmur sufletu-i pătrunde
Şi-i înalţă aripi gata de avânt:
"Sunt aici, cu tine, şi îţi sunt oriunde
Zările te cheamă, preaiubite Vânt".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri în portrete

Rămân de neşters, neuitat treze amoruri,
Chiar platonic de-au fost întâlniri, escapade,
Picături de adulter sub ascunse faţade
Se păstrând talisman în şiraguri de doruri.

În scrinul din minte, în sertarul cu cifru,
Sub rama oglinzii cu propriul portret,
"De dragoste" scrise, "pierdute", "regret"
Pe-o filă de carte, îs un opis sub titlu.

E leagănul veşnic ce-şi face balans
Din chipul din sticlă 'nspre gând în imagini,
Visând că iubirile-s tot printre pagini
La fel, neschimbate, în cuplaje de dans.

Şi parcă şi trupul se înflamă deodată,
Începe să simtă vâltori renăscute
Şi timp se topeşte, cuvinte din mute
Se-aud iar idilic pe buze... într-o şoaptă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez ca un copil

Să dormi ca un copilaş înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă priveşti?
Să te cuprind cu braţele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu braţele întinse te aştept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Şi răsăritului îi spun, că am visat la nesfârşit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conştiinţei albastre, spre visul imaginaţiei de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ngustă e calea

Ce-ngustă e calea
ce duce-n Sion!
La stînga e teama,
la dreapta, Mamon.
Năpîrca pîndeşte
şi leii se-aţin.
În numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea!
Un pas şi te pierzi.
Păcatul te-nghite
în mlaştine verzi.

Ca îngeri de slavă
toţi demonii vin.
în numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea
pe muchii de stînci
Satan se ridică
din rîpele-adînci.

Cuvîntul ţi-e spada,
e da şi amin.
În numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea
spre veşnicul plai.
îngustă şi aspră,
dar duce în Rai!

Aleargă spre poartă,
căci nu eşti străin!
În numele jertfei
vei bate în plin!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuviţe blonde

Apare iar pasul în leagăn mlădiu
Din blond filiform, în exod trecător,
Cu aerul proaspăt şi zâmbetul viu
Ascuns sub obrazul lucind doritor.

E parcă parfumul din mii de femei
Topite în suavul rămas un mister
Ce curge pe strada ce fără temei
E zilnic aceeaşi şi-n arşiţă, în ger.

Se simte tic-tacul de inimă-n dor
Ce lasă în urmă un cânt melancolic,
Ce parcă ar vrea să-şi ascundă un zbor
De aripă, în rană, ameţită bucolic.

Presimte un iz ca de drog a visare
Pitindu-şi din timp, ce va curge, pierdut
Şi doar o timidă ocheadă, de floare,
Revarsă căpruiul de-un vrut neştiut.

E atâta sublim câteodată în tăcere
Şi atât diafan în timida candoare,
Ce mişc-ades flutur cu vise aptere
Să strângă pe trupul candid, până a-l doare...

E poate speranţa, că-n dor nu se moare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul Câmpinei

Planez întinderi în montgolfier cu haloul din pupilă, în timp trecut,
pe iazul Morii, a lui Mitu, în luncă, pe-un cristal, Doftana,
ce curge rece ca de gheaţă în plină vară, limpede s-o bei cu cana
şi mă înalţ cu alţi ştrengari pe Ciobu, 'n cărări strâmte de abrupt.

Stau sus, să culeg fragi ce i-am şi acum pe limbă
şi privesc valea ce se ascunde sub un nor, o fină pâclă,
mândru că soarele doar mie îmi dogoare păr pe frunte, în buclă...
acum că e vacanţă şi nu-s tuns chilug, când anotimp se schimbă.

De jos, din podul vechi, pe unde Şandru pedalase odată,
mă îndrept spre podul nou, unde turnau Birlic, Darie, Saizescu
şi, apoi -pe unde rece râu-n Prahova, se varsă- în pedestru
în gârla caldă, în volbură de cafeniu mă scald... în mintea-mi, iată!

Trec puntea în scânduri rupte înspre Bobolia, urc pe Piţigaia,
ce-mi dă fior mereu, că-i rece, deasă, toată o pădure
şi mă las iar la râu, cu praştia în mâna-n vineţiu de mure,
ca să fac foc în prund, în seară... simt şi-acum văpaia.

Sunt blond de grâu, bronzat, în şort şi cu sandale roase
de atât umblat, trec printre sonde să urc mal 'nspre noua seră,
sau mai în sus, spre Gura Leului, la Bulevard... retrăiesc atmosferă
de vechi castani la marginea de oraş... o Câmpina de vile, case...

Mă văd, dar nu mai sunt acelaşi, poate înăuntru, suflet, oase...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fac un pas ...

Mai fac un pas spre porţi desferecate,
Rotesc în gând robitele tăceri,
Ce-şi strigă dreptul sfânt la graţieri,
Tânjind după un ceas de libertate.

Mai fac un pas spre zări de idealuri
Încerc să 'naintez fără popas
Şi-n biata vlagă care mi-a rămas,
Pun toată truda, să ating noi maluri.

Mai fac un pas spre-a cerului răsfrângeri,
Să-nchin cu zeii nesperat pocal,
Ca vasul sacru-al Sfântului Graal,
Cu răni de Crist şi stropii lor de frângeri.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabil negru

S-a răspândit soarele-n geamuri din ferestre
pătate-n bej-gălbui, infipte-n întuneric
ce învăluie culoarul întins printre căpestre
simţite-n tropot orb, de-auz, în teamăt sferic.

E-un cor de broaşte-n rut pe heleşteu-n luciu
ca un metal cu lustru, din când în când oglindă,
ce sparge-n clipocit şi muşte-n pont de astuciu
zburlesc în zborul scurt... O undă, lin colindă.

În sus e-un negru pal c-un nasture de lună
şi găuri mici, cum perle, de-o ojă sidefată
zdrenţuiesc purul lai, ce poţi să-l ţii în mână
şi să-l zdrobeşti în pumn, să-şi scurgă seva toată.

Şi gândul trece vis, în spatele luminii,
în carourile încinse de-un neştiut mister
ce se consumă-n tern, trupul în prag ruinii,
ce-o ţine încătuşată; o noapte... în efemer...

... Soare ce iar se ascunde şi negru-i iar eter,
deci totu' e şi veşnic şi pururi scurt... Oh, cer!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neomenesc, sentimente

Ce-o fi în sufletul pădurii când pierde toamna atâtea frunze
Şi marea oare ce-o simţi când nu mai poate atinge trupuri?
Oraşul cum de nu se plânge, când în vacanţe-i pleacă grupuri?...
La cinema câte amoruri deplâng albitele de pânze?

Şi parcurile n-or fi triste când recele copiii alungă,
Iar râurile de-aia îngheaţă, că susur nimeni nu le-ascultă?
Cum strada tace necălcată, se strânge în sine, plumb de mută?...
Doar cimitirul suflet n-are; nimeni nu-i pleacă... stă să plângă!

Rămân, să-mi iau asupra tot, ce-mi lasă pe inimă... o dungă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floral desăvârşit

Oh, câtă simetrie în formă şi culoare
Îmbie câmpuri, luminiş, imaşuri,
Mai cultivate, sau neştiutor, panaşe
Umplând văzduh de izuri... doar o floare!

Câtă splendoare-i 'ntr-un buchet de simţuri,
Luate într-un suflet dintr-un gând de dor,
Pentr-o mireasmă de bizar amor,
Se înduplecând, să-şi dea inel de anotimpuri.

Căuş de miere în zborul aerat,
C-obraji spre soare căutându-şi zâmbet.
Covor fragil, coral de sunet, zumzet
Armonic, aur de polen-carat...

... O pată de culoare într-o planetă albastră,
Se mistuind în fruct pentru sămânţă
Să poarte vis într-un frumos, ce anunţă
An după an, sfârşind întâmplător... în glastră.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia viselor

Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniştite şi fără sfârşit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viaţă mi-am fost răsărit.

Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
şi-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.

Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.

Un gând îmi străbate prin minte şi visuri,
ieşind în lumină din vechi amintiri,
şopteşte în pânze, adie înscrisuri
şi-alege cărarea mai vechii iubiri.

Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniştit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre ţărmul iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut icoană

Ce zgomot surd îmi dă fiori
Şi-i repetat şi-i miez de noapte?...
Stau cu prieteni la o carte,
Cum stau în viaţă adeseori.

E un sinistru neînţeles
Ce bubuie în suflet, tâmple,
De mister ce-ar putea să-ntâmple
Pe-asfaltul morţii-n contrasens.

Am parcă o străfulgerare
De suflet ce-mi cedează straniu;
Aieve aud geamăt în craniu
Şi fug în buhăit ce doare...

Alerg, nu ştiu de ce am frică
D-un neştiut ce-l presimt rău...
Mă-ndrept ca sunet spre ecou;
Simt inima că-n hău îmi pică.

Impact după impact din nou
Văd roţi ce sfârtecă din trupuri
Cum solzi din aripi îşi pierd fluturi...
Mă metamorfozez erou...

... M-arunc printre maşini nebune
Ce aleargă, calcă şi zdrobesc
Două grămezi... şi izbutesc
Să văd în noapte două... urme.

Nici nu mai sunt forme umane,
Doar două umbre de movilă;
Întrezăresc cu greu copilă
Turtită-n sânge şi creioane...

... Are-un rucsac împăştiat
Cu coli, caiete de desen
Şi lângă trup de-om mutilat
Stă o icoană veche-n lemn...

... Şi plâng şi ţip şi vreau să mor;
Îs în prag să fiu zdrobit de faruri
Prin negura cu moartea-n daruri...
Mă doare capu-ngrozitor!

Mă uit pierdut în sine, în jur,
Urlu la nebunia fugii;
Nimeni n-ascultă ţipăt rugii...
Le caut suflete împrejur.

Aud sirene şi amorf plec,
Mă-ntorc în lumea celor vii;
Îmi văd ghiozdanul la copii...
Mă mor, în lacrimi mă înec.

PS.
Pierzare-n duet în timp real pe DN1,
Într-o noapte de groază din 2001.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă la mare

Simt sarea buzelor marine
Ce strâng visate amintiri
De soare martor de iubiri...
Îmi simt iubitele-n narine.

Păşesc frugal nisip fierbinte,
Mi-aşez dorinţe pe cearceaf...
Mă-ncânt în seară de-un taraf
Sperând c-am "da" la rugăminte!?

Am ten de bronz şi cer sub pleoape
Şi-ncerc priviri răscolitoare
Să cuceresc fragilă floare
Ce-am întâlnit peste zi-n ape.

Mă tot petrec spre toalete
Să-mi confirm farmec în oglinzi;
"De-am tot ce-n gând tu îmi pretinzi?"...
Miros a spray de violete.

În dans visez la nimfa goală
Şi-ating lipit forme dorite
Calde-n tremor, minţi ispitite...
Sting gura de un pluş-petală.

Mă uit în jur la străluciri
De chipuri fericite-n briză
Se-nlănţuind de-amor în criză,
Cerşind nocturne năluciri...

Sleit mă-ntorc pe-acelaşi loc
Recăutat, pe fin nisip...
Adorm în vuiet, visez chip
De înger se-ngemând cu foc.

Plecase-n zori spre neştiut
-Nici sigur numele nu-l am-
E doar o aventură-n van
Ce nimeni n-o va şti... Trecut!

Îmi topesc gându-n caldă rază,
Privesc talaz nestăpânit,
Îmi topesc visu-n caldă rază...
Am gândul la crâmpei de-o frază;
"Sunt doar a ta, al meu iubit..."...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborârea în albastru

Aripi de abur
Urcă spre cer,
Piei de balaur
Pier în mister.

Toamna adâncă
Trece-nainte
Crez şi poruncă
Spre clipele sfinte.

Florile noastre
Cu braţe ciuntite
Coboară-n albastre
Uitate cuvinte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!