Ferice de cei cu inima...

Ferice de cei ce nu au simtit,
colt de inima, sfasiata.
Sfasiata de dintii reci ai fiarei,
ce a venit sa-ti fure, o parte
din inima.
Ferice de cei ce nu au trait,
durerea atat mare, in trup.
In trup sa-ti apese un fierastrau
rece, impartind iubirea in doua.
O bucata din tine sa urce spre
cer, si tu sa privesti neputincios
la ea.
Sa o conduci pe ultimul drum,
cu lacrima si floare, si sa vorbesti
cu celalta ramasa, inecata in potop
de suspine.
In suspine far' de raspuns si intrebare,
doar cu lumina si puterea, lui Dumnezeu.
Ferice de cei ce nu au trecut prin
marea de gheata, sparta doar cu
sufletul ingenunchiat, si lacrimi cat roua
pe frunze.
Ferice de cei ce nu au vazut perdele negre
in ochii lor, cand soarele varsa cupe cu aur.
Ferice de cei ce nu au facut din marginea
patului, un leagan in fiecare dimineata si
seara, sa-si legene sufletul, frant.
Ferice de cei ce nu au primit un crivat
in fata, in mijloc de vara, cand bucata
din tine, era inghetata in bratele tale,
si tu plangeai pe ea.
Ferice de cei ce nu stiu cum este sa ai,
ochii vesteji, si tulburi, de parca o sabie
a trecut cu toata toamna, prin ei.
Ferice de cei ce nu au lasat mainile
in poala, grele cat pietrele de rau,
ce se frecau una de alta, din zori
si pana in seara, de atata dor.
Ferice de cei ce nu au avut palme reci
si fierbinti, cum sunt potcoavele de cal,
cu care sa se loveasca in cap, din prea
multa pierdere si intuneric, stapan in ei.
Ferice de cei ce nu stiu drumul spre
locul de veci, unde urmeaza sa-si ingroape
o parte din inima.
Ferice de talpile ce nu ating potecile,
pline cu floare, si-un pamant in care,
stau sufletele tuturor adormitilor,
sarutati si imbratisati, doar de radacinile
pomilor, tineri si batrani.
Ferice de picioarele celor care,
nu stiu cum este sa nu poti merge,
chiar daca ai un sange in vene,
chiar daca ai toate degetele,
tu cersesti, carje si mila lui Dumnezeu.
Cersesti putere sa poti indura frigul
din oase, umerii plini de zapada pribegiei,
ce te apasa.
Ferice de cei ce nu au simtit,
promoroaca si turturi de gheata,
in inima lor, zi de zi, noapte de
noapte, din prea multa singuratate.
Ferice de cei ce nu au vorbit singuri
pe strada, din prea multa durere si dor.
Ferice de cei ce nu si-au dorit sa moara
niciodata, din prea multa durere,
ori in locul celor condusi pe ultimul
drum, zambind ori cu un ochi deschis.
Ferice de cei ce traiesc si acum,
far'de o inima intreaga, doar cu
lumina iubirii, si Dumnezeu.
Ferice de cei ce iubesc!
Aceasta este forta ce ajuta inima,
sa supravietuiasca, in viata asta,
plina de durere, si mister.
Iubeste, si poti trece peste orice!
Iubirea, este Dumnezeu!
Fotografia postată de Noapte Argintie.

poezie de Adelina Cojocaru (27 septembrie 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mă pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Viaţa banală a mea, a noastră, a tuturor românilor, iată ce mă interesează, iată ce-mi atrage irezistibil atenţia. Ferice de cei ce pot să gândească sus, nesimţind pe ce calcă jos! Ferice de ei! Groase tălpi trebuie să aibă.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greiere!

Greiere!
Ferice de tine
care-n pat de pământ
mori beat de lumină!

Tu, de la câmpii ai aflat
tainele vieţii,
şi basmul zânei bătrâne
care simţea născându-se iarba,
a rămas în tine închis.

Greiere!
Ferice de tine,
că mori sub sângele
unei inimi albastre.
Lumina-i Dumnezeu ce coboară
iar soarele
ochiul care-l filtrează.

Greiere!
Ferice de tine,
că-n agonia ta simţi
toată povara azurului.

Tot viul ce trece
prin porţile morţii,
mergând cu capul plecat,
c-un aer alb, somnolent.
Cu glas de gând.
Fără sunete...
Întristat,
acoperit cu tăcerea
vălului morţii.

Mai mult, tu, greier vrăjit,
te stingi ţârâind
transfigurându-se
în sunet şi lumină cerească.

Greiere!
Ferice de tine,
că te-nfăşură-n vălu-i
însuşi Spiritul sfânt
al luminii.

Greiere!
Stea sonoră
pe câmpii adormite,
al broaştelor prieten bătrân
şi-al cosaşilor negri,
morminte de aur îţi dăruie
razele sfredelitoare
de soare, ce te rănesc
dulce, în arşiţa verii,
iar soarele inima-ţi fură
s-o facă lumină.

Greiere, fii inima mea
în cereştile câmpuri.
Să moară cântând tot mai stins
sub cerul albastru, rănit,
şi-apoi, când ea n-o mai fi,
o femeie pe care-o ghicesc
s-o-mprăştie cu mâinile ei
în ţărână.

Iar sângele meu peste câmp
fie roua şi dulcele mâl
în care ţăranii-osteniţi
să-nfigă sapele lor.

Greiere!
Ferice de tine,
că te rănesc nevăzutele spade
ale azurului.

poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balş
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

în Noul Testament Peshitta, Matei 5:8
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mea

Doua maini muncite-n soare
Nici nu imi dau seama
De-i ferice sau o doare
Buna-mi este mama.

Trag cu ochiu pe la mese
Somnul ea nu-l are
Stiu ca are cui sa-i pese
De avem mancare.

Ochii ei ma poarta-n bine
De o viata-ncoace
Vreau s-o fac mandra de mine
Doamne mintea-mi coace.

Stai tu mama nu mai plange
Priveste-ti odorul
Sterge lacrima de sange
Uita chinul, dorul.

Doua maini muncite-n soare
Nici nu imi dau seama
De-i ferice sau o doare
Buna-mi este mama.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vapai...

Dogoare soarele, afara arde totul
Iar inauntrul meu, tacut, mocneste dorul,
Un bob de apa pamantu-ncins asteapta
Iar sufletu-mi, iubirea nesecata.

Pe frunte-mi curg bobite de sudoare
Ce se doresc zvantate de-o rece adiere
Ce ar putea sa treaca si peste ochii mei
Inlacrimati de dor, de focul ce e-n ei.

Dogoare raza, dogoare si lumina,
Iubirea m-adanceste in flacari iuti, parjol.
Si ma usuc cum frunza rasucita
Se perpeleste-n iadul ce azi ne da ocol.

Sudoare, lacrimi, sete de izvor
Parjolul sa-l alunge si blestematul dor,
Un picure de ploaie, o vorba de alint
Balsam sa-mi fie mie, uscatului pamant.

Un nor se-asterne pe clocotitul cer,
O mana-ntinsa mie, un rece vanticel,
Ferice eu si frunza, ferice ca nu pier.
In picurii de ploaie se stinge foc…. si dor.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al inimii sicriu

Eram bine, chiar ferice,
Azi sunt prins intr-un razboi,
N-as fi zis ca o sa pice,
Podul asta dintre noi.

Nu poti sa ajungi la mine,
Eu la tine nici atat,
Mi-am luat sufletul la vorba,
Dar si el e amarat.

Un cuvant este o arma,
Nu ai vrut sa intelegi,
Cand iubirea se destrama,
Nu mai ai cu ce s-o legi.

Sunt aici, tu esti departe,
Despre ce -am trait eu scriu,
Si ingrop aceasta carte
In al inimii sicriu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice clipa

Ferice clipa unică din viaţă,
Şi loc, şi timp când ochii-ţi m-au ucis,
Ori barem m-au zvârlit într-un abis,
Şi-acolo m-am făcut un sloi de gheaţă.

Ci drept e că trupeasca trăsătură
O am mereu, dar sufletu-mi fugit
Trăieşte-n tine ca-n sălaş iubit,
Şi m-a lăsat azi singur în natură.

Când galeş uneori întorci spre mine
Focoşii ochi, simt cum îmi curge-n vine
Un râu de flăcări ce-mi dă viaţă iar,

Şi moaie frigul care-n sânge-l port;
Dar uşurarea-i slabă şi-n zadar,
Căci fără suflet eu rămân tot mort.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de mamă e singurul loc din lume unde vă puteţi refugia, chiar când părul vă e cărunt. Ferice de aceia cărora le mai trăieşte mama.

citat din Adalbert Stifter
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cel ce traieşte în sihăstrie şi care, departe de oamenii legaţi de pământul pe care-l calcă în picioarele lor, îşi înalţă sufletul către Dumnezeu.

citat din Sfântul Grigorie de Nazianz
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul este singura entitate care poate fi mituită doar de două instincte: iubire şi ură! Ferice de cel ce îl alege pe primul!

aforism de Iulia Mirancea (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie

Si viata ta...
Si viata ta o vad pe ape,
Nu stiu cat e de lunga,
si nici ce ai in ea,
Dar seamana cu o corabie
ce-nfrunta,
Valurile-nalte, vantul, cu multe
greutati.
Si sufletul sunt panzele intinse,
De bratele lui Dumnezeu cu drag,
Sa poti avea putere si vointa,
Sa treci prin incercari, biruitor.
Chiar daca o furtuna te-nfasoara,
In cercurile apelor cu vant nebun,
Tu sa stai drept si-ntins spre pieptul,
Din care iese, soare, luna, si stelele
ce-ti stralucesc.
Acolo sa-ti indrepti privirea,
Chiar daca valurile bat in tine,
Acolo ai speranta si iubirea,
Ca poti s-ajungi la mal invingator.
Si toate se vor aseza sub soare,
Dupa potop si grele suferinte,
Chiar daca sufletul e plin de boala,
Credinta, si un Dumnezeu, te vindeca.
Nimic nu poate sa te-ajunga,
Nimic nu poate sa te-nghita,
Nimic nu poate sa te-atinga,
Daca tu esti smerit, si porti in inima
pe Dumnezeu.

poezie de Adelina Cojocaru (26 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice norocul...

Să nu laşi, clipă,
Tristeţea să mă doboare,
Să nu-mi lăsaţi, ochilor,
Gândul meu în aiurea să zboare,
Să nu mă duceţi, paşilor,
Pe urmele cele mai bizare!
Lăsaţi-mi doar o lacrimă cuminte,
Mie să-mi cadă
Şi inimii mele în zbucium
Să-i fie de alinare!

Ştiu
Nu e bine să plâng...
Ştiu
Soarele mai răsare în crâng!
Ştiu
Sunt prea mulţi... culori de curcubeu!
Ştiu
O rază de soare trebui-va să fiu eu!

Ispite prea multe,
Uneori mă apasă,
Se-ntâmplă, să nu le mai văd
Uneori, nici nu-mi mai pasă,
Înot între cer şi pământ!..
Şi braţele să-mi cadă ajung,
Pe ai mei, doi genunchi!

Şi întreb răspunzând,
Mă întrevăd săgetând.
De vorbă cu mine
Mă găsesc murmurând:

Sunt eu?
Ce vreau?
Cine sunt?!...

Zefirii de ploaie
Bat creştet de geam...
Ferice Norocul
Şi clipa
Ce am!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei care ne pansează sufletele rănite!

Valeria Mahok (30 decembrie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de acei tineri care ştiu ce, când şi cât să citească.

aforism de Vazghen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei pe care ploaia asta i-a prins într-o librărie.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cel ce rabdă.

proverbe albaneze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cel care ne ajută să ne îndreptăm nu numai când este de faţă, ci şi când doar ne gândim la el.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cel ce nu deschide uşa domnilor.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de tine că ai învăţat din suferinţele altuia, nu să te supui lor.

citat din Albius Tibullus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei care au o traistă pe măsura gustului lor!

aforism de Melkon Kepapcian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!