Scrisul este una dintre activitățile cele mai solitare din lume. O dată la doi ani mă așez în fața computerului, privesc la marea necunoscută a sufletului meu, observ că există acolo niște insule-idei care se dezvoltă și sunt gata să se lase explorate. Atunci îmi iau barca-numită cuvânt- și mă hotărăsc să navighez spre cea mai apropiată. Pe drum mă confrunt cu vijelii, taifunuri, curenți, dar nu mă opresc din vâslit, mort de oboseală, conștient că m-am abătut de la drumul meu, că insula la care vroiam să ajung nu se mai află la orizont.
Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În sfârșit, mai sunt și cei care înțeleg că întrebarea este o capcană: ea nu are răspuns. În loc să piardă timp cu capcana, se hotărăsc să acționeze. Se întorc spre copilărie, caută acolo ce îi umplea de entuziasm și în ciuda sfaturilor celor mai în vârstă își dedică viața acelui lucru. Pentru că în Entuziasm rezidă Focul Sacru. Treptat, descoperă că faptele lor sunt legate de o intenție misterioasă, dincolo de cunoașterea omenească. Și își pleacă fruntea în fața misterului și se roagă să nu se abată de la un drum pe care nu îl cunosc, dar pe care îl parcurg din cauza flăcării ce le mistuie inimile. Folosesc intuiția când le este la îndemână și folosesc disciplina când intuiția nu se face simțită. Par nebuni. Uneori se poartă ca niște nebuni. Dar nu sunt nebuni. Au descoperit adevărata Iubire și puterea Voinței.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Voință - calea vieții"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc...
Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.
Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde mă adăp cu încântare.
Privesc spre locul care o să vină,
Și observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.
Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!
poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferește-te de cei care spun: "Gata, trebuie să mă opresc aici." Deoarece ei nu înțeleg că nici viața și nici moartea nu au sfârșit; sunt doar etape ale veșniciei.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața m-am gândit la dragoste ca la o formă de sclavie voluntară. Ei bine, lucrul ăsta este o minciună: libertatea există atunci când dragostea este prezentă. Persoana care se dăruiește pe de-a întregul, persona care se simte cea mai liberă, este aceea care iubește din tot sufletul.
Paulo Coelho în Unsprezece minute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul este fericirea, da! Păi dacă ai ajuns și ești fericit, te scarpini și spui: Gata, am terminat! Nu, nu, nu, nu cred că împlinirea este ultimul vis. Drumul este, pentru că drumul este un lucru minunat. Cu el poți să te întovărășești pentru o bucată de vreme, după care cu alt drum și de la noroi și glod treci pe la pădure, și de la pădure treci pe drum bătut, cum spune franțuzul și până la urmă, cine știe, unii dintre ei ajung și la asfalt. Iată că drumul este cel mai important și nu neapărat să ajungi. Dacă ai ajuns, ce faci? Ai ajuns și pe urmă ce faci?
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două dintre cele mai grele încercări de pe drumul spiritual sunt răbdarea de a aștepta momentul prielnic și curajul de a nu te lăsa decepționat de ceea ce-ți iese în cale.
Paulo Coelho în Veronika se hotărăște să moară (1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul pădurii
Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.
De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.
Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep și... nu visez,
Iar mintea, să continui îmi impune.
Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.
Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.
Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte
Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare
Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine
Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.
Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linda: Oare, dintre toți bărbații din lume, m-am măritat cu singurul care e absolut perfect? Nu bea, nu iese serile, nu are o zi în care să vrea să fie singur cu prietenii. Viața lui se rezumă la familie. Ar fi un vis dacă nu ar fi un coșmar. Fiindcă responsabilitatea mea de a-i corespunde e uriașă.
replică din romanul Adulter de Paulo Coelho (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a scris în lume drumul pe care fiecare dintre noi trebuie să meargă. Trebuie numai să citești ce a scris El pentru tine.
Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și voi avea curajul să deschid ușa sanctuarului care duce la sufletul meu. Să mă privesc pe mine însumi ca și cum ar fi prima oară când sunt în legătură cu trupul și cu sufletul meu. Să fiu în stare să mă privesc așa cum sunt. Un om care umblă, care simte, care vorbește cu oricine, dar care cu toate lipsurile lui are curaj.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să-i judeci, într-o lume unde oamenii încearcă să supraviețuiască cu orice preț, pe cei care se hotărăsc să moară? Nimeni nu poate judeca. Fiecare cunoaște doar o dimensiune a propriei suferințe sau a lipsei totale de sens a vieții lui.
Paulo Coelho în Veronika se hotărăște să moară (1998)
Adăugat de maTz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cele mai distrugătoare arme nu sunt lancea sau berbecele care pot răni trupul și nărui ziduri. Cea mai cumplită dintre toate armele este cuvântul care distruge o viață fără să verse sânge și ale cărui cicatrici nu se vindecă niciodată.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume uriașă se ascunde în sufletul nostru, așteptând să fie descoperită. Ea se află acolo, cu forțele neștirbite, dar e atât de nouă și de puternică, încât ne temem să-i acceptăm existența.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum nu mai vreau să fiu nici în New York, nici în Londra, nici în Moscova! Nu mai vreau să-mi petrec șapte ore pe zi pe drum într-un oraș mare, oriunde aș avea nevoie să mă duc. Pe când, din București, munții sunt la două ore, marea la trei ore. În plus, cum călătoresc mult la concerte, întotdeauna îmi ia foarte puțin să ajung la aeroport, în 15 minute sunt acolo. Din punctul ăsta de vedere aveți unul dintre cele mai bune aeroporturi pe care le-am văzut vreodată. Am stat și m-am gândit: în ce țară mai găsești toate aceste lucruri laolaltă? Hmm, Moscova nici măcar nu are mare. Iar când locuiam în Anglia, îmi lua trei ore să ajung la aeroportul Heathrow. Așa că Bucureștiul mă eliberează. Și dacă aș putea, aș vrea să locuiesc într-un sătuc din România.
Eduard Kunz în Jurnalul Național (10 februarie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre alt țărm
Luminile cetății stau să piară
sub umbrele care ajung alene,
la orizont un cântec mă-nfioară,
e cântecul vrăjitelor sirene...!
Cu dorul meu ajunge, deodată,
pe cugetul cuprins de îndoială,
când chipul tău în zare se arată,
învăluit în aura-i astrală.
Străin ajung pe străzile pavate,
cu amintiri rămase peste vreme,
și mă întreb, în vis: oare se poate
vreuna dintre ele să te cheme?
Și calea mi se-arată dintr-odată,
iar gândul o străbate fără voie,
mă rătăcesc pe marea zbuciumată
spre alt tărâm, precum bătrânul Noe.
Privesc în zare chipul tău de ceară,
iar dorul meu îl cântă în poeme
în prag, te rog, așteaplă-l să apară,
din margine de lume să te cheme,
să fim, de-acum, perechea ideală,
nimic nemaiputând să ne despartă,
îmbrățișați pe-a timpului spirală,
să împățim, pe veci, aceeași soartă.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărțile nu există cu adevărat
cărțile nu există cu adevărat,
există doar niște petale de gând
încrustate în lemnul copacilor,
care te răvășesc
pe drumul rece
dinspre miazăzi spre miazănoapte,
cărțile nu există.
există doar niște vise de flăcări,
niște pagini de frunze
care se lasă scrise cu litere de bronz
cu o pană de vultur,
cărțile nu există,
sunt doar niște plăsmuiri care răscolesc
pânzele unor corăbii încărcate cu comori,
scufundate
în adâncurile ființei
pe o mare sfâșiată de
dor,
cărțile nu există
de fapt,
există doar niște fluturi cu aripi albe
care mângâie din când în când
izvoarele munților
și lacrimile oamenilor,
în nopți de mătase
și cetină.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începe să devii conștient de surâsul forțat pe care îl arborezi atunci când te afli în preajma unor persoane antipatice sau ca răspuns la o conversație care nu te interesează. Mușchii care te fac să surâzi ajung curând să obosească. Această oboseală reprezintă expresia fizică a efortului tău de a fi ceea ce crezi că ar trebui să fii.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- nor
- Norii sunt râuri care cunosc deja marea.
definiție de Paulo Coelho în Walkiriile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dacă răul există, el se află printre cele non-existente, ca o formă oarecare a non-existenței și aparține unuia dintre lucrurile amestecate cu neființa. Natura corpurilor, pe cât participă la materie, ar putea fi ceva rău, însă nu răul inițial. Partea iraționala a sufletului acceptă răul, adică lipsa de măsură și excesul și defectul, din care provin ticăloșia și lașitatea și celelalte rele ale sufletului, afecțiunile involuntare care produc opiniile false, toate acestea determină sufletul să se gândească la cele pe care le evită și pe care le caută.
citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai ușor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri și drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.
Paulo Coelho în Brida
Adăugat de Doi Trei
Comentează! | Votează! | Copiază!