Cuvânt şi cuvânt

Să nu rosteşti cuvintele pe care
le simţi, tulburătoare, dând ocol,
de gânduri zăbrelite-n închisoare,
apoi se sparg, lovindu-se în gol.

Încă nu vrea tăcutul să se-ofere
chiar de ai crede că-l auzi acum.
Asteaptă, fă-ţi rezerve de tăcere,
aproape să-ţi rămână, ca un fum.

Când ştii exact ce trebuie să spui
nici nu mai eşti de trebuinţă, poate:
rămân cuvintele pe care-ţi pui
pecetea şi durează-nsingurate.

poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, în lume, cineva ştie exact cuvintele pe care tu acum ai vrea să le auzi.

citat din Massimo Bisotti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

Verde e vântul, clinul povârnit,
preţ de o iubire aici am vieţuit.
Bătrânul munte fără vârstă pare,
doar amintirea e bătrână tare.

Tăcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zămislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tăcuţi şi orbi de-a pururi sunt.

Şi eu am fost de-al locului şi mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul şi vântul, cu a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieşi mulţumire.

poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

Nu, n-am să-ţi spun la revedere
Nici lacrimat nu am să-ţi fiu
Chiar de e ultima şedere
Am să renasc într-un târziu

Cu tine gânduri se vor duce
Intr-un abis al nimănui
Bătuţi de vânturi la răscruce
Să nu ai teama cui s-o spui

În preajma inimelor noastre
Gradini cu flori tu să rasai
Şi să dispari apoi spre astre
Pe muzica acestui grai

Nu, n-am să-ti rătăcesc dorinţa
Prea bine ştii ăst drum ales
Chiar de ascundu-mi neputinţa
Visez să te visez mai des

Şi de la mine pân la tine
Nu e nimic, nici loc nici drum
Rămân aceste serpentine
Cu doru-mi presărat de fum

poezie de Emanuel Ciprian (mai 2018)
Adăugat de ciprian san
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urechea ta nu poate auzi cuvintele lui Maharaj, căci dacă le-ai auzi, ai dispărea topit în tăcere. Când vei înceta să te auzi pe tine, vei auzi pretutindeni cântând dragostea mea! Dintotdeauna eşti Libertatea, dar gândul te-a condamnat la o izolată fiinţă umană...

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtând fata

Există o fată care-ţi place, aşa că-i spui
că ai scula mare, dar că n-ai nicio şansă
s-o utilizezi. Are pretenţii ridicole, explici tu,
apărându-te, dar acestea trebuie, cumva, onorate,
repede şi discret în întuneric.

Când ea îngrozită închide ochii,
îţi retragi cuvintele. Îi povesteşti că şi tu eşti aproape
tot un fel de fată şi poţi înţelege de ce-i speriată.
Când ea-i gata să te părăsească, îi mărturiseşti cinstit
că, de fapt, nu ai nicio sculă, că chiar nu ştii

ce te-a apucat. Cazi în genunchi.
Ea, deodată, se apleacă să te sărute pe umăr şi tu ştii
că eşti iarăşi pe drumul cel bun. Îi destăinui c-ai vrea
să ai copii şi de asta parcă eşti un pic confuz.
Ridici o sprânceană şi-ţi blestemi ziua-n care te-ai născut.

Ea încearcă să te liniştească, dar tu îţi pierzi controlul.
Îi atingi chiloţeii şi implori iertare în vreme ce faci asta.
Ea se zvârcoleşte, iar tu scheauni ca un lup. Ardoarea ta
devine de neoprit. Ştii că o vei avea.
Luat de furtună, ea e fata cu care te vei însura.

poezie de Mark Strand, traducere de Pereu Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele nu trebuie să moară niciodată

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Şi crede cu adevărat în fericire.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubeşte viaţa
Şi nu ia de la ea nici o plăcere.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori şi miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Şi are de la ea plăcere.

Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt uşoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.

poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe, vorbe...

trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
sa însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
ca e în tine – că simţi.
oricine poate să facă vorbe unele după altele –
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea
ca nişte urme în zăpadă...

poezie clasică de Mircea Ivănescu din Versuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e ca şi cum acum aş învăţa
prima oară să mă trezesc,
mi-e frică, ştii?
tu eşti alb,
dacă-mi las buzele să-ţi pătrundă în somn,
îţi întorci visul bărbătesc spre mine.

"intră
(îmi spui),
uite, îmi dormi a dragoste, a insomnii,
a nebănuire, a râuri,
a îmi eşti,
îmi dormi a mine
în gura mea
în venirea venirilor.

ca şi cum aseară...
tu nu mai ţii minte,
dar te-am îmbăiat în începutul meu,
tu nici nu ştii că eşti fericită, aşa-i?

apoi ţi-ai făcut vocea lebădă,
ţi-ai tăcut dintr-odată toate cuvintele
pe care încă nu ai dimineţi să le spui,
doamne,
şi eu ştiu că lacrimile tale vorbesc încontinuu.
femeie,
ce nu ţi-am mângâiat ca să-ţi adorm apa...

pe urmă ţi-am simţit visul în sânge,
intraseşi
somn prin somn în somn,
ca şi cum ştim doar nefirescul firesc
(de sus ninge
în voaluri).

da, probabil... nu,
nu asta voiam să spun,
de fapt trebuie să te conţin, să te înconjur,
femeie albă din somnul meu,
să te gust,
bănuiesc doar că ai gust de zmeură.
sau de ocean.
nu ştiu.
te revendic."

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te simţi pierdut, priveşte în jurul tău. Îndoieşte-te că ce vezi e adevărat, şi şterge toul, să-ţi rămână apoi o singură certitudine: că tu exişti. Exişti pentru că ai un trup, trupul tău. Eşti chiar tu! Trupul tău e tot spaţiul pe care l-ai străbătut ca să ajungi unde eşti, e şi timpul care a făcut din tine ceea ce eşti acum, timpul pe care tu îl porţi scris în tine, ale cărui cicatrici sunt amintirile tale, iar amintirile sunt gânduri; şi gândurile eşti tu...

citat din Paul Auster
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu înţeleg; până acum, în ceilalţi ani n-ai reacţionat astfel, de ziua mamei tale.
Lucian: Nu?! Aşa crezi tu?! Ţi-am mai spus, Lia, cât de puţin mă cunoşti; aproape deloc, chiar...
Lia: Adică...?!
Lucian: Ce-ai vrea să-ţi spun? Da, tot aşa m-am comportat de fiecare dată, în fiecare an, de ziua ei... Doar că, desigur, nu de faţă cu voi...
Lia: N-am observat.
Lucian: Nu mă mir...
Lia: Dar nu înţeleg, de ce te chinui?
Lucian: Ţi-am spus, i-am zis unele cuvinte care nu-mi dau pace, chiar dacă ea m-a iertat, ba chiar m-a asigurat că n-a fost supărată deloc, că n-a luat seama la câteva cuvinte rostite în acele momente tensionate. Dar ştii bine cum sunt eu, cum mă comport în asemenea momente, adică, exact cum n-ar trebui, prosteşte, iar cuvintele rămân, nu pot fi şterse; de aceea, ar trebui să ne gândim mai mult înainte de a le rosti.
Lia: Ce puteai să-i fi spus, atât de grav? Cred că exagerezi!
Lucian: Exagerez?! Nu, deloc... Cum aş putea să exagerez? Atunci, da, într-adevăr am exagerat, însă nu şi acum.
Lia: Dacă-mi povesteşti, poate te vei simţi mai bine după aceea.
Lucian: Nu cred, dar dacă eşti dispusă să mă asculţi...
Lia: Te ascult, Luci.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Vise spulberate... multe,
Nimeni să te mai asculte,
Lacrimi, un oftat, tăcere,
Sufletul în tine piere

Nici nu ştii ce îţi lipseşte,
O idilă, o poveste,
Un ceva... dar ce anume?
Îl doreşti, nu ştii a-l spune

Lupte, lupte şi iar lupte,
Gânduri vrute şi nevrute,
Teamă, deznădejde, gol
Arzi în tine, e pârjol

Şi devii încet cenuşă,
Disperarea ţi-e mănuşă,
Ţi-a cam devenit trăire,
Ai uitat ce e iubire

În oglinzi deja crăpate,
De necaz, de nedreptate,
Te priveşti... nu vezi nimic,
Nici măcar un zâmbet mic

Ştii că eşti, ştii ce ai fost,
Dar te cauţi fără rost,
Te gândeşti, ce te omoară?
Poate lumea materială?

Tu eşti suflet, o lumină,
Eşti iubire fără vină,
Curcubeu senin de vise,
Nu nevoi adânci, abise

Când plecăm, dispar cu toate,
Devenim iar libertate,
Dar de ce să mai aştepţi
Să ajungi printre cei drepţi?

Nu mai bine e acum?
Uită totul, fă-ţi alt drum,
Unul drept, doar pentru tine,
Pe care să fii tu bine

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar o avere nu poate retrage cuvintele odată rostite. Ai grijă ce le spui persoanelor care-ţi sunt dragi. Unele vorbe pot răni mai mult decât o palmă şi lasă urme mai adânci decât o lovitură. Ele pot fi iertate de un suflet blând, însă rămân imprimate ca o cicatrice în inima celui care le-a auzit.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul V

Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescăruşilor pe plaje.

Colier, clopot ameţit
pentru mâinile tale gingaşe ca strugurii.

Şi îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalţă pe vechile-mi dureri.

La fel suie ziduri ceţoase.
Tu eşti vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
şi îmi sunt mai vecine în tristeţe decât tine.

Acum vreau ca ele să spună ce-am vrut eu să-ţi spun
şi să te facă să auzi aşa cum eu aş vrea să mă auzi.

Vânturile obidei încă le mai mângâie, ca întotdeauna.
Câteodată, uraganele viselor le zdrobeşte.
Poţi asculta şi alte voci în vocea mea îndurerată.

Bocetul bătrânelor guri, sângele vechilor rugi.
Iubeşte-mă, pereche. Nu mă abandona. Urmează-mă.
Urmează-mă, pereche, pe acest val de obidire.

Şi cuvintele mele prind culoare în iubirea ta.
Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

Voi preface cuvintele într-un colier infinit
pentru mâna ta albă, gingaşă ca strugurii.

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta...

poezie de Savatie Bastovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când spui că eşti de acord cu un lucru în principiu înseamnă că nu ai nici cea mai mică intenţie să-l pui în practică.

citat din Otto von Bismarck
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele deschid porţile

E un senin cu tine-n gânduri
pe care-l împrumută şi cerul,
lumina strălucitoare şi caldă
acoperă cu o amiază de albine
salcâmii cu aripi de flori.

Cuvintele deschid porţile
când vreau să-ţi ating sufletul
pe care ţi-l pui în palme,
să-l simt cum flutură taine.

Când încep să-i desluşeasc iubirea
care-l unge cu miere
trebuie să te grăbeşti.

Timpul nu-şi lasă clipele să odihnească
în trupul tău fragil
ce se năruie câte puţin

şi odată cu el
pleacă toate întâmplările.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic rău să citeşti o carte care-ţi place o dată şi încă o dată. Când faci asta, cuvintele pătrund în tine, devin parte a ta, în felul în care cuvintele dintr-o carte citită doar o singură dată nu o pot face.

Gail Carson Levine în Scriind magic: Creând povestiri care zboară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze

Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânţând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleştare ocolind amarul.

Otrăvi, esenţe, mările cuprind,
albastrul iod şi sarea, ferecate
în zeama scoicii, viaţă strălucind,
în alge de talazuri legănate.

Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de muşeţel uitând de sine,
şi-n scoici pictând culorile bogate.

poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi sărbătoreşti diferenţierea, lumea va face la fel. Va crede exact ceea ce îi spui – prin cuvintele pe care le foloseşti să te descrii, acţiunile prin care ai grijă de tine şi prin alegerile pe care le faci să te exprimi. Spune lumii că eşti o creaţie unică ce a venit aici să experimenteze minuni şi să împartă bucurie. Aşteaptă-te să fii cazat.

citat din Victoria Moran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când mi se face-n suflet dor
De cum erai şi nu mi-e bine,
Să ştii că-s vânt ce-ţi suflă nor
Să nu te picuri în suspine.

Când voi simţi singurătate,
Aşa cum mi-e de zi cu zi,
Să ştii că-s marea-n val de ape
Să-ţi scalde chip, să ştii, să ştii.

Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, că numai tu mi-eşti vis,
Să ştii susur îţi voi fi, şoapte
De-un înger, păzitor trimis.

Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră
Din nou, parfum ce te-ndulceam.

Când mi-o fi rece-n plină vară
De atât pustiu, tropic nocturn,
Îţi voi sclipi-n inel, brăţară,
Diamant pur, din taciturn.

Când nu voi mai simţi văpaie,
Că-n minte nu-ţi voi fi făclie,
Să ştii că mă-mpletesc din paie
Să mă porţi bor de pălărie.

Când tot ce am îmi va fi lipsă,
C-oricum doar tu îmi eşti tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsă
Ce ascuns te vream, te dogoream.

Când mă voi pierde-nspre azur
Sleit de dragul tău, când nu-i,
Să ştii că-s tot ce-i împrejur
Să poţi să calci, capul să-ţi pui.

Când va pica o stea pe cer,
Uşoară, doar cât să te-atingă,
Să ştii că-s eu, doar mesager
Ce-ar vrea... iubirea să nu-ţi stingă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!