Sub ploi
Atâta ploaie, de parcă îți vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-și ține
De-atâta apă pietrele și lutul.
La fel, singurătatea mea inundă
Și cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.
Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viața mea pribeagă
Și toată firea toamnei se supune.
Eu și pământul una ne vom face
Și vom trăi așa, sub ploi, în pace...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre război
- poezii despre păsări
- poezii despre pace
- poezii despre lut
Citate similare
Sub ploi
Atâta ploaie, de parcă îți vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-și ține
De-atâta apă pietrele și lutul.
La fel, singurătatea mea inundă
Și cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.
Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viața mea pribeagă
Și toată firea toamnei e-n suspine.
Eu și pământul una ne vom face
Și vom trăi așa, sub ploi, în pace...
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre ploi
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie:
O ploiță specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,
Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Ploaia e, cu apă grea,
Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploaie mult râvnită,
E cu apă de-a sfințită...
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre plată sau poezii despre iertare
* * *
... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre tăcere, poezii despre rai, poezii despre nebunie sau poezii despre moarte
Despre ploi
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie,...
O ploiță specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,
Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Este cea cu apă grea,
Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploai mult râvnită,
E cu apă prea-sfințită...
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces de ploi
Ăștia-mi plouă peste tot,
Și prin vise și prin gând,
Nici să tremur nu mai pot,
Nici să stau, docil, la rând,
Nu mai am nici încălțări,
Rezistente la puhoaie,
Căci, în cele patru zări,
Totul apă e... de ploaie,
Ăștia nu se mai opresc,
Din eterna țârâială,
Zi și noapte tot stropesc,
Fără urmă de sfială,
Totu-i moale prinprejur,
Unde calci sunt doar băltoace,
Se ițesc și prind contur,
Forme vagi de poloboace,
Și-n exces de inervare,
O să-ntorc pe dată foaia,
Și răcnesc în gura mare,
Măi, mai terminați cu ploaia!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre visare, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre gură
Ne vom sălbătici
Să căutăm prin ramuri de mălin
Flori cu petale care-aduc noroc,
Căci pentru toate este un soroc,
Cum dragostea sub soare aprilin.
Când peste sânii mei înmiresmați
Va trece smirna gurii tale moi,
Vom ști că tot ce s-a ales din noi
Sunt doi îngeri căzuți, înfometați.
Ne vom sălbătici străini, fugaci,
Strigându-ne pe nume tot mereu,
Trăind în cel din urmă empireu
Golit de zei nebuni și orgiaci.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre sâni
- poezii despre noroc
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre crengi
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Limba mea, cea română
Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente și vii
Limba mea, cea română, te învață să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...
Sunt plecați de acasă peste mări, peste țări
Milioane de frați și surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...
Limba-n care gândesc, mă exprim și iubesc
Mă hrănește din cărți cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiți și trăiți har ceresc...
Și-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Și-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...
poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre uitare sau poezii despre timp
Dar eu aș fi fost în stare să răstorn cerul și pământul ca s-o salvez. De ce să neg, o iubeam tot mai mult. Și o s-o iubesc mereu, chiar dacă m-ar înșela cu mii de Fukuda, căci e cea mai delicată și mai frumoasă femeie din lume: regina mea, prințesa mea, torționara mea, mincinoasa mea, micuța mea japoneză, unica mea dragoste.
Mario Vargas Llosa în Rătăcirile fetei nesăbuite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre superlative, citate despre salvare, citate despre monarhie, citate despre minciună, citate despre frumusețe, citate despre femei frumoase, citate despre femei sau citate despre delicatețe
Travis Bickle: Singurătatea m-a urmărit toată viața. Peste tot. În baruri, în mașini, pe trotuare, în magazine, peste tot. N-am scăpare, sunt singuraticul lui Dumnezeu... 8 iunie. Viața mea ia din nou o altă turnură. Zilele pot să treacă una după alta, cu regularitate, zile la fel, neschimbate. Un lung lanț continuu. Apoi, dintr-odată, se-ntâmplă o schimbare.
replică din filmul artistic Șoferul de taxi, scenariu de Paul Schrader (1976)
Adăugat de Alina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre timp, citate despre singurătate, citate despre viață, citate despre schimbare, citate despre religie, citate despre comerț sau citate despre Dumnezeu
Ninge peste țara mea de vis
Ninge peste țara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Telenești, Chișinău, Leova.
Ninge peste păduri de brazi
Peste munții Carpați.
Ninge cu fulgi jucăuși
Peste București, Iași, Cluj.
Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ștefan și Mihai dușmanul l-au învins.
Ninge peste țara mea de vis.
Ninge și tot ninge Și așa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschiși,
Din nou, la România mare.
poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre patrie, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare, poezii despre munți sau poezii despre graniță
Dezrădăcinând pământul
Avem o sete ancestrală
De totul nostru pământesc
Când ne pătrunde pân' la boală
El dorul pururi strămoșesc.
De ei părinții ce ni-s frați
De ei bunicii, depărtați
Căci nu există-ngăduință
Decât cu toți într-o ființă.
Pierduți suntem făr' de părinți
Și rupți părem fără de sfinți
Obârșia ne împresoară
Când el destinul stă să moară.
Tăicuță nu uita, curând
Vom fi o lespede în vânt
Iar tu măicuță ține minte
Că te-am iubit, făr' de cuvinte.
Iar de bunici, nu pot uita
Căci port amprenta cea mai grea
A ce-i el sângele din vine
Mă rog acum și chiar îmi vine,
Să vă trudesc un gând etern
Ca firea mea ce o aștern
Să se absoarbă în zenit
Să fim alături, întru infinit.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ, poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre medicină
Cu glasul stins, măicuță (aproape parodie după poezia "O,mamă" de Mihai Eminescu)
Cu glasul stins, măicuță, din mult trecute vremi,
De sub pământul rece, să trec vama mă chemi.
Către tine întind mâna, dar nu voi ca să ajung,
Fiindcă viața e doar una, după ea nu vreau să plâng.
Mai lasă-mă, bună mamă, în viața care o am,
Și-ți promit, de bună seamă, c-am să vin peste un an.
Vom fi iarăși împreună, tu la piept să mă-încălzești.
Voi lăsa și eu în urmă, multele plăceri lumești.
Cerul ne va fi lăcașul, în care vom veșnici,
Pământul va fi orașul, după care vom tânji.
Un timp, stele luminoase. După ce vom străluci,
Precum Hristos înviase, viață iar vom dobândi.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre stele, poezii despre promisiuni, poezii despre poezie, poezii despre plăcere, poezii despre plâns sau poezii despre oraș
După oglindă
Dansul acesta înțelege-l acum după pași
de unde începe talpa mea să calce în care ceas în care dans dincolo de oglinda cea mare
nu mă lăsa să îți spun totul eu
pesemne dragostea este pășitul într-o oglindă
așezarea în ea
dacă tu mă urmezi, pesemne că ne vom îndrăgosti
lăsa-vom în spate odăile femeile tale pieptănătura timpului și ceasurile care știu doar bătaia uniformă a secundei orologiul pe care l-ai cumpărat de la un anticar pe vecinul de la apartamentul doisprezece și stupii lui din care ne-am hrănit lăsa-vom copiii pe care nu-i vom avea niciodată și pe cei pe care îi vom avea lăsa-vom laptele de pe foc care dă să se-îmbrânzească în pasul cel vechi al timpului și levănțica din dulapurile prea noi pe care le făceau ei dintr-un fel de rumeguș galben și roz aurul de pe călcâiele mamei mele și cerul mijit strâns într-o bucățică de drojdie putrezită lăsa-vom cuptorul de pe-afară cu pâinea proaspătă și moale aburindă în el care îmi aparținea doar plină de funingine prea fierbinte tuleiele de porumb din care se face mălaiul pentru pâinea ce nouă a noului pentru că din galben se poate face orice pâine și pe bărbatul pe care visam să-l iubesc în trecut în orice trecut
se va face dintr-odată lumină peste oglinda mea cea mare peste nisipul din ea
și mă vei ține în brațe doar în câmpia cea nouă, plină de flori
îmi vei spune prostii
lucruri portocalii, care se zic când vremea cucerește pe fereastra închisă
căci dincoace de oglindă s-a făcut frig
ca și cum soldații ar fi început să mărșăluiască cu pușca pe umăr
în cadență
sunt soldații nimănui dar nimeni pesemne știe care sunt soldații lui și care sunt măsurile răului și a vânătoriilor de tot felul
și îmi aduc aminte de ceasuri
pendula bate sarcastic nu mai este era timpurilor și a secundelor care bat aceeași măsură
ca și soldații
de aici va începe un timp nou și o nouă oglindă
una mai mică
a tuturor împăciuirilor
în care vom sta amândoi
ca într-un fel de stea, cu pajiști de foarte departe.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre secunde, poezii despre pâine, poezii despre dans, poezii despre început, poezii despre vecini sau poezii despre trecut
Iubita mea, vin ploi...
vin ploi, iubita mea, vin ploi
și se așează peste noi
și nu vom ști de suntem doi,
și nu vom ști de amândoi
vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
și sus pe cer micuții grauri,
vor ciripi cărându-și daruri
vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
ești orișiunde printre ele,
pe constelați cu inele
vin norii noștri, pufăind
ești prinsă de un vânt profund,
ești prinsă între foi arzând
un vers îți scriu, îmi este gând
vin amintiri rămase-n urmă,
de-acum pe noi ploua și tună,
vin visele pe lângă lună,
dar ele nu ne mai adună
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre nori
Rondelul tăcerii
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.
Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți să te lași să pleci
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.
Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărți în veci.
Tăcerile sunt gânduri nerostite.
rondel de Mioara Anastasiu din Parfum patetic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Rondelul tăcerii
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.
Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți să te lași să pleci,
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.
Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci,
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărți în veci.
Tăcerile sunt gânduri nerostite.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saruman: Împreună, lord Sauron, vom domni peste Pământul de Mijloc. Lumea cea veche va arde în flăcările industriei. Pădurile vor pieri. Vom instaura o nouă ordine. Vom conduce mașinăria războiului cu sabia și cu sulița și cu pumnul de fier al orcilor.
replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre război, citate despre păduri, citate despre industrie, citate despre foc, citate despre fier sau citate despre Pământ
Nu știm cu exactitate ce se va întâmpla cu Pământul peste cinci miliarde de ani, când Soarele se va transforma într-o gigantă roșie! Vom trăi și vom vedea!
aforism de Mihail Mataringa (1 martie 2020)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viață, aforisme despre timp, aforisme despre roșu, aforisme despre Soare sau aforisme despre Pământ
Terra
Se naște el, Pământul, cu fiecare ființă,
Ingurgitat și pus la loc ca o icoană,
Ce face din bucăți, de secte, o credință,
Ca fiind el, altfel pururi... Renaște om, iguană!
Se moare, oare, Pământul, de atâta neștiință
Pierdut în dogme stranii, atâte multe rele
Și-ar putea el să curme atâta neputință,
Cum a curmat deja, reptilele... de grele.
Oare o trăi, Pământul, așa precum eu, ființă
-Ce nu-i sunt eu suprem, el este, el mă ține
Și nu suportă gravul, ce-l am ca locuință-...
Nerecunoscător, plăti-voi, o zi... Ce poate vine?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nerecunoștință, poezii despre naștere, poezii despre ignoranță sau poezii despre icoane
Lupta cea de pe urmă
În zarea vieții-nnourată
Strașnici trăsnete vuia,
Prin mintea slabă, speriată,
Frigul morții pătrundea.
Nu m-am dat eu suferinței,
Cu putere am tras lovire,
În suflet am păstrat dorințe,
În focul inimii - iubire.
Ce-i pierzarea și viața?
Sunt totuna pentru mine:
De la vecinica dulceață
Bărbăția mea îm vine.
N-am îm minte clătinare
Și viața mea mi-i plină,
Pace fără supărare,
Calea zeilor - senină.
Nu mă-nspăimânta dar, soartă,
Nu mă înbia la luptă,
Căci credința nu mi-i moartă,
Dar nădăjdea nu mi-i suptă.
Am în suflet eu putere,
În viață liniștire:
Crucea-i a mea mângâiere,
Iar pe cruce-a mea iubire.
poezie de Alexandr Kolțov (noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre suflet, poezii despre suferință sau poezii despre sperieturi