Arca de lut
Cu privirile spre sus îndreptate,
goale, lipsite de veselul cânt,
doar spaime în ele să poarte,
trupurile-umbre subțiate de vânt,
cu o tristețe molipsitoare pe fețe,
oamenii-păsări-strigoi,
s-atingă limanuri mai îndrăznețe,
noapte-zi, visează, cu ochii mai goi.
Sfâșiați de colții din gardul de sârmă,
siliți să se abată din drum,
trupuri obosite, rămase o urmă
din război, în război, sub cerul de fum,
mai aspiră să-și făurească o lume,
Ideală, în care să se mute treptat,
de fapt este un orgoliu anume
să-și construiasă edificiul visat.
Mărșăluind în forță spre noul sălaș,
cu brațele goale și părul vâlvoi,
într-o arcă de lut fără nici un vâslaș
trec oamenii-păsări-strigoi.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când ne simțim vinovați, fără forță sau goi înlăuntrul nostru, n-avem încotro decât să îngenunchem și să ne îndreptăm rugăciunea spre îndurarea Lui, chiar dacă vom fi siliți să trecem prin foc. Va fi unul purificator, trimis dintr-o Rațiune a rațiunilor.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Visez ca un copil
Să dormi ca un copilaș înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă privești?
Să te cuprind cu brațele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu brațele întinse te aștept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Și răsăritului îi spun, că am visat la nesfârșit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conștiinței albastre, spre visul imaginației de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Națiunile au devenit lipsite de importanță din cauza armelor nucleare. Dacă lumea poate fi distrusă în doar câteva minute, singura alternativă poate fi ca întreaga lume să fie unită. Acum nu mai poate rămâne divizată; divizarea sa este periculoasă, întrucât divizarea se poate transforma în război în orice clipă. Divizarea nu poate fi tolerată. Numai un singur război este de ajuns pentru a distruge totul și nu a mai rămas mult timp pentru ca omul să înțeleagă că trebuie să creăm o lume în care să nu existe nici cea mai mică posibilitate a unui război.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regresie
pe urme de vânt
să-și aducă aminte
ziua de azi
rostogolește
o piatră de ametist
în labirint
pe lut mai era cenușă
o umbră mov
intră
într-o bibliotecă
liniștea mai deschide o ușă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de război
În vremuri de război
Toate muzele tac...
Pe câmpuri, în noroi,
Tinere trupuri zac.
În țărână se prefac,
Uitate... Necunoscuți eroi,
Că-n vremuri de război
Toate muzele tac.
Sângele curge-n șuvoi,
În urma oricărui atac,
Îl mai spală doar ploi...
Oamenii se roagă și tac
În vremuri de război.
rondel de Ioan Friciu (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine ați revenit! (elevilor, la întâlnirea după 10 ani de absolvire a Liceului "G.Coșbuc" Cluj-Napoca)
Frumoși adolescenți de ieri
Ați revenit maturizați
După vreo zece primăveri,
Copiii noștri minunați!
Ce-am făcut noi, ăst timp, aici
În școala ca atelier?
I-am dăscălit pe alți voinici
Să-și poarte cugetul spre cer.
Și le-am grăit ades de voi,
V-am lăudat, v-am comparat
Ca ei s-atingă mai apoi
Destinul îndelung visat.
Noi știm că-n cale uneori
-Așa cum Domnul a lăsat-
V-au fost și ghimpi, v-au fost și flori
C-așa-i un drum adevărat...
Clipa de azi s-o-nveseliți
Uitați de orele de chin
Și... fără să vă amețiți,
Ciocniți câte-un pahar de vin!
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Fântâna cu sori (2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără urmă
dezvelește sânuri păduratice
vânt stăpân
al micilor și ușoarelor
păpădiile
concentrate
își așteaptă zborul tăcere fără urmă
aici
peste o întreagă neîntâmplare
doar o dorință ascunsă în sân
sau
pierdere în moarte
acolo
toate izvoarele plâng descătușate
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre de lumină
Vânt și ploaie rece, gânduri sprijinite
Pe a mâinii umbră, rece-acum și ea,
Ochi din care scapă goale, umilite,
Umbre de lumină peste o podea.
Lacrimile ploii se lungesc pe geamuri
Și se-ntind spre margini, parcă ireal,
Lasă loc privirii să se-aștearnă-n ramuri
Goale, reci și ude-n timpul agonal.
A-nghețat privirea și coboară-n iarba
Care-și culcă vârfuri galbene, sub vânt,
Spre piticii care își apleacă barba
C-o figură tristă, fără un cuvânt.
Printre norii negri, nu-i rost să pătrunză
Raze de lumină... soarele... un pic,
Pe o bancă veche s-a lipit o frunză,
Singură în moarte, așteaptând... nimic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (La fel ca-n teatru scena lumii este)
La fel ca-n teatru scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-și facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-și obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-și ridice.
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Ion Hadârcă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre Noul An, cu elan
Aștept cu bucurie Noul An,
în care toate-aș vrea precum au fost
și chiar de unii m-ar lua la rost,
mă-ndrept spre el cu noul meu elan,
Căci n-am găsit pe-aici nici ren, nici cal,
să-mi leg la sania cu care merg
(și nu-s atât de tânăr ca s-alerg)
spre noul an ca după cașcaval.
Aș merge înainte, dar sunt rac,
și mă tot uit napoi spre vechiul an,
să văd de nu i-am pus cumva capac.
Oi fi eu vesel, dar aș vrea să fac
elanul ăsta să o ia taman,
și drept, la cel mai lăudat... copac.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terorismul nu este numai o amenințare, ci efectiv un război. Un război permanent, dur, ascuns, fără frontiere, fără beligeranțe. Este un război absurd, o confruntare punctiformă, de tip mozaic, greu de prevăzut și contracarat.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sirena și pământul... aprilie
Într-o noapte de aprilie
După dulci zile de vanilie
Și frumosul soare îmi zâmbea
Și căldura lui îmi vorbea
A apărut din vid, de nicăieri
Ochii ei reci precum bradul, cu văpăieri
Un suflet curat, e o sirenă
M-a privit... m-a pus in scenă
Desculț, tânăr și isteț
Sincer... păcătos... descurcăreț
În călătoria mea în viață
m-a trimis, suflet de gheață...
Și o coroană iși așează, cu spini
Și iese la suprafață din tulpini
Ochii mari se înroșesc
Pot citi cum mă sfârșesc...
M-au dus departe, nici nu știu
Mă simt bine, e un pustiu
de umbre fără corp, fețe de ceață
lipsite de mine, lipsite de viață...
M-au târât, iubit și chinuit
M-au blestemat, m-au mântuit
Și mi-au inspirat trezirea
voiam să aflu nemurirea...
Sunt eu, dar nu sunt un voi
Port în suflet un război
Să știu ce va să fie
un trup nobil de stafie...
Și nu depind nici de pământ,
nici de apă sau vreun sfânt
Mi s-a terminat rolul, l-am jucat
Însă nu a mai aplaudat...
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa îmi sfătuiesc românii
Le spun celor care vin din urmă
Și nu știu spre ce se-îndreaptă,
Să nu rămână doar o turmă.
Să aibă minte înțeleaptă.
De timpuriu să învețe
Să nu stea cu capu-n jos.
Să lupte, le dau povețe,
Când cuțitul e la os.
Să lupte pentru cetate.
S-alunge răul nemernic.
Să-și facă singuri dreptate.
Să iasă din întuneric.
Să iubească țara, pentru ea să lupte.
În viață să-și făurească un trai mai prosper.
Dușmanul de-aiurea, aprig să-l înfrunte,
Pacea să domnească pe al țării cer.
Așa îmi sfătuiesc românii.
Să lupte precum străbunii.
Oricâte bătălii purtară,
Ei n-au lăsat țara să piară.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rima-nfiptă într-un cui
Plouă crud cu ape tulburi, inocente paranteze
Ancorează-n zbor de fluturi, rime grele-n antiteze,
Un mănunchi de vorbe goale, adunate-ntr-un buchet,
Mă apasă pe vocale și nu pot să fiu poet...
Ce simt azi, ce mă frământă, se va scrie într-o carte,
Despre inima mea frântă, veți citi dup-a mea moarte,
Și n-aș vrea ca să vă doară, nici să mă compătimiți
Nu va fi întâia oară, când vă rog să mai glumiți
Despre ziua cu cafele, despre zâmbete cu dramă,
Colorate cu manele, și stocate într-o ramă,
Poezie fără rimă, sau orice cuvânt nespus
Pot să poarte a mea vină, pentru că nu m-am supus,
Să vă scriu cu pana verde poezii cu rimă snoabă
Într-o lume care pierde toate vorbele-ntr-o boabă,
Pentru că îi este frică să își țipe cu afront
Prea mirabile dorințe moarte-n cui cu vârful bont.
Într-o țară centenară, și-un popor cu Vamă veche
Suntem orbi și într-o nară, ne ghidăm după ureche
Nebunatici într-o turmă, n-avem norme suntem șui
Și eu vreau să las în urmă rima-nfiptă într-un cui.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnat... iubire
Ninge crud, ninge albastru, din cerneala fără drum...
Troienind îngândurate, vorbele făcute scrum,
Și mă strâng cu-nfiorare amintirile plecate
Într-o lume colorată, cu vechi sărutări uitate.
Ninge alb pe strada noastră, pe trotuare nu mai sunt
Încercările voalate ce ascund un amănunt:
Ochii tăi privind angelic pasul meu croit agale
Mâna ta palpând în aer formele voite, goale...
Ninge-n gol, ninge pe geamuri cu flori înghețate iar,
Am uitat să rup uzate, filele din calendar,
Iarna asta mi-amintește de un timp uitat de vreme
Când troienele-nsemnau nerostitele poeme.
Încotro se duce luna, de ce nopțile mă dor,
Și zăpada mă apasă ca un nesecat izvor,
Înghețat fără dorință într-un cub purtat de valuri
Ca un sloi semnat IUBIRE și trimis mereu spre maluri?
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-ți fața, Orfeus!
Pierdut,
în fața ferestrei arzi
amintiri și lacrimi...
Euridice e aici, jucăușă
dar nu o vezi de mâna cu care
privești în zare...
Palmele-i goale
visează
să-ți descopere argintul.
Ochii
și-au făcut drum
prin părul tău...
Întoarce-te, Orfeus
să-ți poată pătrunde
în suflet!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soldatul merge la război ca să-și ucidă dușmanul? Nu: merge ca să moară pentru țara lui. Femeii îi place oare să-i arate soțului cât este de mulțumită? Nu: vrea ca el să vadă cât i se devotează, cât suferă ca să-l vadă fericit pe el. Așa se întâmplă: copii care renunță la visele lor ca să-și bucure părinții, părinți care renunță la viața lor ca să-și bucure copiii, durerea și suferința justificând ceea ce trebuie să aducă doar bucurie: dragostea.
Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de roxanne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colivia de aur
stă în sânul familiei albe de hulubi
crește alături de toți ai săi și învață zborul
și zboară și zboară până într-o zi când
e prea târziu să mai dea înapoi îi venise pofta să se mute
s-ar crede că poate într-un alt cuib mai încăpător
de fapt fără să știe de ce tânjește după o colivie de aur
pe care n-o vede prin ușița întredeschisă înfiptă în umerii ornați cu un guler alb de dantelă și ocupată
de un cap de femeie cu ochii larg deschiși spre o zare nevăzută
și atunci chiar nu e nevoie să fie cineva de față
să vadă foirea din lăuntrul unei fețe îngălbenite
ce-și dorește scăpare la dusul acesta de o groază de ani
în timp ce degetele mâinii atârnă
neputincioase să se mai roage dar nu neapărat
să-i ducă ultimul gând la tăiere când își va vedea
nu cu zăbrelele retina împotmolită în ceață
ci cu ochii aproape orbi deveniți ai celeilalte lumi
unde lumina pătrunde neluminoasă dar pătrunde
nu mă îndoiesc o clipă că în capul hulubului
se întâmplă același lucru
puține sunt lucrurile pe care în zborul lui nu le-a văzut
dar cum nu știe dacă proprietarul din colivia de aur îl tolerează
mai bine zboară deasupra altor colivii
poate va găsi
una liberă să fie numai a sa
sau poate chiar pe cea pe care n-a părăsit-o niciodată
pentru că aici
se crede că s-ar termina întreaga lume
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu una, cu două, feciorul de împărat nu se urnea însă din loc. Vorbele zburară în vânt și iscusințele rămaseră lucru fără treabă. Vremea trecea, ziua se apropia, era mâine-poimâne, și feciorul de împărat nu se depărta de lângă soția sa. Când vitrega văzu că acuma nu e încotro, își puse piatră pe inimă și trimise carte, știre și veste la frate-său, a cărui împărăție era vecină, spuse cum și ce, și grăi două-trei vorbe, ca să vină cu oaste și voinici și să cheme pe feciorul de împărat la război. Asta era una, bună și cea din urmă. Nici nu rămase în zadar. Feciorul de împărat sări cuc de mânie când îi veni vestea că acum nu e bine, că iaca cum și ce, și cum că oștile vrăjmașilor sunt pe cale să vină, să intre și să fie precum de mult n-a mai fost... Bătaie adică, bătaie grozavă, bătaie între doi împărați! Văzu și el că acuma nu e încotro, că n-are decât să facă ce e de făcut. Așa sunt feciorii de împărat! Oricât de în drag și-ar păzi nevestele și oricât de-a dor ar aștepta să-și vadă feții, când aud de bătaie, li se zvârcolește inima în trup, li se frământă creierii în cap, li se împăienjenesc ochii... lasă nevastă și feți în grija Domnului și pornesc ca vântul la război.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecaterina Teodoroiu
Eroina de la Jiu,
Care a luptat în Marele Război,
A condus spre glorie
Trupele de soldați români,
Elogiind numele fratelui pierdut pe front...
Românca noastră neînfricată
Ingrijea răniții, ca asistentă,
Neputând trece cu vederea
Actele de violență ale cruntului război...
Temerară, a reușit
Emoțiile să-și înăbușe,
Oltencuța noastră
Devenind pe dată
O infanteristă vitează.
Războiul însă a răpus-o,
O eroină-ntre eroi;
Iubită pe vecie,
Un nume de neuitat.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!