Poeţii

Dumnezeu a lăsat un har
în sufletul unor oameni,
spirite albe ce călătoresc
între dimensiuni...
Aceia sunt poeţii.
Nu aruncaţi cu pietre spre îngeri!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

cum ai lăsat
să se întâmple
aşa o alianţă
între foame de lup
haită şi piatră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

oamenii-magnet
sunt îngeri răzvrătiţi
desigur
nu au aripi
doar ochi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă

În turle părăsite din biserici
Plâng îngeri buni
Goniţi de prin altare.
Iar cei ce-l caută pe Domnul
Sunt prigoniţi atât de tare!

Sufletul meu, dantelă fina
Ţesută de îngeri, purtată pe nori,
De ce -l aruncaţi azi în tină?
De ce-l aruncaţi în noroi?

Drumul e lung, crucea e mare,
Mai am puţin si ajung la liman.
Deschide-mi, Doamne, uşa la care
Am plâns si-am batut an de an.

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (25 octombrie 2006)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când m-am născut
Dumnezeu a uitat
să-mi pună culoare
în obrajii ce simţeau
foamea de verde
şi m-a lăsat albă
ca o zi de duminică

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amintire

Amintirile, pietre ce tulbură ape de munte.

definiţie aforistică de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sub ploaia de gheaţă
vin îngeri cu braţe de flori
pentru copiii din casa speranţei

ce bine, şi cât e de cald
în spectrul acesta hrănit
de însuşi Dumnezeu

Moş Niculae există!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită 3

Sămânţa lunii-mi creşte întoarcerea-n ţărână,
Astrale pulsuri albe bat nopţi şi strălucesc,
Aripi de îngeri negri se-aşează pe lumină,
Spre nefiinţa rece, umbre călătoresc.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi

poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi

poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii

poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară

poeţii nici nu ştiu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămaşă viaţa lor durează-
poeţii au un paradis al lor

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azil

casa în care trăiesc
este o temniţă
din piatră zdrobită

ce albe ziduri
şi câtă risipă de flori

sufletul meu moare încet
la revărsatul zorilor
în apa tulburată de lună

inima mea în trupul acesta

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azil

casa în care trăiesc
este o temniţă
din piatră zdrobită

ce albe ziduri
şi câtă risipă de flori
în ţipăt

sufletul meu moare încet
cu revarsatul zorilor
în apa tulburată de lună

inima mea în trupul acesta

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

ai mei levitau între lumi
când mayaşii îşi duceau
morţii cu targa
să-i îngroape în pietre
sau să-i ardă pe rug
nici ei, nici ai mei nu ştiau
cât de caldă este zăpada
frământată în pumn

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

mă iartă iar
încă o dată
iartă-mi nevolnicia
de a fi
un maldăr de hârtii
aproape albe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre vorbind

Sparg seminţe de pietre
pentru că nu am pietre.
Arunc coji de seminţe de pietre pe pietre
pentru că nu am pietre.
Şi totuşi o piatrâ azvârlită
a venit într-o azvârlire la mine
şi mi-a zis
.. Sparg oameni de oameni
pentru că nu am oameni!
Nu vrei să fii omul meu?"
.. şi am vrut
să mă plâng
şi nu mă lăsau pietrele!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi.)

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc.)

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri.)

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu ştiu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeţii mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist şi rătăcit.)

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeţii înviază în Iisus,
Să aibă viaţă veşnică. Amin!)

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

"Căci unul este Dumnezeu, unul este
şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi).

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc).

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu ştiu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeţii mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist şi rătăcit).

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeţii înviază în Iisus,
Să aibă viaţă veşnică. Amin!)

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Puse pe masa de pluş
Trei pietre:

Una albă ca un descântec,
A doua, roşie ca inima ei.

Tot ea se legă strâns
De o cruce.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc

Se duc poeţii din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi şi goi,
Se duc poeţii mari de la noi!

Şi niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose şi triste, pentru noi.

Se duc, se ridică la cer
Ca nişte îngeri plini de taină şi mister.
Acolo îi aşteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeţii care sunt nemuritori.

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă ninge nisipul
cu flăcări din guri
de tunuri uitate
pe pârtii neumblate
de om
şi Dumnezeu

ce tare mă doare nămolul
lăsat de urma paşilor tăi
în carnea putredă a lumii

de-acolo unde eşti
ascultă vremea schimbării
atât de aproape
în mine răsar ghioceii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înainte de-a ne fi fost
să fim
guri de fluvii spre hăul
deschis între sărut şi frică
am fost două fântâni
una cu apă sălcie
alta cu apa dulce
adâncă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe pietre de încercare
Pun răscruce între hotare
Dar când faci din ele altar
Mergi în pace plin de har...
Cei ce sunt în Domnul tari
Au pe drum altare mari
Însă cei voinici din fire,
Doar pietre de poticnire.

Ioan Hapca în Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Lucica Rares
Comentează! | Votează! | Copiază!