Cu o scânteie vrea să aprindă marea.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Marea
De-odată, văd fotografia ta și mă inspiră
Îmi doresc să fiu scafandrul ce te explorează.
Scufundat în marea ce se oglindește în ochii tăi
În căutarea perlelor negre...
Aș vrea să fiu nisipul ce-ți încălzește trupul dezvelit,
Ieșit din marea vieții învolburată.
Așvrea săa fiu chiar palmierul plajei tale,
Să-ti desfăt corpul cu umbra mea,
Protejându-te de căldura razelor de soare!
Aș vrea să fiu chiar frumusețea ta
Și să mă simt privit și iubit întocmai ție, femeie.
Off! Natura, cu atâtea frumuseți în jurul meu!
Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu, aș vrea să fiu...
Dar tu? Tu, ce ai vrea să fii?
- Vreau sa fiu Marea!
De vrei sa fiu a ta,
Cuprinde-mă cu brațele-ți vânjoase și uită că ești om...
Transformă-te în țărmul meu!
Așteapă-mă să fiu și fluxul și refluxul tău.
Mareea ta, mireasa ta de valuri,
Să-mpărtășim dureri și idealuri,
Îmbrțăișază-mă!
Să fim mereu așa,
Călătorind un val, prin alte valuri...
Apoi îmbrățișază-mi tăcerea ce m-a însoțit!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
aș vrea să fiu copac, să nu mă vadă nici pădurea
aș vrea să fiu o floare, să râd spre soare
să-aud cum cântă marea
aș vrea să fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aș vrea să fiu din nou, un început
și-un nor să-mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie și cu vânt
aș vea să fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale să le simt
aș vrea să-ți fiu o noapte-n visuri
să-adorm cu tine-n gând
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aș vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aș vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aș vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ce mult aș vrea...
Aș vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aș vrea iar să cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Și ai creat o viață nouă.
Aș vrea iar o mângâiere
Și să îmi vorbești întruna.
Aș vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aș vrea să te țin de mână,
Un pupic de noapte bună.
Aș vrea să te joci cu mine
Și să mă alini când doare,
Să îmi spui c-o să fie bine,
Să mă strângi în brațe tare.
Aș vrea tot ce e mai simplu
Și să nu mai treacă timpul.
Aș vrea la pieptul tău să stau,
Să mă simt în siguranță,
Aș vrea o floare să îți dau,
Iar tu să o păstrezi o viață.
Aș vrea să aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.
Aș vrea sa mă duci la școală
Și să mă ajuți la teme
Aș vrea pe o foaie albă
Să te desenez o vreme.
Aș vrea iar să îmi gătești,
Arome dulci, copilărești.
Aș vrea să mai văd cerul
În ochii tai, să vad și marea.
Aș vrea să văd în ei reperul,
Calea mea și îndrumarea.
Aș vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu și mă apasă.
Cât aș vrea, cât mi-aș dori
Timpul... să îl pot opri
Sau, măcar, aș vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.
poezie de Iulia Ionela Năstăsache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să mă uit
Oh, a murit Primăvara, de mine să uit aș vrea,
Să mă uit aș vrea în brațele unei fericite coline,
Acolo unde nici vântul puternic nu se mai vrea,
Decât fugarnică umbră travestită în nai.
Mi-am promis un măr ionatan să-mi bată în inimă,
Cu marea aproape și ea, popor fumegând a oglinzi,
Scoici adunate cu perle-n visare-i, prin sânge-i,
Ah, de mine aș vrea să mă pierd, a murit Primăvara!
Ah, a murit Primăvara, aș vrea să mă uit roșu teribil,
Vers bine scris, verbe zburânde, lacrime leneșe,
Boare de suspin tandru de fină, de mine să uit aș vrea,
Să mă uit întunericului tău de pe buze, verde aș vrea!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viață grea.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubește cu pasiune, dar nu i-o spune. O dorește, dar îi refuză încăpățânat avansurile. O urmărește pas cu pas, dar ea nu știe. O crede unică în lume, dar traiește lângă o alta. Nu vrea să-și rateze marea dragoste a vieții. Nu vrea să cadă în rutină. Nu vrea să fie ca părinții lui. Joacă un rol. E idealist. Ce poate să iasă din viața unui tânăr atât de contradictoriu?
Alexandre Jardin în Fanfan (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Așteaptă-mă în vatra rece,
Scânteie ce nu vrea.
Nu vrea să plece...
Așteaptă-mă
Să mă fac pe cale, stea,
Steaua ta!
Când voi veni cu vreascuri dure,
Focul îl vor aprinde două
Sentimentete pure:
Unul jos și altul sus,
Prinos Domnului adus!
Afară lupii
s-or apropia suflând,
prin gaură de cheie,
duh, duh parcă bland;
din sân de haită urlet lin...
Din visare ne-or trezi
să
ne croim destin..
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul flăcării
Doar o scânteie, pe lume,-o aduce,
Statutul de energie pură,-și asumă,
Fecundată de vânt, se reproduce,
Iar măreția apei sensu-i subsumă.
Jocul de umbre pe care-l produce
Tot mai multe-nțelesuri însumă;
Doar o scânteie, pe lume,-o aduce,
Statutul de energie pură,-și asumă,
Cu trupu-i fierbinte, totul sugrumă,
Doar în cenușă, eternitatea seduce;
Cu cât înflăcărarea-i se consumă
Se-apropie tot mai mult de cruce,
Ca o scânteie, se stinge, se duce...
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
As vrea sa fiu
As vrea sa fiu fantana
plina de dor,
As vrea sa fiu vant
sa cutremur plopii,
As vrea sa fiu floare tarzie de toamna
si toamna sa ma doara,
As vrea sa fiu stele de bruma
pe-o creanga de salcam,
As vrea sa fiu luceafar
ce doarme pe umarul tau,
As vrea sa fiu zapada
pe cel mai alb taram,
As vrea sa fiu foc
sa ard pe al tau obraz,
As vrea sa fiu clauza
intr-un zambet usor,
As vrea sa fiu magie
si un sarut sa fur,
As vrea sa fiu...
poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea și mintea
Marea este agitată,
Mintea este tulburată,
Marea se mai liniștește,
Mintea la multe gândește.
Marea caută odihnă,
Mintea nu mai are tihnă:
Patimă, patos, ardoare,
E mereu iscoditoare.
Marea are pasiune
Mintea are rațiune,
Nimfa mării e femeia,
Gândirea minții-i ideea.
Marea-adoarme fiii noștri,
Somnul minții naște monștri,
Și nu marea e-întrebarea,
Ci mintea, iscoditoarea.
Marea are taine multe
Cine știe s-o asculte?
Mintea păstrează mistere,
E mereu de-altă părere.
Marea o poți evita,
Mintea e mereu a ta,
Închide în ea secrete,
Are dorințe, regrete.
Marea este țărmurită,
Mintea este nesfârșită,
Marea o pierzi și-o găsești,
Mintea n-o mai dobândești!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea este o apă folositoare...
Marea este și pentru cei mici, nu numai pentru părinți și bunici.
Și la urma urmei, ei nici nu știu să se joace ca voi pe plajă, în nisip, în fel și chip,
făcînd palate în care, pe furiș, intră scoicile prin acoperiș.
Părinții toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret:
ei au venit la mare numai ca să vă încurce.
Așa le merge gura:
"Ce faci?" "Unde te duci?" "Stai aici!"
Mai rău ca la bunicii care s-au făcut mici.
Dar acum ați venit cu mine și eu, știți, nu fac scandal. O să vă explic marea, val cu val.
Marea este o apă folositoare...
...
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoi: Rugul aprins... Îți spune ceva?
Limbău (gânditor): Rugul aprins... Înțeleg... Cineva a dat foc... Cineva sabotează noul regim...
Lupoi: Cam așa ceva...
Limbău: Unde s-a întâmplat?
Lupoi: La mănăstirea Antim...
Limbău: Nenorocitul! A dat foc la mănăstire! Era o clădire de patrimoniu...
Lupoi: Mai rău! A vrut să aprindă întreaga țară... E periculos. Pe seceta aceasta, o scânteie ajunge...
Limbău: A pus benzină?
Lupoi: Nu, Limbău! Un material incendiar mult mai periculos. Poezie...
Limbău (aruncând o privire tâmpă): Oho!...
Lupoi (declamă): "Trăim în miezul unui ev aprins", tovarășe Limbău. Incendiile se țin lanț! (Declamă). "Cei ce nu ard înflăcărat ca noi, în flăcările noastre se destramă..."
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiu
O ultimă dorinƫă,
De-ar fi cu putinƫă,
Aș vrea o vacanƫă,
În gândul tău... o viaƫă.
O ultimă ascunzătoare,
Într-o lume iscoditoare,
Departe de claxoane,
De reguli și fasoane.
Aș vrea doar o zi de vacanță!
Să țină... cât o viață,
Să fie plină cu tine,
Cu valuri și mile marine.
Aș vrea o zi de naufragiu
Pe marea din gândul tău,
Să mă iubești de tot
Când mă înveți să-not.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de =
Comentează! | Votează! | Copiază!
Algele marine
Un vânt un val ori o furtună
M-a desprins de pe pământ
Cerul de cleștar c-o Lună
Mă privește sus încremenit
În adâncuri altă viață de trăit
Marea învolburată cu talazuri
Pat de alge ea mi-a pregătit
Cu iubire în albastrele palaturi
Zarvă mare este în adâncuri
Nuntă pregătită apare Neptun
Alge colorate-n loc de parcuri
Fericită sunt voalul să-mi-l pun
Auriul la ureche îmi sporește
El ar vrea să mă pețească
Cât de mult el mă iubește
Cu regina viața s-o trăiască
Furios Neptun aruncă furcoiul
Scoici meduze sar în aparare
Marea mă acoperă in valuri
El iubirea vrea să ne-o omoare
Mă trezesc și sunt pe mal
Peștișorul lângă mine e culcat
Marea nu mai face nici un val
Algele marine ele m-au salvat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbește,
Cine vrea să mulțumească, mulțumește.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viață grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ar vrea?
Ce ar vrea acumm inima ta
Vrea sa ma faca sa sufar?
Sau fericit sa ma faca vrea?
Sa-mi spuna ca eu nu ma supar
Iti spun ce vrea inima mea
Sa te iubeasca, ea ar vrea
Sa iti arate dragostea
Si sa traiesti si tu prin ea
Deci ce ar vrea inima ta?
Ar vrea sa fie oare-o stea
Sa straluceasca ea ar vrea
Sau vrea sa fie langa a mea
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ai marea...
Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniștit
Și vrăjit, pe țărmul zilei
Să privești spre răsărit.
Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!
Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Și s-asculți, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!
Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esența sa
Și tu însuți să fii mare,
De iubire, undeva...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Marea și peștii
Marea este furtunoasă,
Dar în ea peștii-s acasă;
Marea e înșelătoare,
Dar în ea prinzi pește mare.
poezie de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!