Cade arcușul luminii pe sat
Cade arcușul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.
Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.
În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianța speranței mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcușul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalță spre tine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Lumina căzută
Prin ceața de aripi
Culeg puf de păpădie,
În rădăcina de sâmburi
Tristețea învie.
Caut miezul din lucruri
În pânza amintire
Unde greierii înalță
Un cântec subțire.
Din pleoape alung
Durerea întrupată,
Amintirea se-neacă
În pumni de zăpadă.
Prin ceața de aripi culeg
Liniștea luminii rușinate,
Zborul visurilor reci
Sub rădăcină cade.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arcușul
tropăiau zorii sălbatici
în pântecul luminii
înnodam gânduri în galopul primar
ardeau amurguri între plete despletite
eu tăceam între ape
doar vioara cânta
pe cioturi de gând lângă mare
pe umeri spijineam orizontul
scriam pe colțuri de cer
arcușul scârția tăind alte tonuri
în zborul năpraznic spre zări
luneca alene firul clepsidrei
trecea câte un an pe tâmplele sorți
arcușul cânta în ceruri înalte
rezemate de nori albi, trecători
mai venea câte un veac, la întâmplare
eram cântărețul ascuns într-o scoică
pe țărmuri de mare, într-o zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul călărește pe armăsarul luminii. De-abia-l zărești și nu e.
aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Căutând spărtura sa pot intra în rai
Pasărea de iarbă răgușește-n mine,
Gâtu-i ars de stele, trupul de rubine,
Norii-n curcubeie penele-i pictează,
Ochii în otravă fluturii visează.
Se înalță-n sfera răsucită-n grai
Oscior de taină la porțile de rai,
Se aude Domnul injectat de haos
În liniște pășind în dulcele pronaos.
Îngerii pun aripi la sfinții păpușari
Care știu să pună căpăstrul la măgari,
Pe care, în boccele, Iisus își poartă iarba
Iertării împărțite sub cruce cu Baraba.
Pasărea s-avântă în calea lor spre stele,
Cântă universul în visurile mele
Și mi se răsucește inima în grai
Căutând spărtura să pot intra în rai!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armăsarul negru
Ecouri de potcoave
Străbat ulițele pietruite
A coamei de bucle
Pe un pervaz de șa
Privești nechezatul sălbatec
Al ochilor jinduiți de galopuri
Prin păduri de amintiri
Cravașate de șoapte
Zburdând in insomnii
Pe hipodroame ziduri albe
Armăsarul negru fuge
Mereu spre tine!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vatra focului...
În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.
Inima îmi pune șoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.
Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arșița voinței iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.
Pe cuvânt îți spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajiști, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,
În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastrul cade
ceva din tine trece prin alt gând,
sunt clipe albe în partea ta stângă,
respirația se colorează-n verde
independentă de ochi și de frig
când înfrunzite, visele se aprind.
o aripă trece deasupra fulgerător,
lumina se-nclină sub talpă,
inima lovită de-o stea se grăbește,
depărtarea se-ndoaie spre tine
și golul nu pleacă, cu tine rămâne.
albastrul cade peste frunte și umeri,
vibrează secunda uitată-n cărare,
umbra ta goală te ia de mână
de sub frunza smulsă de vânt și furtună.
ziua te înghite și muza nezidită
îți arde cuvântul și gura.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perina de stea
Genele bat elipsa ochilor mei,
Floare de lacrimi s-avântă spre cer,
Stelele mă-njunghie în spate
Cu raze de războinic grănicer.
Râd luminii, norii se deschid
Liman de ierburi buzelor de miel,
Roua se prelinge în râurile de sânge
De se-mbată satul cu iz de otonel.
Din palme bate visul fluidelor târzii,
Păcate juruite cresc în barba mea,
Șopârla toamnei mă ascunde-n scheme,
Ritmurile horei fierb într-o pingea.
Răsună ciondăneala pietrelor din munți
Căzute-n ploi cu roți de cauciuc,
Îndrăgostiții au buzele de ciocolată,
Din ele ronțăie un convertit bursuc.
Tu înger te înfrupți din aripi cu atele,
Te mângâi strivindu-te sub pleoapa grea,
Apoi rătăcim numărătoarea săruturilor
Cu nesațiul pripășit în perină de stea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măiestria clipelor noastre
Pământul mângâie tangentele timpului
Cu aripi de albi porumbei,
Oamenii curbează orizontul înaltului
În parfumul florilor de tei.
Poetul îndeamnă Floarea Albastră
Să vină la lacul împodobit cu stele,
Scriu cu sânge pe cerul iubirii
Punând în clepsidre nisip și pietricele.
Pământul mângâie, universul încântă
Sferele invizibile, albastre,
Muzica printre aripi de albi porumbei
Înalță măiestria clipelor noastre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e inima vioară
Mi-e inima vioară glăsuind
Pe ramul de migdal abia-înflorit
În vraja anotimpului suind
O coamă lină, dealul însorit.
Arcușul smălțuit cu fluturi mii
Dansa pe coarde pline de fiori,
Însenina livezile pustii
Cu nestematele ivite-n zori.
Mi-e inima surprinsă de amurg,
Privesc uimită clipele târzii,
Dau zilelor binețe când se scurg
Și știu c-așa a fost și-așa va fi...
Mi-e inima vioară, glăsuind...
poezie de Gabriela Gențiana Groza (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În suflet cu propria baladă
Un greieraș țârâitor din fire
S-a strecurat frumos într-o vioară
Peste care-arcușul, ca o pară,
Îmbrățișează sunetul subțire.
Util gândea să fie greierașul
În clipa ce-o să-i fie o favoare,
Ar vrea să cânte cu a lui ardoare,
Când va dori să cânte copilașul.
Luată-n mâini vioara și arcușul
Scârție în încercări vioaie,
Nu-l lasă pe copil să se îndoaie
De talentul lui. Iată, urcușul!
Acum de mare ajutor voi fi,
Își spuse greierașul negricios,
Porni în unduiri glasu-i frumos,
În ritmul ce copilu-l nimeri.
Trecut-au ani de muncă încununată,
Pe scena lumii ambii au ajuns,
Aplauze și bisuri i-au pătruns
În suflet chiar cu propria baladă.
Într-o zi arcușul pe vioară
A început să plângă-mbătrânirea,
Greierașul după cum îi firea
Cântă plângând ultima oară.
Violonistul dureros se-nclină
Mulțumindu-i greierului frate,
Cântând sub lună mai departe
Frumos, dumnezeiesc, se-nchină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zilele luminii
Mă regăsesc în fiecare dintre oameni
și caut răspunsuri la întrebările lor,
cel ce uită să se apropie de rădăcini
nevrednic își pierde credința
și e zbate răpus de îndoieli.
În zilele luminii mă dezleg de întuneric
mai hotărât decât înfometații de cuvinte,
mă rup de teama care surpă voința
și-mi rămâne în urmă ecoul.
Trăiesc în umbra răcorii de seară
dau la o parte nepăsarea,
odată cu puterea care se ridică pe zid
de zidul pe scară îl urc
în vreme ce orizontul se îmbracă în purpură.
De la mine scapă idei ce scapără,
lupt cu întâmplări care înghit scântei,
tu-mi dai iubirea ce-mi înfășoară trupul,
eu nu știu ce să-ți dau
nu vrei nimic.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu nu cunosc
o altfel de sete
decât burnița ce cade
când totul arde
scântei încrustate
în colbul luminii
eu îmi doresc să beau
din setea pietrelor
altă lumină
e vară sau iarnă
habar nu am
căci mă dezic de ispită
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Varsă-ți iubirea cu lumina-n mine
Lacrimi de apă, fulgi de zăpadă,
În nebunia toamnei fac paradă,
Resturi de frunze, de ierburi pătate,
Hrănesc vântul cu aripi uscate.
Drumul se șterge de roți pământii,
Bolizi tocilari străbat prin câmpii,
Eu urc un munte în lumi paralele,
Lumea din mine și lumea din stele.
Doi porumbei îmi dau târcoale
Cu săruturile lor în ritmuri cordiale,
Noi în luciul toamnei, spre zăpadă,
Căutăm credința din cer, adevărată.
Am urcat muntele, am venit la tine,
Varsă-ți iubirea cu lumina-n mine!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distanță
sunt la trei poeme de tine
dragostea mea să bat la inima ta
să sparg pietrele din munți cu arcușul
pentru că muzica iubirii nu se cântă singură
aștept să mă chemi din călătoriile mele
cu acest poem mă apropii
tot mai mult de tine ca o garanție
a fericirii noastre și miroase a dud
și a flori de tei
tinerețea mea are gust de vin acrișor
te las să bei puțin cât să te-mbeți
sunt la trei poeme de mintea ta
mă alint ca o vioară sub umbrele
plecate-n veșnică plimbare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt ca un trandafir alb, ultimul trandafir alb peste care cade prima zăpadă, sunt ca voalul unei mirese alunecând pe zăpada pătată de sânge, ofrandă pe altarul sincerității și al luminii... Apoi, petalele mele alunecă pe obrazul timpului, într-un dans simetric, elegant și subtil, completând nuanțele reci cu cioburi de lacrimi și vis.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masca spoită cu false rubine
Fulgerul pașilor a fost tăiat ca un tunet,
Respirația măslinilor adună amintirea.
Stânca vertebrelor a scos ultimul sunet,
Pe-o sârmă de sânge curge-n aer știrea.
Un preot aparține altarului de coaste
Culese din farfuria cu respirații risipite.
Lumea s-așează în scânteia de oaste
Eliberând sfințenii din arse morminte.
Fulgerul întâlnirilor a fost purtat de tine
Cu o mască spoită cu false rubine!
.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale-n a inimii urnă
Dimineața iubirii mele
Se-nalță pe aripi de curcubeu,
Se ascunde în inima ta
Să aibă vibrații mereu.
Amiaza iubirii se-nalță în cer
Pe raze ce-atârnă din soare,
Tu-mi aduni umbra în roua
Ochilor descântați de o floare.
Acum, înserarea iubirii
Șterge luna din elipsa nocturnă,
Tu vrei dimineți și amiezi -
Petale - n a inimii urnă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praful întâmplării
Cărările adevărului
Scutură praful întâmplării
Pe țambalul iubirii.
Pământul acceptă
Starea poveștii
Modelând veșnicia.
Miezul visului
Pierde numele
Așteptându-ne.
Așchiile luminii
Răscolesc ochii
Poemelor
Prin aripi și flori.
Corabia mea
Încremenește
În plânsul lui Dumnezeu
Transformat
În șuvoiul vieții.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oftând în ochiul meu de fericire
Ochii florilor privesc ochii mei
Răsăriți în piept de porumbei,
Ochii tăi în oase de mister
Citesc zborul rostuit în cer.
În hohote luminile s-ascund
În zăpada prundului de fund,
Unde rubine roase de altare
Îneacă scoicile în val de mare.
La urechi sunt drumuri de inele
Unde vorbele agață stele,
M-așez la umbra lor să îmi sărut
În plecare ultimul cuvânt.
Încărunțit de vraja înecării
Luminii în petala încercării,
Pun foamea doar în sânul tău
Trecând-o pe-o buză de leu.
Rânjesc la ochii ce privesc
Din ochiul tău dumnezeiesc
Apoi intru oftând de fericire
În ochiul meu plin de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!