Statuare
Deschide sufletul cu blândețe,
Pătrunde în interiorul inimii,
Caută întrebările și răspunsurile
Cu bisturiul luminii
Gândurilor înflorite în rouă,
Zidește încredere în copacul iubirii,
Netezește aripile viselor
Cu lumina razelor stelare,
Pune fluturii în fiecare zâmbet,
Închide amintirea scrisului
Într-un surâs,
Paradisul toamnei va mirosi a bronz și rugină,
Ninsorile vor șlefui argintul îmbrățișării,
Încolăciți în vorbe prelungi
Vom statua flori de gheață
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi
De norii măcinând fulgere în
Moara hodorogită a trăsnetelor
Ce croncănesc într-un stol
Parfumat cu proaspete hoituri.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Deschiderea iubirii prin propria ușă
Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.
Lumea pescuiește stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zidește în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munții, învălurită ca marea.
În inima mea cresc rafturi de rouă și dor,
Condurul de aur îl lași amintire-n cenușă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria ușă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scot pălăria în fața iubirii
Sar pietrele rostuite în cale,
Scot pălăria în fața iubirii,
Sânii toamnei torn vin în pocale,
Sărutul crud e pacea amintirii.
Am fost ostatic florilor din vis,
Răsar rubine în lacrimă de rouă,
Grădinile de vânturi s-au desprins
Și s-au ascuns în cerul care plouă.
Aroma amintirii mută pașii-n cer,
Fluxul timpului ne macină-n măsele,
Pe rana sângerândă pudră de piper
S-adaugă la sarea stelelor rebele.
Unde este pulsului miezului din noi?
Răspund pietrele ieșite în asfalt,
Scot pălăria fluturilor moi
Pe crucea fulgerului nostru desenat.
Când statuile vor mai ieși în cale
Vremea lor se va-ndesi în riduri,
Eu voi trece gângurind în vale
Purtând o pălărie pe schelet de gânduri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul și omul
Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.
Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ținut de hățuri de-o mână de oase.
Copacul și omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te-ntâlnesc chiar într-un vis
Mă risipesc în privirea ta
Cum lumina în Calea Lactee
Pe unde trece desculț
O umbră de vis și-o femeie.
Mă risipesc în fluturii vioi,
În inima dulce-a iubirii,
Mă prinzi cu aripa pliată
În tânguirea izbăvirii.
Mă risipesc, mă risipesc
Și mă frământ ca o Lactee,
Să te-ntâlnesc chiar într-un vis
Cu tot cu umbra ta femeie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubim
Când iubim, să tot iubim,
O clipă să nu-mbătrânim,
Să ardem, lavă de vulcan,
Care erupe an de an,
Să fim ca florile de mai,
Ca doinele puse pe nai,
Să fim ca norii purtători
De curcubeie și comori.
Să fim profunzi, senini și buni,
Pe fluturii din piept stăpâni,
Să le dăm drumul ca să zboare
Când în privire avem soare,
Avem virtutea în putere
S-aprindem stele efemere
Căzute-n flori, făcute pat
Într-un ascuns, flămând păcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina se curbează după vise
Nimeni nu caută,
se mulțumește cu frântura de viață
în care înoată necunoscutul
pe care-l așteaptă să se întâmple
apoi se destăinuie cu fața la perete
și ascultă.
Nu se aude nimic,
e o scuturare de vorbe în eter,
o pribegie prin cuvinte de suflet
într-un poem care nu se lasă scris
și bântuie prin odaie noaptea.
Lumina pătrunde subțire printr-o fantă,
se curbează după vise
până-n adâncul gândurilor,
dar izvor nu este pentru fântână
numai o cumpănă părăsită la margini de hotar
de unde mi se trage blestemul
ca o trădare de la începuturi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul vrea chirie
Sufletul vrea chiria trupului,
Trupul caută gravitația pământului,
Rădăcinile gândului se coc în algele stelelor
Încrustate în fulgere de lumină.
Leagănul tristeții face scut
În rana despărțirii.
Între vorbe și tăcere
Duhovnicul păzește
Uitarea de anafură și tămâie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeluța dată-n două
Am hotărât să împărțim frățește cafeluța,
Tu o guriță sub un cer străin, îndepărtat,
Eu jumătatea ce-a rămas în sufletul iubirii
Cu gândul întâlnirii de doruri încărcat.
Vom păși în nemurirea clipelor rămase
Umplând pervazul timpului cu flori,
Lacrima iubirii le va uda, țâșnind rotund,
Din țâțele de vată, din numeroșii nori.
Am hotărât și iată cafeluța iar revine
În fiecare dimineața într-un surâs surprins
De magia cuibărită-n noi, dintr-o lumină,
Unde realitatea dorințelor e-un vis.
Am hotărât să împărțim frățește cafeluța,
Tu o guriță sub un cer străin, îndepărtat,
Eu jumătatea ce-a rămas în sufletul iubirii
Cu gândul întâlnirii de doruri încărcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumul amintirii
Toamna, aburește cu rugină tinda,
Ochii se dosesc tainic unde ispita,
Ridurilor noastre, amețește oglinda.
Ceasul biologic pătrunde în mine,
Pe vârful viselor curg sacre rubine,
Plouă cu-aripi de trecute albine.
Beau din priviri hidromelul iubirii,
Se consumă în tânguiri trandafirii
Intrând la iernat în fumul amintirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul singurătății
Să nu mă judece Doamne alții
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătății,
Nu-l mai șlefui o, cu lacrima Ta!
Fiecare destrămare are-un început
Fiecare surâs are-o lacrimă-n ascuns...
Fără de credință, trupul moare-n lut;
Fără de credință nu mai ajung eu SUS!
Să nu mă judece Doamne alții
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătății,
Nu-l mai șlefui o, cu lacrima Ta!
Fiecare abis e un zbor închis ciudat
În care aripi însângerate se tot zbat...
Fără de credință, metaforele ființei ard stelare;
Fără de credință nu este iubire, nu este iertare!
Să nu mă judece Doamne alții
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătății,
Nu-l mai șlefui o, cu lacrima Ta!
Fiecare gând se cicatrizează în sine
Psalmul de lumină sieși îi aparține...
Fără de credință nu mai e Sfântul Cuvânt;
Fără de credință suntem toți... o apă și-un pământ!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunată-i iubirea pe furate
Iubirea e hrana sufletului acutizată-n noi,
Fiecare avem episoade cu fulgere și ploi,
Aleatoare sunt stările lăsate din urcușul înalt
Unde sălășluiește pe furiș frunzișul de păcat.
A mia oară ne prindem la piept și iubim
Clipele sfinte; îngenunchem singuri, dăruim
Nimicul cerșit din cerșirea-ncercată
Metaforei sufletului nespus de-apetisantă:
Ești poza ochiului postată-n al inimii clișeu
Pus în soluții acide, diluate, disimulate mereu
În săruturi fierbinți, intempestiv marcate,
Cu vorbe seci și vorbe frumos colorate.
Ești hrana iubirii sacre acutizată-n noi.
Știm să ne păzim oricând de fulgere și ploi
Și mai știm să ne ferim de lume și păcate
Când minunată-i, Doamne, iubirea pe furate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina dorită
Lumina vieții-o porți
Unde privesc bărbații,
În adâncimi de nopți
Și-n ceruri cât Carpații.
Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.
Și-așa lumina vieții
Pe care ți-o cuprind
Din pragul tinereții
Se coace în zenit.
Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.
Lumina ta ne ține
Pe aripă de vis
Hrănind doar cu rubine
Raza ce ne-a cuprins.
Acum tu ești lumină
Luminii ce se naște
În inima de tină
Ce cu dor ne paște.
Și trecem iar prin fapte
Zâmbind când te privesc
Unde bărbații-n șoapte
Lumina ți-o doresc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consonare
Fericirea îmbrățișează
Dorul de aripi-
În dezinvolte cuvinte.
Puțina rugină din vii
Mai pune iubirii
Poemele frumuseții
În spații curbate
Prin care vocalele vieții
Știu să se arate.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La adăpost pe Oceanul Pacific
După o zi lungă
Tata încuie ușile,
Ferestrele,
Obloanele ferestrelor;
Închide glasul vântului,
Întrebările zilei de ieri.
Mama stinge toate luminile
Din fiecare cameră, din fiecare bufet;
Închide televizorul,
Sclipirile luminii roșii ale inimii,
Ultima stea
De pe acest cer întotdeauna străin.
Și-apoi, întinși în pat,
Ascultă-îngrijorați sunetele-îndepărtate
Făcute de copiii lor care cresc
poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Border" de Kapka Kassabova este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Nisip de coaste au bărbații
Mă-aplec să-ți nimeresc făptura
Într-un vârtej de flori de soc,
Ca să-mi întorci cu rouă gura,
Să-ți sorb dulceața ei de foc.
Cu mângâieri în chip de fluturi,
Zbor pe coline de povești,
Mai caut să descopăr nurii,
Sămânța fructelor trupești.
Viața noastră fie veșnic
Un dar din raiul întrupat
Sub mucul razelor de sfeșnic
Sclipind în coaste de bărbat.
De-aceea îngeri-n ovații
Pun panaceul unde doare,
Nisip de coaste au bărbații,
Tu, Evă ești nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmă de vis
Într-o urmă de vis
Se adună lumina.
Viața scaldă
Sufletul
În copaia iubirii.
Sângele accentuează
Zvâcnirile inimii.
Cerul adulmecă
Nisipul veșniciei
Din aceeași urmă
De vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de flori
Miros ninsorile de flori,
Imperiul veșniciei poartă obiceiul
De-a pune în icoane sărbători
Și-n poezia vieții înveșmântează teiul.
Harul rotunjit de pomenire
Deschide clanța vâltorilor în zbor,
Se rotesc domniile în mine,
Istoria renaște în popor.
Încalec roibul desenat cu smoală
În povești cu tonomate reci,
Îndepărtarea-și pierde din picioare,
Se-nalță tronuri vechi pe noi poteci.
Mătasea ceții trece-n cimitire
Și haosul rămâne ne-ntrerupt
Când cerul sorții-și pune sânul
La gura nemuririi ca să fie supt.
Miroase a petale în iarna care vine,
Păsări se înalță peste nori,
Ești garoafa crescută din zăpadă
Și-n jurul tău buchete, miile de flori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cununa iubirii
În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aștern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.
Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munții
Scăldați în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.
Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorințe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.
Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea șlefuiesc rime și epitete, în poezie prelinse,
Așez cuvintele pe buzele tale, îți stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ și mă ung cu aripi de vise.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când primăvara
Flutură-n stomac,
Ochii luminii vin
La tine în prag.
Când norii s-așează
Pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalță
Pe fruntea-ți divină.
Când ușor mă-apropii
Să te sărut în prag,
În ochi de poezie
Ne contopim cu drag.
Când tu ești supărată
Pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul
Și lipsa de noroc.
Târzie-i primăvara,
Cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii
Visez mereu că ard!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!