Şi azi Tâmplarul şlefuieşte...

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Persoane care nu mai plâng
Când făr'delegea se-nmulţeşte,
Şi când făţarnicii înving.

Îl vede pe acela care
Se roagă doar de sărbători
Şi-i dă divină vindecare
Să guste iar cereşti fiori.

Rindeaua Lui e ascuţită
Pătrunde-n cuget şi-n simţiri
Şi într-o inimă-mpărţită
Creează dor şi mulţumiri.

Când e chemat de o fiinţă
Ce a căzut în drum spre Rai
Îi dă deplină biruinţă,
O scoate din tufiş cu scai.

Vedem cum, zilnic, modelează
Dorinţele ce cresc în noi
S-avem o conştiinţă trează,
Să-nvingem chinuri şi nevoi.

Doar o atingere cu mâna
Transmite-n noi un calm ceresc
Când nu putem vedea Lumina
Deschide ochiul sufletesc...

Mustrarea Lui ne-mbărbătează
C-aşa duios e-al Lui cuvânt
Când sufletul se-ngrijorează
Îl redresează cu un cânt.

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Un crez zdrobit de vântul greu
Cu hărnicie El munceşte
Să fim uniţi cu Dumnezeu.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilnic...

Zilnic, primim îndrumare
Cum să păşim spre Eden
S-avem, Acolo, intrare
În cel mai mirific teren.

Zilnic, simţim ocrotirea
Stăpânului nostru iubit
În El vedem împlinirea
La tot ce-am spus şi-am muncit.

Zilnic, prezenţa Luminii
În noi creează elan
Să dăm la o parte toţi spinii
În drumul spre-al nostru Liman.

Zilnic, Cuvântul ne spune
Ce-nseamnă trăirea prin har
Să nu ne legăm de-un tăciune
Ci doar de-al Cerului Dar.

Zilnic, cu EL pe cărare
Privim spre veşnicul Mal
Ştiind că-ndelunga răbdare
Ne-ajută să-nvingem un val.

Zilnic, puterea divină
Respinge duşmanii ce vin
S-avem o pace deplină
Şi când ne-apasă vreun chin.

Nu-i la sfârşit îndurarea
Părinte slăvit Te-adorăm
Netezeşti, zilnic, cărarea
Pe care, voioşi, Te urmăm.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o datorie

Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman păşim,
Că doar prin lupte credinţa se menţine.

Că înţelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naşte în noi încredinţări
C-aşa putem implementa o strategie
La noi acasă şi-n alte multe ţări.

Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
Să spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.

Nimic nu poate stinge în noi însufleţirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
Să acceptăm Lumina şi să slujim cu zel.

Iar azi când creştinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veşnicie răspundem: suntem gata
În oameni să plantăm un dor nepământesc.

Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Şi iar vom întâlni obstacole, nevoi
Şi-acestea când vor fi, desigur, vom decide
Să nu lăsăm să piară din turma noastră oi.

Avem o datorie ce dă imbold vieţii
De ea ne-am ataşat, prin ea vrem să trăim
Ştim ce ne-aşteaptă în Ţara Frumuseţii
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ne-aduce ziua?

Ziua ne-aduce înc-o lucrare
Şi-al ei final se cere-n curând
C-aşa e în Vie: fără-ncetare
Urmăm exemplul Păstorului blând.

Ziua ne-aduce o nouă speranţă
Să nu ne-ndoim păşind spre Canaan
Să cultivăm în noi cutezanţă,
Să navigăm spre doritul liman.

Ne-aduce ziua o nouă-ncercare?
Cum s-o primim? Cum s-o tratăm?
Cu cea mai sfântă încredinţare
Ştiind că doar cu EL câştigăm.

Ziua ne-aduce promisa comoară
Răsplata răbdării, răsplată de Sus
Să ştim că harul ne înfăşoară
Aşa cum, clar, profeţii ne-au spus.

O nouă putere, când ziua apare,
Răsare în noi să fim devotaţi
Să nu ne-ataşăm de-o altă grupare
Ci doar de ceata sfinţilor fraţi.

Revelaţii cereşti ziua ne-aduce
Să-nvingem urgia torentului greu
C-aşa fiinţa dorinţă produce
Să stăm, necurmat, pe-ngustul traseu.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viaţa noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Şi-a trăit a vieţii lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă şi îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălaţi
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — să fim iertaţi
Şi curaţi azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Şi este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleşi
Puşi deoparte şi sfinţiţi
De iubirea Lui culeşi
Sus în cer să fim primiţi

Hristos ne e biruinţa
Noi prin El aici trăim
Şi îi dăruim fiinţa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârşire
Cununa ca s-o luăm
De har plini şi de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viaţa fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toţi să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada dragostei divine

Dovada dragostei divine
Se vede-n tot ce noi primim
Al nostru Tată ne susţine
Şi ne învaţă CUM să fim.

Prezenţa Lui întotdeauna
Ne înfăşoară să ne dea
Puteri să biruim furtuna,
Să nu cedăm când lupta-i grea.

Primim orientări pe cale
Să nu ne ducem spre neant
Ci spre ‘nălţimile astrale
Să ştim ce este important.

Trezindu-ne vedem lumina
Căci înc-o zi ne-a-ntâmpinat
Putem să îngrijim grădina,
Să reparăm ce e stricat.

Poverile când greu apasă
Le uşurează prin Cuvânt
Privind la pâinea de pe masă
Rostim: "Părinte bun şi sfânt."

Cuprinşi de tainice dileme
Răspunsu-I clar ne dă alin
El nu-ncetează să ne cheme
Când nu vrem floare, ci vrem spin.

Incertitudinea când vine
Cu glasu-I lin ne spune iar
"Puteţi asigurări obţine
La tronul de-unde curge har."

Ne sfâşie vreo întristare?
Nimic nu-i ca al Lui balsam
La Slava Lui avem intrare
Exact cum a avut Avraam.

Dovada dragostei divine
Se-arată-n tot ce dă şi-a dat
Revarsă daruri, nu puţine
O, fie-n veci glorificat!

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (10 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revărsare de har

Şi azi, ca la-nceput, apreciem lucrarea
Se manifestă clar; Stăpânul este bun
În fiecare clipă ne dă orientarea
Să nu ne ameţească baloane de săpun...

Vedem cum se revarsă spre noi o cercetare
Ce n-o putem găsi la fiinţe omeneşti
Şimţim cum ne pătrunde acea înseninare
Ce-i clar că-şi are sursa în zonele cereşti.

Să merităm noi mila din abundenţă dată?
Nu, nicidecum! Pe Domn L-am întristat
Şi totuşi e Stăpânul ce nici măcar odată
Când ne-a învins suspinul nu ne-a abandonat.

Cuprinşi de întristare am murmurat pe cale
Dar n-a ţinut prea mult netrebnicul impas
Ne-a arătat prin vis superbele petale
Din flori ce le-om vedea când vom sosi Acas'.

Când am călcat pe-alături în drumul spre Cetate
Ne-a dojenit duios şi-am revenit la El
Iar când ne-a dus destinul în stări mai complicate
El iar ne-a pus în braţe tărie de oţel.

Nicicând nu s-or goli hambarele-I preapline
Din ele sunt trimise cadouri ne-ncetat
O, harul ne inundă şi-n zilele senine
Şi când întunecarea, un timp, ne-a-mpresurat.

Şi azi, ca la-nceput, torentul de iubire
Pătrunde în fiinţe, le-ndeamnă la trăiri
Ce nasc inviorări şi stări de mulţumire
Şi-L preamăresc pe Mielul supremelor jertfiri.

poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (17 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea iubirii

În braţele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simţim că aparţinem Regatului ceresc
Şi gândul şi simţirea pot, foarte clar, să spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.

O starea-a-ngrijorării dispare din fiinţă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinşi de neputinţă
Să îi ridice iar, să le mai dea avânt.

E făr-asemănare a ei îmbrăţişare
Şi-atunci noi ştim ce-nseamnă şi har şi Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătuşare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.

Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinţei, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemn în vas.

Atingerea-i plăpândă creează vindecare,
Lucrează prin credinţă; sunt ca două surori
Ea nu ne părăseşte când vine vreo-ncercare
Din lacrimi şi suspine ea face sărbători.

În braţele iubirii e-o dulce mângâiere
De care-avem nevoie când zbuciumul e greu
Urmeaz-o uşurare, momente de tăcere
Să mergem, fără teamă, pe-acest îngust traseu.

Şi noi te-mbrăţişăm, eşti fericirea noastră
Trăim în armonia ce-n Cer s-a zămislit
Buchetul de-adorări e-ntotdeauna-n glastră
Ca semn că de la tine cunună am primit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu-ncredere de neclintit

Cu-ncredere de neclintit
Străbatem calea spre Cetate
În ce-i ceresc am investit
De când pe Fiu L-am întâlnit
Şi ne-a-nzestrat cu demnitate.

Deschişi fiind pentru Cuvânt
Nu ne-ndoim nici o secundă
În Duhul noi găsim avânt
Respingem tot ce e nesfânt
Vrem haru-ntreg să ne pătrundă.

Un crez testat în lupta grea
E far pe drum şi e tezaur
Lumini cereşti putem vedea
Şi ştim că-n Slavă vom umbla
Pe străzi cu plăcile din aur.

Sunt certitudini ce-ntăresc
Speranţele pentru cunună
Iar fiinţele sărbătoresc
Miracolul dumnezeiesc,
Comori din Biblie adună.

De la al vieţii ideal
Au încercat să ne abată
Acei din ceata lui Nabal
Să fim purtaţi de-al lumii val
Spre o cetate dezbinată...

Dar, iată-ne, păşind cu zel
(În stare n-or fi să ne-nvingă)
Mergem spre veşnicul Betel
'Nălţând al luptelor drapel
Căci nu pot crezul să ni-l stingă.

Cu-ncredere de neclintit
Ne deplasăm spre veşnicie
Ştiind că Tatăl ne-a unit
Cu un popor neprihănit
Câştigător de vrednicie.

poezie de George Cornici din Nestemate pentru suflet (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaia cincizeci şi trei

Cincizeci şi trei Isaia
Ce direct azi ne descrie
Suferinţa şi văpaia
Lui Isus din veşnicie

Cât de clar ni se arată
Cum a suferit Hristos
Ca viaţa fără pată
Noi s-o avem aicea jos

Era aşa de dispreţuit
Căci de la El faţa-ţi întorceai
Dar El pedeapsa noastră a primit
Şi-a noastre chinuri le-a purtat o vai

Pedeapsa care ne dă pacea
Peste El iat-a căzut
Şi-n El noi am primit iertarea
Căci jertfă vie s-a făcut

Noi rătăceam toţi ca nişte oi
De drumul lui fiecare îşi vedea
Şi de viaţă eram cu toţii goi
Iar moartea parte ne era

Dar Domnul a făcut să cadă
Nelegiuirea noastră asupra Lui
Şi-n chinurile morţii El să ardă
A suferit amar Fiinţa Mielului

A fost luat prin apăsare
Dar cine de pe vremea Lui a crezut
Căci El muri ca să primim iertare
De tot păcatul ce noi l-am făcut

A fost zdrobit prin suferinţă
Dar o sămânţă de urmaşi El va vedea
Ce îl vor urma plini de credinţă
Cinstindu-i pentru veci Fiinţa Sa

Şi rodul muncii sufletului Său
Îl va vedea şi se va-nviora
Căci El ni-e Domn şi Dumnezeu
Cum azi ne spune Evanghelia

El pe mulţi dar îi va pune
Într-o stare după voia Lui Dumnezeu
Şi despărţiţi de astă lume
Cu totul smulşi din ce e rău

De aceea partea Lui i-o voi da
Tatăl Sfânt iată ne spune
Cu cei mari — la dreapta Mea
Căci El a biruit în lume

Doar El s-a dat singur la moarte
Şi cu cei fărădelege
Păcatele să le poarte
De ele să ne dezlage

Căci El a găsit de bine
Să se roage pentru vinovaţi
Plătind cum n-a plătit nime"
Ca noi azi — să fim iertaţi
20-01-2022 M.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşim spre ţintă

Păşim spre ţintă-ncrezători
Poteca, da, este pietroasă
Vedem şi spini, vedem şi flori
Dar ştim că Tatălui îi pasă.

Fiind copiii Lui iubiţi
E-un adevăr ce ne susţine
Iar de suntem de val izbiţi
Bine-nţeles, El intervine.

Păşim s-ajungem la Liman
C-al nostru cort nu e-n pustie
Putem învinge pe duşman
Doar cu o sfântă strategie.

Un crez format în încercări
Ne e imbold şi călăuză
Nicicând nu vrem manifestări
Înfăşurate în vreo scuză.

Am întâlnit şi-om întâlni
Drumeţi ce nu cunosc cărarea
Am vrut... şi azi vrem a-i stârni
S-accepte crucea şi iertarea.

Când se strecoară ezitări
Şi când avântul e-n scădere
Deschidem Cartea de Cântări
De unde vine-o adiere.

Ştiind ce ne aşteaptă-n Rai
Străbatem văi, urcăm şi dealuri
Mereu, în gând, cu Adonai
C-avem sublime idealuri.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvit Isus

Slăvit Isus – ce grabnic vine
răsplata Zilei de Apoi
şi nu noi Te-aşteptăm pe Tine,
ci Tu, tot Tu, ne-aştepţi pe noi!
Iubim tot praf şi tot ruine
şi vrem în pământeşti nevoi
nu noi să Te slujim pe Tine,
ci Tu să ne slujeşti pe noi.

O, Doamne, cu adânci suspine
întoarce-ne dinspre noroi
şi fă-ne să dorim de Tine
aşa cum Tu doreşti de noi.

Revarsă-n noi în toţi divine
simţiri cereşti şi gânduri noi.
Nu noi să vrem să fim prin Tine,
ci Tu să vrem să fii prin noi.

Fă ale noastre inimi pline
de-al dragostei ceresc şuvoi;
nu noi să ne vestim prin Tine,
ci Tu să Te vesteşti prin noi.

Căci doar atunci e cel mai bine
când suntem unul şi nu doi,
când şi noi suntem una-n Tine,
cum şi Tu unul eşti în noi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi celebrăm Evenimentul

Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.

Şi astăzi mii de mulţumiri
‘Nălţăm din fiinţele predate
Că a venit din străluciri
S-aducă har şi fericiri
Să spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărţiri.

Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Ştim că un plan s-a conceput
Din veşnicii, de la-nceput
Să fie lumea dezrobită
S-avem şi adăpost, şi scut.

În iesle când L-au aşezat
Parcă era din alte sfere
Deşi în scutece-nfăşat
Avea o faţă de-mpărat
Şi-un scâncet ca o adiere
Care pe toţi i-a-nviorat.

Nu e poveste, nici mister
De-un Salvator era nevoie
Care-a adus cu El din Cer
Convingeri sfinte, caracter
Şi-un crez ce nu se încovoaie
Când forţele, deodată, pier.

Nespus de mult Îl preţuim
În toate zilele vieţii
Că n-a vrut să ne prăbuşim
Ci spre Cetate să păşim,
Spre piscul ‘nalt al frumuseţii
Unde doar desfătări găsim.

În taina naşterii vedem
O dragoste nepieritoare
A spus cu glas duios:"Vă chem
Căci împreună o s-avem
Acces la feerica splendoare,
Din Apa Vie o să bem."

Vrând Betleem să fie-n noi
E o ofrandă ce-o primeşte
Şi-atunci rosteşte: "Sunt cu voi
Contaţi pe Mine în nevoi
Eu vă tratez dumnezeieşte
Şi prin lumină şi prin ploi."

Ecoul corului de sus
Simţim că-n inimă pătrunde
Şi ne gândim la ce ne-a spus,
La traiul fără de apus
Şi-L proslăvim oricând, oriunde
Că de la har nu ne-a exclus.

Ne copleşeşte-un sfânt fior
Ştiindu-I gestul şi candoarea,
Ştiind c-al nostru Salvator
A fost străin şi călător
Să câşigăm descătuşarea
Şi să trudim pe-al Lui Ogor.

Ne-am ataşat, plenar, de El
(De Prunc, de Împărat, de Mire)
Că a venit în Israel
Să-L reprezinte pe Acel
Ce-a pregătit o moştenire
La cel mai ridicat nivel.

Azi celebrăm o întrupare
(Şi-i unica în Univers)
Avem răspuns la întrebare:
El ne-a făcut o cercetare
Şi-L vom cinsti prin cânt şi vers
Şi azi şi-n viaţa viitoare.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (17 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire şi lumina

În lumea ta rătăcitoare
Când paşii ţi se-mpleticesc,
Cheamă lumina călăuzitoare
Şi spune, Doamne, te iubesc!

Când ochii-ţi se-mpăienjenesc
De lacrimi gele-n suferinţă,
Spune doar, Doamne, te iubesc,
Şi vei vedea o luminiţă!

Când întunericul cel greu
De peste tot te copleşeşte,
Tu nu uita de Dumnezeu,
El e lumina care te iubeşte!

Cănd crezi că-i greu, c-ai pătimit,
Încearcă doar de-ţi aminteşte,
Că pentru noi S-a răstignit
Iisus, şi-atunci Îi mulţumeşte!

Când frică vei simţi şi groază
Venind din locu-ntunecat,
Lumina-ţi va veni pe-o rază
Căci azi Htistos a înviat!

Florentina Mitrică (19 aprilie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa bună a Universului

O, Univers nemărginit,
Arată-ţi, zilnic, faţa bună!
Că-n chipu-ţi dulce, mult râvnit,
Toate comorile se-adună.

O vrem şi azi, o vrem şi mâine
Şi câte zile vom avea,
Ca să putem servi o pâine,
Fără s-apese crucea grea...

Ea va trimite raze line,
Ce vor pătrunde-n noi, duios,
Şi gândurile, ce-s străine,
Pleca-vor în tărâm umbros...

Căci cealaltă faţă, rece,
Creează doar revoltă, chin
Şi-acestea nu vor ca să plece
Când raza neagră-i în destin...

Arată-ţi faţa luminoasă,
Ca s-o privim înmărmuriţi,
Arată-ne ce mult îţi pasă
De fiii tăi neprihăniţi!

poezie de George Cornici din Împliniri... (23 aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi ne chemi...

Şi azi ne chemi la o viaţă
De adevăr neajustat
Să ascultăm a Ta povaţă
Şi s-o-mplinim imediat.

Şi azi ne chemi să dăm de ştire
Că eşti şi Împărat şi Fiu
Şi că a noastră moştenire
E, sus, la Dumnezeul viu.

Şi azi ne chemi la rugăciune
Căci dă putere şi avânt
Să-nvingem orice presiune
Produsă de al lumii vânt.

Şi azi ne chemi să facem bine
Oriunde-am merge şi oricând
Pe drum, prin văi şi pe coline
Stindardul luptei fluturând.

Şi azi ne chemi la o lucrare
Spre slava Tatălui ceresc
S-o-nfăptuim făr-amânare
C-aşa speranţele-nfloresc.

Ne chemi, ne chemi să fim lumină
În bezna ce s-a aşezat
Ca toţi acei ce nu se-nchină
Să afle veşnicul Regat.

Chemarea Ta, chemare dulce
Inspiră crezul dându-i zel
Şi împlinire ne aduce
Să ştim că-i un ceresc apel.

poezie de George Cornici (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuget neîntinat

Evanghelia cea Sfântă cine astăzi o trăieşte
E ferice acum de el căci viaţa o primeşte
Cine dar azi se hrăneşte din al Domnului Cuvânt
El trăieşte în lumină şi merge spre cerul sfânt
Căci se-ncrede-n Dumnezeu şi Scriptura o trăieşte
În viaţa lui de aici tot mai mult se curăţeşte
A lui cuget nentinat spre Cuvântul Celui Sfânt
Zi şi noapte se îndreaptă de aici de pe pământ
Evanghelia iubirii lui îi este căpătâi
Şi aleargă-n sfinţenie doar spre dragostea dintâi
Adevărul Sfânt al vieţii cine-l caută acum
E pe-a vieţii vii cărare şi Hristos îi este drum
Căci lumina sfânt-a vieţii prin Hristos doar ni se arată
Să trăim neprihănirea o viaţă fără pată

Numai cine dar veghează să trăiască viu Cuvântul
Are astăzi biruinţă căci Hristos îi este drumul
Evanghelia cea Sfântă nouă ne e azi destin
De aceea în lumină Domnului eu mă închin
Vreau a Ta împărăţie Tu Isuse să domneşti
Să ne fii stăpân în viaţă — odată să ne primeşti
Sus în cerurile sfinte pentru veci noi să-ţi slujim
Cei ce astăzi te chemăm vrem mireasă să îţi fim
Căci în inimă o Doamne pentru veci noi te dorim
Betania 10-11-2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să intrăm pe poarta strâmtă

Cât de limpede-i Scriptura
Cartea Vieţii pe pământ
Ce îţi schimbă aici făptura
De iubeşti al ei cuvânt

Evanghelia Divină
Ce putere-n sine are
De-ţi dă viaţa cea deplină
Pe-a vieţii vii cărare

Cât de scump este cuvântul
Semănat azi în Scriptură
De îţi schimbă-n bine drumul
Şi-ţi transformă a ta făptură

Nici o carte nu îndeamnă
Omenirea pe pământ
Să schimbe a vieţii haină
Ca al ei— veşnic Cuvânt

Doar Scriptura-i cartea vie
Dată aici de Creator
Să conducă-n veşnicie
Pe tot omul muritor

Să conducă la viaţă
Orice om de pe pământ
Care ochii şi-i înalţă
Înspre Dumnezeul Sfânt

Scriptura doar ne aduce
Şi lumina şi-Adevărul
Prin ea oamenii să urce
Hristos să le fie ţelul

Prin credinţă şi iubire
Viaţa nouă s-o trăiască
Umblând în neprihănire
Până-n patria cerească

Căci Isus este lumina
Ce emană din Scriptură
Lui să-i dai pe todeauna
A ta gingaşă făptură

Şi Isus e calea vie
Ce te duce-n cerul sfânt
De trăieşti în veşnicie
Chiar al Domnului Cuvânt

Doar Isus totul ne-nvaţă
Cum aicea să trăim
O cu totul altă viaţă
Pe Tatăl să îl cinstim

Numai El e legătura
Dintre om şi Dumnezeu
Dacă răsfoieşti Scriptura
Să salvezi sufletul tău

Un alt drum nu mai există
Înspre Tatăl Cel din cer
Isus e singura pistă
Poentru oamenii ce pier

Doar un singur Nume ni s-a dat
E Isus Hristos Mesia
Mielul Sfânt crucificat
S-avem iarăşi veşnicia

Tatăl Sfânt a hotărât
Hristos Calea să ne fie
Şi iată ne-a dăruit
Chiar pe Fiul— Pâinea vie

Numai el este Lumina
Şi Viaţa pe pământ
Isus doar— întodeauna
Ne salvează prin Cuvânt

El Hristos e Creatorul
Meşterul Lui Dumnezeu
Ce a întocmit izvorul
Tot ce vede ochiul tău

Când în noaptea cea senină
Înspre cer ochii-i ridici
Mii de stele de lumină
De-ţi par nişte licurici

Isus doar— El a creat
Aici zborul şi privirea
Chiar surâsul cel curat
Ce ascunde-n piept iubirea

Minunatul Creator
E Isus Hristos Mesia
Şi-i e scut ocrotitor
Celui ce vrea veşnicia

Şi tăieşte prin credinţă
Viaţa şi neprihănirea
Dându-şi unica fiinţă
Lui Isus ce e iubirea

El e Creatorul Sfânt
Ce crease Universul
Însă iată pe pământ
Şi-a înscris El Însuşi mersul

A venit în lumea noastră
Ca să moară sus pe cruce
Iarăşi zarea cea albastră
Veşnic s-o vedem cum luce

Să primim din nou viaţa
Ce-am pierdut-o prin păcat
Ca şi roua dimineaţa
S-avem sufletul curat

Doar Isus ne e menire
Şi salvare şi Cuvânt
Milă şi neprihănire
Până-n cerul pururi sfânt

Doar prin el ne e deschis
Ceru-ntreg pentru vecie
Să intrăm în Paradis
Căci El este Pâinea Vie

Nu e nimenea sub soare
Ca Isus Mântuitorul
El e veşnica salvare
Învierea şi izvorul

E izvorul de viaţă
Prin care noi azi trăim
Soarele ce se înalţă
Tot mai credincioşi să fim

În lumina lui Isus
Primim azi neprihănirea
Soarele fără apus
Ce revarsă-n noi iubirea

Singura cărare vie
Înspre viaţă şi lumină
E Isus din veşnicie
El e viaţa fără vină

Căci prin El trăim iubirea
Adevărul pe pământ
Dragostea— neprihănirea
Al vieţii viu Cuvânt

Numai El pe toţi ne leagă
De aici— de Paradis
Oamenii să înţeleagă
Căci o uşă s-a deschis

El e Uşa şi cărarea
Pentru orice păcătos
Ce doreşte îndurarea
Din lume să fie scos

O soluţie s-a dat
Prin El pentru fiecare
Ca să fie-n veci spălat
De păcatele amare

Este jertfa din Calvar
Sângele nepriănirii
Prin care viaţa-n dar
O-avem pe drumul iubirii

Drumul sfânt al Lui Hristos
Care singur l-a trasat
Pentru omul păcătos
Ce se vrea iarăşi curat

Doar prin El se dăruieşte
Iarăşi viaţa cea pierdută
Cine-o vrea iar o găseşte
Şi primit va fi la nuntă

Domnul Isus a murit
Şi prin sângele Lui sfânt
Este omul curăţit
Şi-mbrăcat azi în Cuvânt

Numai El dă mântuirea
Să intrăm pe poarta strâmtă
S-avem parte de iubirea
Mirelui ceresc la nuntă

Glorie dar Lui Mesia
Pentru jertfa din Calvar
Prin care iar veşnicia
Omul o primeşte-n dar

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia-i salvarea

Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
să trăim întotdeauna
toţi cu sufletul curat

Evanghelia-i viaţa
care azi ni se oferă
luminată s-avem faţa
trăind astfel noua eră

nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi să lumineze
să ne scape de plăceri
şi în rai să ne aşeze

Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
să intrăm în veşnicia

unde nu mai e hotar
şi nici timp şi noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui

celui care împlineşte
voia Tatălui Cel Sfânt
şi fiinţa-şi dăruieşte
Domnului azi prin Cuvânt

Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
şi credinţa în Cuvânt

Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
să mergem pân' la sfârşit

ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
să intrăm cu toţi la nuntă
moştenind dar veşnicia

cine dar azi se încrede
în Hristos are viaţă
moştenirea nu şi-o pierde
raiul sfânt doar îl înalţă

prin Isus doar ni s-a dat
şi iubirea şi credinţa
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci fiinţa

numai El ne izbăveşte
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curăţeşte
prin sânge de pe Calvar

în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun şi e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină

Isus ne-a răscumpărat
şi ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui braţe ne-a luat
să avem pe veci salvare

Evanghelia-i viaţa
care azi ni se oferă
pururea curată faţa
s-o avem în noua eră

nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieţii vii Cuvânt

Adevărul e lumina
şi Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvaţă-ntodeauna
sfinţi să fim pe acest pământ

din lumină în lumină
ni se cere să păşim
înspre patria Divină
ochii să ni-i aţintim

prin Isus Hristos Mesia
să ieşim biruitori
s-avem raiul veşnicia
numai Lui să-i fim datori

prin Isus şi pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
să-l trăim şi îndurarea

Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
să trăim neprihănirea
de lumea acesta goi

goi de fire — goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieţii-nţelepciune
ce ne este de folos

Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt şi îndurarea
de pe căile pieirii

prin Ea doar avem credinţa
oferită de Hristos
şi asemeni biruinţa
tot prin Mielul glorios

Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moştenim pământul
Hristos Mire să ne fie

glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat şi veşnicia
şi-n noi sufletul curat

cinste slavă şi onoare
Tatălui cel veşnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt

numai prin Hristos Mesia
şi prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veşnicia
viaţa veşnică în dar

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 august 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura lumină

cât de scumpă e Fiinţa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credinţa
ca să fim poporul Său

cât de scumpă-nvăţătură
El Isus Hristos ne-a dat
să trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat

numai El ne-ntinde mâna
şi ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor

El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
să umblăm doar în iubirea
şi Cuvântul Lui cel Sfânt

în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump şi e curat
viaţa sfântă fără pată
un duh nou şi nepătat

Domnul doar este lumina
şi Adevărul pe pământ
El ne vrea să îi fim turma
cea născută prin Cuvânt

legăturile iubirii
să lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi

prin Hristos ni se deschide
uşa sfântă — înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său

mâna Lui doar ne susţine
să intrăm în Paradis
să trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis

în Isus ni se oferă
tot ce-i bun şi e frumos
a vieţii sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos

numai El ne e menirea
harul binecuvântat
să trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvăţat

Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
să trăim prin al Lui har
chiar şi clipa de pe urmă

numai El azi ne-mpleteşte
în lumina mântuirii
şi cu drag ne dăruieşte
căile neprihănirii

ca să fim cu toţi curaţi
toţi să fim aici lumini
prin credinţă dar salvaţi
şi-n sfinţenie deplini

Hristos ne e-nvăţătura
biruinţa pe pământ
El ne-nvaţă azi Scriptura
al Vieţii viu Cuvânt

nimenea nu ne-nţelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
uşa vie de scăpare

El ne-mbracă-n biruinţă
ne preface-n oameni noi
viaţa nouă prin credinţă
s-o trăim de fire goi

a Lui mână ne susţine
şi ne face viaţa vis
să umblăm cum se cuvine
păşind înspre Paradis

nici un om de pe pământ
nu ne-nvaţă în lumină
să umblăm azi prin Cuvânt
veşnic să fim fără vină

doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi — El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinţi chiar la vedere

oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvăţat

noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă

Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata eşti dar de plecare
să te-mbraci în veşnicia

Celui care a creat
cerurile şi pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul

cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit

El Hristos ne e speranţa
şi tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viaţa
până-n ziua de apoi

numai El este Lumina
şi Adevărul Sfânt al Vieţii
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineţii

noi cu Sine şi prin Sine
pentru veci ne vrem să fim
viaţa cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim

El ne leagă — El ne ţine
şi ne face viaţa vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis

însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat

fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viaţă iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire

Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm şi-i mulţumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viaţa nouă o trăim

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 august 2018, Cluj, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!