Lumina sufletului meu

Lumina sufletului meu
Nu-i în plăcerile deşarte
Ci-n Cel mai minunat Evreu
C-a biruit sinistra moarte.

Mă leagă de eternitate
Să pot vedea dincol' de nori
Când vin momente delicate
Îmi dă mai multe sărbători.

Pătrunde cu a ei candoare
Să cucerească tot ce am
Asta se cheamă cercetare
Să cred cum a crezut Avraam.

Fiinţa-mi simte uşurare
Când unda-i o atinge lin
Iar în necaz şi-n încercare
Mă-nseninează-al ei alin.

Fereastra inimii-i deschisă
Să intre, să-mi aducă har
A fost de Suveran promisă
Să vină-n pământesc hotar.

Lumina mântuirii mele
Nu e la oamenii puşi sus
Ci-n spaţii mai presus de stele
Din lumea fără de apus.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E viu pentru eternitate

Înălţăm cântări şi glorii
Spre luminile splendorii
Proslăvim pe Cel ce-i viu
(Pe nemuritorul Fiu)
Ca să ştie şi Pilat
Că Hristos a înviat!

Când L-au prins L-au chinuit
Nemiloşi L-au biciuit
Iar sentinţa a fost moarte
De beznă să aibă parte
Dar din grotă a ieşit
Astăzi ştim c-a biruit...

A intervenit puterea
Ce produce Învierea
Să cunoască-ntreaga lume
O Fiinţă şi un Nume,
Să ştie că Dumnezeu
Ne ghidează pe traseu.

Răspândim o veste bună
Nu-i poveste, nu-i minciună:
E la tronul cel ceresc
Nu-n mormântul pământesc
Şi de-acolo El veghează,
Zilnic ne înviorează.

Iar triumful Lui ne spune
C-a lui viaţă nu apune
Că în veci va fi în Slavă
În edenica Dumbravă
E acolo şi Maria,
E la culme bucuria.

Toţi-nălţăm recunoştinţă
C-a fost sfânta Lui voinţă
Planul să-l îndeplinească
Şi, nespus, să ne iubească
Nu-ncetăm să-I dăm mărire
Ne conduce-n moştenire.

Lui îi dăm întâietate
Trăieşte-n eternitate
Ne aude, ne-nţelege
Doar cu El putem culege
Snopi de har şi bucurie
Şi comori în drumeţie.

poezie de George Cornici (21 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă lăsa să-mi fie dor

Privesc la cer cu ochii plini de lacrimi
În care norii se îmbracă rând pe rând
În fracuri ce-acoperă pământul şi copiii
Lăsaţi în grija Domnului de sărbători.

În ele mamă văd minunea Dumnezeului
Pietre ce-şi dau una la alta strălucirea
Hoarde de stele strigătoare-n Univers
După părinţii ce-au lăsat în case pruncii.

Cu gândul trec şi eu prin ele plâns şi trist
Frământ tot sufletul în pulbere divină
Şi sper să mă audă Bunu Dumnezeu,
Să te aducă iute la gura mea şi-a sobei.

Privesc la Lună cu inima deschisă
În care Crezul mi-a fost lăsat de tine
Şi rog pe Fiul Dumnezeului să intre
Să cerceteze rana ce mă apasă astăzi.

Să intre cu lumina ce mângâie şi stinge
Tot dorul meu crescut în trup şi ochi orfan
Să pot ajunge mamă la porţile străinilor
Să-l laud pe Isus în seara de Crăciun.

Măcar atât să am de sărbători în suflet
O veşnică lumină ce mă pătrunde lin
O pace ce-mi ascultă drăgăstos colindul
Cântat în pragul celor cu toţi mei lângă ei.

Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
În scutul Domnului ce mă iubeşte mult
O să mă taie pe obraji şi-n inimă tot dorul
Ce-mbătrâneşte rece orice copil orfan.

Nu mă lăsa în mila Lui Isus de sărbători
Şi-n braţele străinilor cu case îmbelşugate
O să mă-nec in plâns la pieptul lor şi foc
Aprins să mă-ncălzesc de dor şi gerul Iernii.

Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
Cere Domnului minunea să te am
Aşa cum eu mă rog la stele şi la soare
Să te aducă azi în poarta casei noastre.

Nu mă lăsa să-mi fie dor, te rog!

poezie de Adelina Cojocaru (9 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oasele mele înfloresc

Moartea-i un fel de a spune sfârşitului,
tot ce-i viu îl are în celule
şi se regenerează prin datul creaţiei.

Mai conştient sau mai puţin, capătul există,
limitele sunt, dar pot creşte
şi lumea nu se termină curând.

Cum o albină-n stup are menirea sa,
am învăţat să-mi respect convingerile formate
şi mai presus de toate oamenii şi natura
liniile drepte.

Păstrez în gânduri cuvintele de uşurare
lumina lor ce-mi alină sufletul
şi nu cred în orbitoare străfulgerari.

Oasele mele înfloresc la căldură
şi firesc se-mbracă-n muşchi şi piele
dând glas trupului într-un violoncel
mângâiat pe corzi de o femeie.

Cu răbdare ucid nevredicul din mine,
las ferestrele deschise să intre aerul
şi-l respir curat,
scriu pe albele file
tot ce mă învăluie în mister,
sunt ca o primăvară timpurie
ce se rostogoleşte plină de schimbări.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă chiar când e durere

Ascultă chiar când e durere
Vedea-vei norii cum dispar,
Simţi-vei sfântă adiere,
Vei şti c-a fost trimis un dar.

Ascultă glasul ce-ţi şopteşte
Să mergi 'nainte cu curaj
Să poţi trăi dumnezeieşte
(Nu-nvăluit în vreun miraj.)

Ascultă vorbele transmise
Prin credincioşii slujitori
Să-ţi fie uşile deschise
Spre a pătrunde sărbători.

Ascultă şi când neputinţa
Te copleşeşte; vei vedea
Cum se înseninează fiinţa
Şi cum învingi povara grea.

Ascultă ce îţi spun profeţii
Nu ce propagă vreun ziar
C-atunci din ceasul dimineţii
Ve fi cu Meşterul Zidar.

O, ia aminte la apelul
Care te cheamă să lucrezi
Şi să înalţi mai sus drapelul
Pe Fiul Slavei să-L urmezi.

Minuni urmează când credinţa
E activată zi de zi
E-asigurată biruinţa,
Ce e uscat va înverzi.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (8 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai nani, nani

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

Să-ţi cânt şi-n seara asta, lumina mea, să-ţi cânt...
Dar uite-ncep un cântec şi altu-mi vine-n minte, -
Şi-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Şi plânge-aşa cum plânge cumplitul ăst de vânt...

Hai nani, nani...

Să-ţi cânt, lumina mamii, şi iar încep şi iar
Cuvintele-şi pierd şirul, - că vezi, în astă seară
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,
De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar...

Dar tu aştepţi un cântec - că tu ce ştii de vânt!
Şi ce să ştii ce spune-n amarnica-i poveste?...
O, tu nu poţi pricepe nimic din toate-aceste...
... Să-ţi cânt şi-n seara asta, lumina mea, să-ţi cânt...

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

... Şi iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt
Din tot ce-ţi spun alt-dată în cântecele mele,
Şi feţi-frumoşi, şi zâne, şi cer, şi flori, şi stele
Şi-au amuţit povestea de parcă nu mai sunt...

Hai nani, nani...

Adormi în caldu-ţi leagăn, lumina mea, şi taci -
Nu pot cânta şi încă nu eşti destul de mare,
Ca să-ţi pot spune basmul cel nesfârşit, în care
Se sting de frig şi foame copiii cei săraci...

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din pat pot vedea până şi Big Bangul

de altfel am un întreg univers pe tavan
mai ales atunci când răvăşesc oile albastre
ca pe un caier de galaxii
apoi mă tot întreb cum doamne-iartă-mă să le botez
că nu-mi ajung numerele
iar cu ridicatul la puterea zece la a zecea
mă cam doare spatele
aşa e când îmbătrânesc
uit cum s-ar rezolva în stilul smuls
toate aceste ridicări
doar prin scrierea de mii şi mii de nimicuri ovale
fără să-mi mai rup gândurile
iar prăpădidele acestea de lacrimi
mai că se cred stele
pe tavanul meu încăpător
de unde îmi tot cad meteoric
pe obraji

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai uitat...

Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat şi astăzi iarăşi plec
Şi-i frig şi ninge în a noastră vară.

Am mai uitat să-mi fii în amintire
Şi încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Şi-n fiecare zi mai mor puţin.

Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am şi bucurii,
Şi-am mai uitat să-ţi spun că îmi eşti dragă
Şi nopţile ţi-au devenit pustii.

Am mai uitat să-ţi dăruiesc o floare
În lacrimi ţi-am lăsat nuanţe gri,
Şi-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.

Am mai uitat şi poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am şi uitat... să mai trăiesc puţin...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada dragostei divine

Dovada dragostei divine
Se vede-n tot ce noi primim
Al nostru Tată ne susţine
Şi ne învaţă CUM să fim.

Prezenţa Lui întotdeauna
Ne înfăşoară să ne dea
Puteri să biruim furtuna,
Să nu cedăm când lupta-i grea.

Primim orientări pe cale
Să nu ne ducem spre neant
Ci spre ‘nălţimile astrale
Să ştim ce este important.

Trezindu-ne vedem lumina
Căci înc-o zi ne-a-ntâmpinat
Putem să îngrijim grădina,
Să reparăm ce e stricat.

Poverile când greu apasă
Le uşurează prin Cuvânt
Privind la pâinea de pe masă
Rostim: "Părinte bun şi sfânt."

Cuprinşi de tainice dileme
Răspunsu-I clar ne dă alin
El nu-ncetează să ne cheme
Când nu vrem floare, ci vrem spin.

Incertitudinea când vine
Cu glasu-I lin ne spune iar
"Puteţi asigurări obţine
La tronul de-unde curge har."

Ne sfâşie vreo întristare?
Nimic nu-i ca al Lui balsam
La Slava Lui avem intrare
Exact cum a avut Avraam.

Dovada dragostei divine
Se-arată-n tot ce dă şi-a dat
Revarsă daruri, nu puţine
O, fie-n veci glorificat!

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (10 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai la El...

Numai la El e fericire
Ce nu se uscă niciodat'
Mi-e şi prieten şi-mpărat
La prima noastră întâlnire
M-a cucerit a Lui privire
Şi m-a pătruns a Lui iubire
Şi pretutindeni L-am urmat.

Numai cu El pot înţelege
De ce-ncercările mai vin
Căci rănile ce produc chin
Duios, El ştie să le lege
Să pot şi-n viitor culege
Comorile din sfânta Lege
Şi pasiunea s-o menţin.

Numai în El găsesc Lumină,
Răspuns la grele întrebări
Când îmi lipsesc înseninări
Cuvântu-I poate să susţină
Fiinţa-mi, care se închină
Să poată pacea s-o obţină
Şi mii de binecuvântări.

Numai cu El, când vine valul,
Pot să vâslesc, să biruiesc,
Chiar când obstacole-ntâlnesc
Eu ştiu că voi atinge Malul,
Că împlini-voi idealul
De-a trece, prin credinţă dealul
De-aceea mult Îl preţuiesc.

Doar lângă El se uşurează
Poveri ce-apasă uneori
Şi ce urmează? Sărbători
Şi sufletul se-nviorează
Slăvind pe Cel care veghează
Pentru a Lui constantă pază,
Pentru eternele comori.

poezie de George Cornici (31 ianuarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul Păcii întrupat

Venit-a Prinţul Păcii să împlinească planul
Să ne-ndumnezeiască prin Duhul vieţii noi
Să nu ne mai înşele nemernicul(duşmanul),
Să ne deschidă fiinţa spre lumea de apoi.

N-a vrut splendoarea palatelor regale
Şi nici maternitatea oraşului vestit
Şi nici comoditatea din aşternutul moale
Ci-n sfântă umilinţă la glie a venit.

O sacră împletire de taină şi minune
Şi azi ne cercetează prin farmecu-i divin
C-aşa putem pătrunde cereasca misiune
Ce-a dat semnificaţii eternului destin.

Că s-a născut în ieslea modestă din Iudea
A fost ca să ofere la orice fiinţă scut,
Oricine să posede cu-ncredinţare cheia
Spre a avea acces la Cel ce s-a născut.

Ce-au scris, cu pasiune, profeţii din vechime
S-a împlinit la timpul în Slavă stabilit
Şi au urmat lucrări şi vindecări sublime
Şi înverzirea stării ce-n vid s-a ofilit.

A coborât din glorii Speranţa s-o dezlege
(C-a fost ţinută-n lanţuri în sumbre închisori)
A răspândit, oriunde, neprihănita Lege
Să poată pământenii să aibă sărbători.

Primit-au uşurare acei sub greutate
Şi L-au urmat convinşi pe-al lor Mântuitor
Nu i-a lăsat să piară în dificultate
Pe cei ce au căzut muncind al lor ogor.

Unde-a domnit o noapte adâncă şi pustie
A răsărit Lumina ce-nvinge orice vid
Ca omenirea-ntreagă să vadă şi să ştie
Că vine-o adiere când valul e torid.

A fost împotrivire, au fost şi opoziţii
Căci mulţi voiau himere, nu preţiosul dar
Dar cei ce-au vrut să facă eterne investiţii
Primit-au de la El ceresc mărgăritar.

Şi astăzi înţelepţii Îl caută pe Rege
Ştiind că doar în El găsesc un clar răspuns
Să poată din Cuvânt, necontenit, culege
Comorile la care, prin har, ei au ajuns.

poezie de George Cornici (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate-atunci...

Să rup din toate stelele îmi vine
Şi să le pun apoi în trupul meu
Că poate-aşa voi străluci mai bine
Şi mi-i băga în seama, Dumnezeu.
Să-mi pun o stea în fiecare mână
Şi-n fiecare ochi să-mi pun o stea
Şi trupul meu cu stele să rămână
Că poate, Doamne-atunci mă vei vedea.

Mă vor sui în ceruri printre ele
Vor lumina cu toate-n trupul meu
Şi de voi plânge, lacrimile mele
Ţi-or străluci pe faţă, Dumnezeu...

Şi de-am să mor mă vei băga în seamă,
Voi fi şi eu în ceruri cum e-o stea,
Vei şti că eu sunt cea care Te cheamă
Şi-o lacrimă am fost pe faţa Ta...

poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea iubirii

În braţele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simţim că aparţinem Regatului ceresc
Şi gândul şi simţirea pot, foarte clar, să spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.

O starea-a-ngrijorării dispare din fiinţă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinşi de neputinţă
Să îi ridice iar, să le mai dea avânt.

E făr-asemănare a ei îmbrăţişare
Şi-atunci noi ştim ce-nseamnă şi har şi Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătuşare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.

Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinţei, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemn în vas.

Atingerea-i plăpândă creează vindecare,
Lucrează prin credinţă; sunt ca două surori
Ea nu ne părăseşte când vine vreo-ncercare
Din lacrimi şi suspine ea face sărbători.

În braţele iubirii e-o dulce mângâiere
De care-avem nevoie când zbuciumul e greu
Urmeaz-o uşurare, momente de tăcere
Să mergem, fără teamă, pe-acest îngust traseu.

Şi noi te-mbrăţişăm, eşti fericirea noastră
Trăim în armonia ce-n Cer s-a zămislit
Buchetul de-adorări e-ntotdeauna-n glastră
Ca semn că de la tine cunună am primit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenie

Îmi dai hrană când mi-e foame,
Îmi dai apă când mi-e sete,
Pot dormi oriunde-mi place,
Îmi faci pătuţ din saltele şi carpete.

Mă laşi să te ling calin pe mâini
Sau, din când în când, în momentele adecvate,
Chiar pe faţă. Bineînţeles, asta după ce
Mi-am lins mie însumi toate părţile private.

M-ai învăţat să vin când sunt chemat,
M-ai învăţat multe chestii cum se fac,
Mă scoţi la plimbare-întotdeauna, unde,
Încântat, adulmec câte-un pipi şi mă c...

Te-am iubit şi ţi-am fost mereu loial,
Chiar şi-atunci când duhneai a coniac şi a tutun,
Pentru că,-n definitiv, pe lumea asta
Eşti singurul meu prieten, cel mai drag şi cel mai bun.

poezie de Autor necunoscut-SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot

Să pot atinge cerul
Cu gândurile mele,
Să pot culege vise
Într-un buchet de stele,
Să pot privi lumina
Când ochii-mi sunt închişi,
Să pot culege flori
Când pomii-s încă ninşi,
Să pot cuprinde lumea
Cu braţele închise,
Să pot ploua deşertul
Şi să răsară vise,
Să pot muri o clipă
Şi-apoi să reînvii,
Să mă transform în noapte
Când peste tot e zi,
Să fac să ardă focul
Când flacăra e stinsă,
Să pot găsi speranţă
În tot ce nu există
Şi oare atunci iubirea-mi
Va fi la fel de tristă?

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sus

De sus,
cu ochi mei albaştri,
măicuţă, te privesc.
Îmi este dor de tine,
de tot ce-i pământesc.
Când luna-şi picură lumina,
pe raza ei, am să cobor.
Să-ţi mai sărut odată mâna,
s-astâmpăr mamă al meu dor.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unde oare să-mi ascund palmele
să nu te mai deseneze în vise?
Cum să alung primul gând şi primul surâs
al dimineţilor mele...
când în el străluceşti tu?
Cum să opresc sufletul
să citească neîncetat poezia ochilor tăi?
Cu ce să-mi umplu inima
să nu te mai încapă pe tine...
să nu te mai bată...?
Cum să-mi port paşii...
încât să nu te mai păşească,
iar aripile să nu te mai zboare..?
Cum să înăbuş oare glasul din mine,
să nu te mai murmure
să nu te mai cânte
să nu te mai strige...
Ce să le spun urechilor mele...
când aud într-una chemarea ta -
ecou al propriei mele chemări...
de departe de după ziduri de lume?
Iar frunzelor copacilor din mine
spune-mi tu, dragul meu... cum să le alin dorul
şi freamătul..
când tu le eşti singurul leagăn...?

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litigiu

Nu-i sunt datoare vieţii! Ea îmi este,
Căci m-a târât în lumea asta rea,
Când condamnările nu sunt oneste
Îmi cere să ţin fruntea sus spre ea,

Eu aş împinge-o-ncolo cu piciorul
Şi mi-aş vedea de drum altundeva,
Căci nu-i cum să o iei cu binişorul,
Mai rău decât mi-a dat, ce-mi poate da?

Nu-i sunt datoare vieţii; ea îmi este,
Spre mine-ndreaptă pumnul ei calic,
Încearcă şi iubirea să-mi conteste,
Iar trupul meu e pentru ea nimic.

De-aceea am tristeţea ca redută
Şi dragostea din versuri absolută.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!

Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios şi cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, duşmani şi ură?

Şi stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Şi oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.

Atunci steaua lumina mai tare
Şi umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în faţa ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.

În fiecare noapte luminează neîncetat
Şi parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viaţa-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrupare la nivel personal

Te-ai născut, Isus, să-mi faci o favoare
Să nu mai cutreier aride cărări
Fiinţa-mi să nască divine urări
Să pot cunoaşte cereasca splendoare.

N-a fost nevoie să fac explorări
Să fiu vindecat de tot ce mă doare
În sufletu-mi trist şi ars de dogoare
Tu Însuţi intrat-ai s-alini întristări.

Ca-n Betleemul din vremuri apuse
În viaţa-mi pustie cu har ai pătruns
Sublima-Ţi iubire nu mă excluse.

La greaua-ntrebare primit-am răspuns:
Speranţele mele nu sunt răpuse
Că-n Tine, Mesia, pe veci sunt ascuns.

sonet de George Cornici (5 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutaţi doar Adevărul

Oile Mele ascultă glasul Meu
Şi ele vin azi după Mine
Oricât e drumul lor de greu
Se luptă toate azi mereu
Doar Mie să mi se închine

Pe munţi pe dealuri şi-n păduri
Aleargă oile-n păşune
De vrei cu Mine să te bucuri
Nu doar de formă şi-n frânturi
Ci doar Cuvântul Sfânt cum spune

Oile Mele-mi ascultă glasul
Şi-n pace pasc în urma Mea
Ţinând cu Mine toate pasul
Odihna-n sine şi popasul
Şi vremea când este mai grea

Căci Eu de grijă azi le port
Ca să trăiască-n sfinţenie
Şi-n veşnicie cum socot
Privind spre ceruri peste tot
S-ajungă toate-n veşnicie

Căci Eu sunt Calea şi Viaţa
Şi harul sfânt al vieţii noi
Şi lor — Eu îmi descopăr faţa
Ca să topesc din ele gheaţa
Le vreau pe toate-a Mele oi

Căci Eu — doar Adevărul sânt
Lumina Sfântă pe cărare
Şi sunt al vieţii viu Cuvânt
Trimis de Tatăl Meu Cel Sfânt
S-aduc viaţă şi-ndurare

Lumina oamenii s-o vadă
Cum luce sus în Univers
În Tatăl Sfânt să se încreadă
Pe Calea Mea cu toţi să meargă
Căci Eu de-a pururi i-am ales

De aceea Eu vă sfătuiesc
Să căutaţi doar Adevărul
Eu Însumi ca să vă cresc
La sânul Meu să vă primesc
Şi să vă fiu de-a pururi ţelul

Trăiţi de azi neprihănirea
Şi pacea sfânt-o căutaţi
S-aveţi în Mine dar iubirea
Şi-n ceruri sus toţi moştenirea
Căci îmi sunteţi surori şi fraţi

Ţineţi dar dreaptă azi cărarea
Trăind Cuvântul viu şi Sfânt
S-aveţi parte de-ndurarea
De mila sfântă şi iertarea
Acea descrisă în Cuvânt

Veniţi — veniţi acum la ape
Şi vin şi lapte cumpăraţi
De Mine voi să fiţi aproape
Şi Duhul Sfânt să vă adape
Cu El fiind dar botezaţi

Căci Eu sunt Domn şi Dumnezeu
Scriptura Sfântă cum descrie
Să împliniţi mereu — mereu
Chiar de uneori vă este greu
Cuvântul Cel din veşnicie

Veniţi acum la apa vie
Scriptura Sfântă dar vă cheamă
Căci Eu vă vreau în veşnicie
Vă dau şi har şi Pâinea vie
Luaţi Cuvântul Sfânt în seamă

Căci Mirele cel Sfânt revine
Pe nori El Însuşi să vă ia
În ceruri sus în slăvi divine
Credinţa sfântă doar vă ţine
Ca voi să fiţi mireasa Sa
10-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!