Eros 2

E-atâta dor în pomii înfloriţi
Când se revarsă ploaia din petale,
Că se trezesc toţi demonii-adormiţi
Să se răsfeţe-n mierea vorbei tale!
Eşti o minune cu ochii mari şi verzi,
Cu trupul crud de brazdă răscolită,
Azur m-aş face, doar ca tu să crezi
Că ţi-am fost scris şi că mi-ai fost ursită!
Că te iubesc cu murmur de izvoare
Când ora trage zorii peste timp,
Şi visul umple lumea de culoare
Din margini de Infern până-n Olimp...
Când mi se zbate-n sânge glasul tău
Doar în iubire vreau să mă prefac,
Şi jur solemn, pe-o lacrimă de zeu
Că te cuprind cu sufletul... şi tac!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora când...

E ora când se scutură castanii,
Când se trezesc dorinţele târzii,
În ochii tăi să vii să-mi stâmpăr anii
Şi dorul risipit în poezii.
E ora-n care sunt cuprins de teamă,
De nostalgii ce-s dureros de dulci,
Ascultă depărtarea cum te cheamă
La pieptul tău dorinţa să mi-o culci,
M-aş pierde-n tine aşa... ca într-o vară,
Când timpul curge greu şi obosit,
Un greiere ce scârţâie-o vioară
În grâul copt ce trebuie cosit.
Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară
În adâncimea verde-a codrului,
Că te doresc, la fel ca prima oară,
Când mi-ai dat foc c-o şoaptă visului...
E ora când ademeneşte noaptea
Fantasmele ce-n mine trec râzând,
De după colţ, atent, pândeşte moartea
Indiferent îi spun să stea la rând,
Mai am încă în mine-un dor ascuns,
Ce gându-mi chinuie la ora când
Chemări aşteaptă doar să-mi răspuns
Hălăduind prin sufletul flămând...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeie

Eu nu-s doar om, sunt o dorinţă.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruinţă,
Piedestal ţi-am braţele.

Eu nu-s doar om, îţi sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăţa.
Când te iubesc mă ţii pe palme
Şi mă ridici deasupra ta!

Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îţi dea!

Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ţi-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!

Eu nu-s doar om, sunt înger sfânt.
Nevoia ta de-a te-mplini.
Din cer venit-am pe pamânt,
Jumate ţie spre a-ţi fi!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Hergheliile de dor
Şi-au pierdut potcoavele-n
Stepa arsă-a viselor,
C-au secat izvoarele
De iubire şi lumină
Sub dogoarea vorbelor
Şi-n zorii de zi senină
Îngeri fără aripi mor...
Plâng cireşii pe coline
Că nu-ţi mai bat inimă,
Sunt doar dor ce dor în tine
Arzând ochii-n lacrimă.
Umbra mea nu-ţi mai e umbră
Şi nici soare nu-ţi mai sunt,
Clipa trece tot mai sumbră
Peste părul tău cărunt...
Agăţat de-o amintire
Cu mirosul de verbină
Scuturi cerul de safire...
Sufletul când îţi suspină...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai fost în vis

Mi-ai fost în vis atâta vreme,
Şi-atât am tânjit după tine
Făcând lumina-n zori a geme,
C-a nins, de sus, un timp suspine.

Mi-ntrai în sânge vis cu vis,
C-am ajuns noaptea să iubesc
Creând în minte un paradis
De întuneric, nelumesc...

Cu tine-mi trăiam visele
Dar toate-aveau iz de păcat,
Îmi stăpâneau simţurile
Şi trează fiind şi noaptea-n pat.

Şi sufletul mi-aş fi vândut,
Pentr-o dorinţă neîmplinită,
Mi-erai păcatul nefăcut,
Tăciune-aprins în gând, ispită.

Cu fiecare vis avut
În întuneric mă pierdeam,
Doar Luna mă privea tăcut,
Jelindu-mă pe lângă geam.

Cu ochii goi, neodihnită,
Priveam la ea cum se strecoară,
Fără să poată fi oprită,
Din vis vrând să mă tragă-afară.

Uram lumina şi-aş fi vrut
Să nu mai vină niciodată
În vălul nopţii cel tăcut
Să-mi ascund visul meu de fată.

Aş fi făcut-o mici fărâme
În pulbere să o prefac,
Cu tine-n vis să pot rămâne
Nu doar o noapte, ci un veac.

Dar din lumină coborât
În vis un înger mi-a intrat,
Cu glasul blând el mi-a vorbit
Şi inima mi-a luminat!

Am revenit aceeaşi Eu
Zâmbind suav ca altădată,
Un semn vei fi-n suflet mereu,
Dar azi, mă simt eliberată!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea trupului

Lasă-mă să mă-nchin la trupul tău,
Ca la utrenie, când mă trezesc,
Şi lasă-mă să jur că te iubesc
Şi că mi-e dor de tine foarte rău!

Când nu visez, la tine-s visător.
Lasă-mă să mă-nchin ca la icoană
La trupu-ţi copt de dor, eternă rană!
La suflet nu mă-nchin, că-i trecător.

Doar trupul tău rămâne-n mintea mea,
Veşnic altar pe-o căzătoare stea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Între noi doi fost dragoste la prima vedere
Soarta a făcut să ne ciocnim pe holul acelei clădiri.
În toţi aceşti ani mi-ai fost sprijin, mi-ai dat putere,
Îmbrăţisări şi plimbări pe malul mării, multe amintiri.

Tu eşti motivul pentru care eu din nou zâmbesc
Sufletul mi l-ai liniştit, mi-ai adus zâmbetul pe faţă.
Doar în braţele tale vreau mereu să mă trezesc,
Lângă tine vreau să rămân până în ultima zi din viaţă.

Eu m-aş pierde dacă te-aş pierde pentru totdeauna
Am numărat lunile până te-am strâns din nou la piept.
În verile de vară plângeam de dorul tău, martoră e Luna
Însă am promis că nu te scot din inimă, că am să te aştept.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (29 ianuarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost blestemată de zei

Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp.
Mamă îmi este marea, tată cerul sfânt!
Ţi-am auzit glasul, o biet nemuritor
Şi sufletul mi-e sfâşiat de durere şi dor.
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp
Aş vrea să fiu nemuritoare,
Dar nu pot, nu sunt!
Aş vrea să fiu o femeie cu chip urât,
Dar să am inima plină de iubire şi suflet fericit.
Aş vrea să fiu alături de tine mereu!
Să te iubesc şi să te venerezi ca pe un zeu.
Dar am fost blestemată să fiu cea mai frumoasă din Olimp!
Şi port această cruce, cum pot şi oricând.

poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă din întâmplare

Ţi-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simţeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca preţul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viaţa mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrăţisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de iubire

Îngenunchiaţi în vara de iubire
Eu visul tău; tu visul meu hoinar,
Cu lacrima şezută in privire
Cu ochii pribegi, cu suflet de amar

Privim absenţi în negura uitării
Zâmbind timizi, de soarta poate crudă
Bătând tăcuţi la poarta disperării
Şi visători spre dragostea plăpândă.

Şi ţelul ce se-nalţă azi în zare
E piramida verde destrămată
Ce pare ridicată din visare
De cum a fost şi ce a fost odată!

O lacrimă, un zâmbet sau o floare
Când ni le-am dat au fost cu o menire
Din vise mari sau vise trecătoare
E plină lumea noastră, e lumea de iubire!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, Cireşule înflorit!

Cu măreţia ta m-ai ademenit,
Peste tot în lume, te-am urmărit,
Cu delicateţea ta m-ai cucerit,
Cu splendoarea ta m-ai uluit,
Cu foşnetul tău m-ai vrăjit,
În florile tale m-am oglindit,
Cu frumuseţea ta, sufletul mi-ai hrănit,
De atâta privit, timpul a încremenit,
În florile tale pure, inima mi-ai învăluit,
În preajma ta, fiecare clipă este ca un răsărit,
Când îmi surâzi, sunt tare în spirit,
Când mă atingi cu petalele tale, mă simt de parcă am înflorit,
Dansând între crengile tale nu mă pot opri din zâmbit,
Vreau doar să te mângâi, să te sărut, să te fac fericit,
Te iubesc, Cireşule înflorit!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunare

Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am aşteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta şi zâmbetul tău anost
Să te-alung din viaţa mea ca şi când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Şi când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în braţe şi la pieptul tău să plâng
Să-ţi ofer iluzii false şi apoi să te alung
Vreau să-ţi las acolo-n suflet o parte din viaţa mea
Să te lupţi cu al tău cuget cum făceam şi eu cândva
Vreau să-ţi dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandreţe
Şi să joc un teatru fals cu atâtea mii de feţe
Doar când ochii ţi se-nchid, vreau să te gândeşti la mine
Şi când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aştepţi şi cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Şi apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine şi să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... şi apoi să plec departe
Vreau să-ţi fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată

După-atâta suferinţă, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau să-mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Şi să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi, pădure

Când am fost trist mi-ai înveselit inima cu tril de ciocârlii

când am fost batjocorit ai scos fiarele pădurii înaintea lor
şi m-ai salvat

când îmi era amar în suflet mi-ai deschis cărarea spre izvorul uitării şi al iertării

când îmi era dor de o îmbrăţişare ai lăsat lucrările tale şi mi-ai înconjurat delicat trupul cu liane de carne acoperite cu nuferi

când mi-a fost cald mi-ai acoperit bolta cu crengile tale înverzite şi m-ai făcut să resimt oricând şi oriunde răcoarea dimineţii

când mi-a fost sete mi-ai dat lacrimile muntelui în izvoare

când erau buzele uscate de dor mi-ai trimis roua de pe petalele
aripilor tale pentru a le umezi

când, în miez de noapte, mă ocolea somnul mi-ai trimis sunet de greier şi păsări şi am adormit

când eram pe patul de boală ai cules cu ramurile tale cele lungi acele plante ascunse, vindecătoare

iar acum, că sunt fericit, te-am căutat să te aflu
şi în ochii tăi, pădure,
am înţeles că eram în inima unei femei.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din zori

Regăseşte-te-n privirea ce-ţi aduce mângâiere
Şi în buzele tăcute care nasc înfiorare
Coborând uşor pe umeri într-o caldă adiere
Ce se pierde ca suspinul unui val pe-un ţărm de mare.

Vezi, în ochii mei, seninul şi plăcerea din trecut,
Visul ce ţi-am fost şi, încă, îţi răsare-n amintire
Ca un vânt ce te-nfioară când sărutu-i nevăzut
Îţi învăluie făptura şi te-mbată cu iubire?

Vino, braţele-mi te-aşteaptă, pieptul meu să-şi afle dorul!
Tu, o Ană renăscută ce se vrea în el zidită,
Eu, acela ce-şi doreşte să îţi fie ziditorul,
Noi, înlănţuiţi în clipe de iubire împlinită,

Să privim uimiţi cum zorii, apărând neaşteptat,
Ne descoperă din umbra nopţii noastre împreună
Şi pictează peste cerul ̶ care încă-i înstelat ̶
Nori ce au culoarea vieţii, nori de dragoste nebună.

Vino şi te regăseşte în ştiuta mângâiere,
În privirea mea tăcută şi pe buze ce-ţi şoptesc:
"Tu-mi eşti viaţa, tu-mi eşti visul, tu-mi eşti clipa de plăcere,
Tu, de cer mi-ai fost ursită, ţie-ţi spun că te iubesc ".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pierd

Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin
Şi văd cum te înghite noaptea rece
A celor ce-au plecat şi nu mai vin.

E-atâta abandon în mersul tău
Şi-atâta renunţare în privire
Că nu mai ştiu de bunul Dumnezeu
Sau diavolul sculptează-n a ta fire.

Te strig dar nu auzi ca altădată,
Ţi-e gândul îndreptat spre alte lumi.
Vorbeşti cu cei plecati şi, Doamne, iată
Cum dai cu flit când spun să te-aduni.

Ţi-e glasul stins, vorbeşti mai mult cu tine
Iar ochii tăi nu mai privesc în jur
Ci doar, pierdut, spre lumile divine
Ce-absorb în ele sufletul tău pur.

Te-ndepărtezi puţin câte puţin.
Alegi cu moartea să te însoţeşti
Chiar de-i amară cupa cu venin,
Senin o bei şi nu te-mpotriveşti.

Te pierd... şi nu ştiu cum să te opresc
Să mai rămâi un timp în lumea mea
Să pot să-ti spun că încă te iubesc
Şi să-ţi arat ce-nseamnă dragostea!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârşituri
mă gândesc când ai plecat,
despărţită de timp,
o umbră într-un asfinţit de soare
un zbor frânt...
şi zilele au început să doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
şi iubirea şoptită din suflet
eşti steaua mea ce mă priveşte
când ploaia rece mă-nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.

poezie de Maria Ciobotariu (3 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros 1

Am bătut din uşă-n uşă
Pe la doctori prin spitale
Inimii i-am pus cătuşe
Moliciunea vorbei tale...
Pe la babe-am fos, la vraci
Pe la popi, în catedrale...
Între ingeri si-ntre draci
Sunt vândut iubirii tale!
Şi n-am linişte, nici somn -
Când mi-e rău, zic că mi-e bine
Floare dintr-un vis de Domn,
Legănat în dor de tine!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Nu îndrăznesc încă
să ridic privirea mai sus de orizont,
de teama frumuseţii tale strălucitoare.

Nu vreau să visez încă la ce va urma,
de teamă să nu deranjez măreţia sufletului tău.

Nu vreau să mă gândesc la tine astăzi,
de teama iubirii tale de mâine,
ca să mă pot bucura încă
de frumuseţea primăverii din ochii tăi,
de trupul tău minunat în lumina soarelui,
de glasul suav şi gingaş atunci când îmi rosteşti numele,
de prezenţa ta strălucitoare din gândul meu.

Vrea doar să prelungesc dorinţa nemărginită a infinitului
din clipa când îţi spun: Te iubesc!

poezie de Silviu Petrache (8 martie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară-lăcrămioară

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
Parfum de dor şi dragoste şi rouă
Ce te-au înnobilat întâia oară
C-un nume nou şi cu o haină nouă.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară
Prin zecile de primăveri tăcute
Şi am rămas o tristă lăcrămioară
Într-o grădină-a florilor pierdute.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
O lacrimă, sub raza vieţii tale
Ce-a aşezat-o sufletul, comoară
În trupul blând al dalbelor petale.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-ntâlnesc...

Când te-ntâlnesc, de ce-ţi cobori privirea,
Doar n-am în ochi săgeţi otrăvitoare?!
Pe faţa ta citesc neprihănirea,
Iar trupul tău, e-un lujer crud de floare!

În ochii verzi, ştiu că ascunzi iubirea,
Dar poate-aştepţi un înger să coboare,
Când te-ntâlnesc, nu-ţi mai feri privirea,
Căci n-am în ochi săgeţi otrăvitoare.

Vreau să-ţi arăt ce-nseamnă fericirea,
Pe chipul tău, aş vrea să văd doar soare!
Alungă teama şi nedumerirea
Din ochii tăi ca două pietre rare!

Când te-ntâlnesc, vreau să-ţi ridici privirea!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!