Pariu cu viaţa

Doamne, dacă mă vindeci,
Îţi promit că voi aduce
Diamantele
Din muntele bucuriei
Tuturor nefericiţilor
Care vor să biruie egoismul şi frica.

Voi bea din izvorul vieţii
Ce curge neştiut
De sub stânca părăsită
Şi vom curge împreună
Cu pâraiele, râurile şi fluviile către oceanul de fericire din fiecare particulă de eternitate.

Acum şi aici există iubire!

Vă rog să gustaţi puţin câte puţin.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept...

Te aştept la răscruce de vis
Să salvăm anii căzuţi în abis
Vom escalada muntele din noi
Având iubirea, busolă pentru doi.

Te aştept pe un mal atins de cuvânt
Cu marea voi face un legământ,
Să-mi spele trăirea cu-n val de iubire
Voi aduna clipele ce par să se deşire.

Te aştept unde îngerii nu au nume
Din ale lor aripi vor curge poeme
Vom inventa sentimente fără vină
În descântec de cer cu lună plină.

Te aştept într-un colţ sfios de gând
Acolo unde visele nu mi le vând.
Îţi voi scrie, străinule, peste veacuri
Stihuri mângâiate de-ale dragostei leacuri.

poezie de Lavinia Niculicea (22 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promit

Că dacă mi se da ceva timp,
Veţi vedea câţiva oameni
Schimbaţi
În sensul că fiecare
Intenţie mincinoasă devine adevăr,
De cum deschid gura.

Veţi vedea cum oamenii-pinguin
Se vor uita cu drag la oamenii-delfin şi-i vor aplauda.

Femeile-albatros se vor aşeza pe umerii lor
Şi vor începe să
Cânte.

Promit.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haideţi să zburdăm, iubito

Hai iubito să zburdăm!
Zările ne cheamă.
Dealul vieţii să-l urcăm,
Inima ne-îndeamnă.

În vale curge izvorul
Din care sorbim iubire.
Ne vom potoli tot dorul,
Vom radia de fericire.

Cu dragostea potolită
În mijlocul florilor,
Pe iarba de curând cosită
Dăm bineţe zorilor.

poezie de Dumitru Delcă (24 octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire...

Mi-am propus să ajung acolo, sus
mi-am propus o poartă numai a mea spre fericire
şi o voi face, chiar fără ajutorul tău
şi voi ajunge sus-acolo, numai cu iubire.
O iubire cum nu am mai avut,
o iubire plină, doar de mine
sperând, dacă se poate, chiar către absolut
şi voi trăi iubind, dar din iubire
Mi-am propus să-mi las lăstarii timpului să crească
chiar dacă nu voi şti de unde-au răsărit
şi voi primi o sevă de mană, ce-i cerească
voi contiuna în taină, puţin, ca să mă mint.
Mi-am pus în plete luna, vreau ea să mă iubească
e cel mai simplu lucru şi vreau ca să te mint.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kasida

Hei, ochiule! nu trezi a inimii zare
La astfel de doruri nu există scăpare.

Culoarea bolţii oare o schimbă izvorul
Sau lacrimile au acoperit tot cerul.

Dacă în privirea ta dulce moartea piere
Nu-i de mirare; apa curge în unghere.

Inima grăieşte de sprâncene săgetată
Îndrăgostitul să bea, duşmanul niciodată.

Grădinarul să trudească să aducă răcoare
Iubita e ca luna răsărită din mare.

Nu-i nimic dacă ochii se vor umezi în petunii
Dacă din trandafiri se vor adăpa şi spinii.

Cu ochii tăi albaştri în izvoare mă scufunzi
În zilele triste privirea să nu mi-o ascunzi.

Mi-e dor de gura ta cum doresc sfinţii Kevser-ul
Tu dă-i treazului apă, beţivului cerul.

Apa curge mereu spre a iubitei grădină
Iar s-a îndrăgostit de mersul ei în lumină.

Trebuie să-i ţin calea să mă prefac în pământ
Fiindcă duşman apei aceleia sunt.

Prieteni! De voi muri cu dorul să-i sărut mâna
Eu voi fi un ulcior din care va bea grădina.

Trestia refuză cântul, privighetorile
Apa, să îngenuncheze şi să-i sărute picioarele.

Buza de trandafir ca să-i dea culoare soarbe
Sângele privighetorii, de la moarte s-o scape.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, energii

Ştiu că sunteţi demult
Opriţi şi la mine,
Ridicaţi-mă voi,
Din covorul cu rime!

Voi, vibraţii adânci,
Ce rost aţi avea,
Dacă fibrele mele
Azi nu le-aţi mişca!

Vă promit că vă dau,
Continente de forme,
Conţinuturi să-mi daţi
Dar să nu-mi puneţi norme!

Pariaţi pe poet
Şi în timp, şi-n vecii,
Bucurie daţi lumii,
Energii, energii!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Staţi puţin, încă n-am terminat!
Maria: Dar ai zis că vei încheia.
Lucian: Da, am zis că voi încheia cu scuzele, nu de tot. Vă rog, încă puţină răbdare! Pentru că n-ar mai fi multe de spus, dar e foarte important! Luaţi loc, vă rog şi ascultaţi-mă, cu mare atenţie! Deci, nu în ultimul rând, poate cel mai important lucru... Am să vă rog mult doar să mă ascultaţi şi să nu mă întrerupeţi, deloc, pentru că... Eu, Enka Lucian, comandant al navei spaţiale "Pacifis", al echipajului acestei nave, cât şi al întregii misiuni spre planeta Proxima, vă promit solemn, dragi colegi, vouă, tuturor, azi, duminică, 27 ianuarie 2092, că, începând din acest moment, indiferent de motivele pe care le-aş avea, n-am să mă mai comport niciodată prosteşte sau într-un mod neadecvat poziţiei mele! Deci, mi-am luat angajamentul acum, aici, la modul cel mai serios posibil, în faţa voastră, că n-am să repet asemenea greşeli şi nici n-am să comit altele asemănătoare! Sper din tot sufletul să-mi pot respecta această promisiune pe care v-am făcut-o acum, pentru că dacă nu voi reuşi, atunci... Nu ştiu ce să mai cred! Dar dacă v-am promis, puteţi fi siguri că voi face tot ce-mi stă în putere pentru a mă ţine de cuvânt! Să ţineţi minte această zi, în care eu, comandantul vostru, v-am făcut această promisiune, pentru că eu sigur o voi ţine. Iar ţie, Stela, îţi promit, tot acum, aici, de faţă cu toţi colegii noştri, că nu voi mai încerca niciodată să umblu fără ştirea ta prin dulăpioarele cu medicamente din cabinetul medical şi nu mă voi mai atinge niciodată de pastile sau de orice altceva din cabinetul tău, fără a avea permisiunea şi recomandarea ta!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge mila ta, Doamne

Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta,
Prin crăpăturile fiinţei
Curge mila ta,
Şi peste tot sufletu-mi bucăţele
Curge mila ta,
Şi mă face întreagă mila ta,
Si luminează întunericul mila ta,
Iar înăuntrul meu ai revărsat iubirea,
Picături din roua dimineţii;
Şi răzbate lumina printre aripile-mi plânse
Şi luminează tot ochiul care vede.
Curge mila ta Doamne
Curge mila ta,
Peste toate mâinile frânte si muncite
Curge mila ta,
Şi peste toate tălpile care au călcat pe mărăcini
Curge mila ta;
Şi este unt de lemn vindecător,
Şi este parfum liniştitor.

poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu grădinar şi tu floare

Ca semn dulce al iubirii,
La nuntă am să-ţi dăruiesc,
De pe pământ, toţi trandafirii.
Ca să-ţi arăt cât te iubesc.

Cu flori culese din grădină
Coroană pe cap îţi fac.
Am să mi te fac regină,
Peste florile din parc.

Din petale de flori albe
Îţi fac rochie de mireasă.
La gât îţi voi prinde salbe
Ca să fii cea mai frumoasă.

Lumea-ntreagă să te-admire,
Tu zâmbind să le răspunzi,
Şi-n bogata-ţi strălucire
Strigătul meu să-l auzi.

În genunchi voi sta la tine
Şi te voi chema întruna,
Să vii alături de mine,
Bucuroasă să-mi dai mâna.

Destinele să le unim,
Să radiem de fericire,
Către viaţă să pornim,
Şi să ne jurăm iubire.

O iubire ce nu moare
Să ne definească viaţa,
Câte zile-avem sub soare,
Şi cât ne va ţine aţa.

Dacă totuşi vom pleca
Din grădina omenirii,
Sigur nu vom suporta
Prea mult, clipa despărţirii.

Precum florile-n grădină,
Primăvara ies la soare,
Vom reveni la lumină,
Eu grădinar şi tu floare.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucerirea spaţiului

Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.

La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Şi gata.

Dacă mai continuăm aşa,
Doamne fereşte,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Şi-n alte zile sfinte,
Programatic.

Va exista o clădire de biserici,
Aşa cum există clădiri de birouri.

Biserica noastră, să zicem,
Dacă nu va fi doar a mea,
Se va găsi la etajul cutare
Al complexului cutare.

Cred că bisericile vor fi
Din ce în ce mai multe,
Numărul figurilor care le conduc
Progresând geometric.
Vor fi nu doar multe, ci şi mari
Aceste figuri.

Dacă, privind în jur,
Voi spune cuiva
Că nu văd nicio biserică,
Mi se va răspunde, zâmbind,
Că lipsa de spaţiu chiar e o problemă,
Pământul e tot mai puţin!

Bă, le voi răspunde, poate,
Cerul e tot mai puţin
Când pământurile toate
Omului îi aparţin!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am să trec cum o fi
prin mine
uşor indiferent
la dragostea asta răvăşitoare
la propunerile de pace
şi la sclipitoarele lame de toledo

îmi voi atîrna de clanţă
un carton verde
pe care să fie scris
"aici nu stă nimeni"

o să fumez mai puţin
nu voi mai bea deloc
îmi voi lua la timp medicamentele
voi face curat în fiecare zi
şi-mi voi spăla poeziile
în chiuveta de inox cu apă fierbinte

voi vorbi aproape nimic
şi voi uita cum se articulează cuvintele
cu proteza-mi din plastic

voi fi
cum am mai fost
un copil aproape cuminte

aproape deloc

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom iubi fără cuvinte

Pe-această pagină, când vântul
Sufla-va dulce adiere,
O lacrimă va curge... Râul
Ei va aduce mângâiere.

Vulcani în inimi, anotimpuri
Pierdute printre ani, voi fi
Eu voi erupe pentru tine
Iar tu mereu mă vei iubi.

Eu voi fi noaptea. Zilei tale
Voi da răgaz prin ani, să treacă
Să nu ne-nebunească... fericirea
Învolburata vieţii apă

Vom fi şi alfa şi omega
Şi intru noi va fi tăcerea
Şi infinitul vom cuprinde,
Îmbrăţişând întreg pământul
Ne vom iubi fără cuvinte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare

Fiecare cu durerea lui,
Fiecare cu a lui poveste,
Steaua-şi cere doar perechea ei,
Unui dor cine-i spune că este?

Cerbul este la cerboaica lui,
Tot ce este viu are pereche
Numai omul pare-al nimănui,
Dar ce spun e-n legea cea străveche!

Fiecare om este o taină,
Dacă n-aţi ştiut, nici n-o veţi şti,
Dacă i-aţi dat pâine sau o haină
Voi în veşnicie veţi trăi!

Daţi îmbrăţişarea necesară,
Daţi din toate câte le puteţi,
Nu lăsaţi vreun om fără iubire
Că primiţi în dar cât şapte vieţi!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună

Fi-mi-ar marea mai aproape,
Dacă nu... măcar ocean,
Să mă mângâie pe pleoape
Când albastrul ei nu-l am.

Fi-mi-ar muntele păvază,
Când îmi bate vânt nebun,
Iară tu să-mi fii o oază,
Unde poezie spun.

Fi-mi-ar trupul tău iubire,
Relieful lui culcuş,
Să-mi provoace amintire,
Ca vioare-i un arcuş.

Să îmi fie gândul, visul,
Către tine mai mereu,
Tu să-mi fii piscul, abisul,
Să-mi fii bine, să-mi fii greu.

Fi-mi-ai tu un pic din toate,
Fi-mi şi mult, fi-mi şi puţin,
Îţi voi fi şi eu şi poate,
Vom fi noi ceva divin.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi vreţi să faceţi din timp un curent, pe malul căruia vă aflaţi şi priviţi cum curge. Dar infinitului din voi îi este clar infinitul vieţii şi ştiu că ieri nu este acum altceva decât o amintire şi mâine un vis al zilei de astăzi.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

El încă mai crede

că mă voi plimba zilnic
printre hologramele din camera sa
că degetele mele
înmuiate în vopseaua rece
vor picta zidurile şi mobila şi oglinda
că voi tăia cu braţele amândouă
aerul tânăr din balcon
că mă voi ascunde
să nu stârnim bănuieli
că vom putea vorbi
despre fericirea ocazională

el încă mai crede
că seara îşi va pune păpuşile de sticlă
în cutia preferată
şi vom râde la nesfârşit
că sângele va curge
pe podeaua lustruită
de o femeie oarecare
că ne vom tatua păuni pe abdomene
că ne vom simţi teribil de bine
în tăcerile noastre

el încă mai crede toate astea
şi încă multe altele
dar pereţii din camera lui
vor îmbătrâni de atâta alb

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi reveni...

Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie şi neobosită,
Aşa cum n-am ştiut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o viaţă mai veselă ca cea de-acum,
Să-ţi cânt în nopţile înstelate plină de fericire
Măreţia caracterului tău nepreţuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să îţi slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte măreţe să îţi ridic statui,
Că numai tu eşti armonia din lume,
Şi bogăţia omului de zi cu zi.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Acum, îţi pictez cu ochii minţii icoana din viitor...
Şi îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine moare

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept, iubire!

Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Şi voi îngenunchea în faţa ta
Şi-ţi voi cânta decât poeme de iubire.
Şi când tu vei fi pregătită
Şi vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici şi te voi aştepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aştepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult aşteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai să adormi.
Şi am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar şi dragostea.
Te-aştept sa vii!
Te-aştept să faci şi tu un pas spre mine,
Că doar aşa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit că îţi voi dărui iubirea
Ce vreau să îţi aducă fericirea,
La care ai visat şi altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârşite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Şi visul sec în zorii dimineţii,
Să fim doi purtători de viaţă
Pe cerul timpului să-nflorim,
Să fim în doi la bine şi la rău, mereu îndrăgostiţi
Şi să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduţi în nopţi cu lună plină
Cuminţi, sub dulci îmbrăţişări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaştem fiecare of şi dor
Doar tu şi eu pierduţi în noi ca-n Paradis.
Şi să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea să fii iubită!
Să-ţi pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!