Ne-am dat seama

Ne-am dat seama de la prima întâlnire
Că tot ce ai grăit a fost de Sus adus
De-aceea n-am mai vrut o altă stăpânire
Ci doar a-mpărăţiei ce nu are apus.

În fiinţele predate pătruns-au revelaţii
Când auzeam cuvinte cu sens transcendental
Şi n-am mai vrut reclame, terestre decoraţii
Şi nici remunerări transmise prin Nabal.

În timp ce ne priveai Te-am acceptat, Isuse
Căci ne-ai deschis privirea spre zorii vieţii noi
Ai dat divin avânt speranţelor distruse
Să-nvingem încercarea, potopul de nevoi.

Convingerea primită, venită din Scriptură
S-a adâncit în noi, s-a înrădăcinat
Şi nu ne-am mai bazat pe-a omului bravură
Ci pe puterea sfântă a Celui ce-a-nviat.

Un crez format în lupta cu forţe pământene
Ne dă imbold spre farul cu un distinct semnal
Şi astfel bucuria în suflet se aşterne
Să mergem cu cântare spre mult-doritul Mal.

Ne-am dat seama pe parcursul pribegiei
Că nu-i nimic mai scump ca sacrul Legământ
C-acesta ne susţine în orele urgiei
Să trecem cu-ndrăzneală dincolo de mormânt.

Că ştim ce ne aşteaptă în Ţara Frumuseţii
E darul minunat de la Stăpân primit
De-aceea acceptăm tot ce ne-au scris profeţii
Şi tot ce Tu ne spui, Isuse preaiubit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am ataşat de Tine

Ne-am ataşat de Tine înţelegând Cuvântul
Când ne-am desprins de lumea eternelor pierzări
Am aruncat "cadouri" ce ni le-a dat pământul
Şi am pornit pe drumul spre necuprinse zări.

Primindu-ne în ceata ce merge spre Cetate
Ne-ai explicat lucrarea ce n-o înţelegeam
Şi ne-am putut convinge că doar prin puritate
Acces avem, deplin, în neamul lui Avraam

Am vrut să Te cunoaştem mai bine... şi mai bine
Şi-ai împlinit dorinţa ce-n suflet s-a născut
Şi-am mers unde te-ai dus: prin văi şi pe coline
Şi-atâtea vise, împreună, am ţesut.

Regrete nu au fost şi nu vor fi vreodată
Că Ţi-am urmat povaţa, c-am fost ascultători
Ne-ai scos, cu duioşie, din starea complicată
C-ai vrut, întotdeauna, să fim învingători.

Ne-am ataşat de Tine înţelegând chemarea
La slujba aprobată de Duhul vieţii noi
C-aşa e sigură, în Paradis, intrarea
Alături de acei ce-au devenit eroi.

Cu Tine vom parcurge cărarea-ntortocheată
Să evităm capcane plasate de vrăjmaşi
Ca să privim spre Slavă, spre veşnica răsplată
Ca vrednici credincioşi şi devotaţi urmaşi.

Ne este dragă ora sublimei alianţe
Când ne-ai scăpat fiinţa din mersul spre nimic
Şi-n inimi facem loc divinelor speranţe
Ca mult să se-nmulţească recolta ce-i în spic

În vale împreună, în ceruri împreună
Acesta este traiul cu har înmiresmat
C-aşa doar împliniri, în fiinţe, se adună
Semn c-am spus "DA" la tot ce Tu ne-ai dat.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ne-ai adus

Tu ne-ai adus iertarea.
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
păcatului murdar.
Ne-ai dat o nouă fire
şi un veştmînt curat.
Dar noi, ca mulţumire,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu ne-ai adus putere,
scîntei din focul tău,
o sfîntă-nvăpăiere
ce mistuie ce-i rău.

Spre veşnica cetate
o cale ne-ai tăiat.
Dar, pentru-acestea toate,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu tot ce-aveai în lume
şi-n cer ne-ai dăruit:
şi inimă, şi nume,
şi Duh nemărginit.

Şi-n zarea albăstruie
Tu ce-ai luat şi cît?
... Doar patru răni de cuie
şi-o rană-n piept. Atît...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperirea tainei Tale...

Descoperirea tainei Tale
Isuse scump, m-a transformat
Mi-ai arătat o altă cale
Îţi mulţumesc că m-ai chemat.

Mi-ai arătat ce-i veşnicia
Cu tot ce poate oferi
M-ai învăţat ce-i vrednicia
Să poată-n suflet înflori.

Am înţeles că nu-n monede
Pot idealul să-l găsesc,
Că Legea Duhului prevede
Să Te urmez, să Te slujesc.

Din ceasul întâlnirii noastre
Noi revelaţii mi-ai adus
Privesc spre zările albastre,
Spre Plaiul fără de apus.

Sunt conştient că fără Tine
Pelerinajul n-are sens
Când nu sunt zilele senine
M-ajuţi să trec prin fumul dens.

Descoperirea voii Tale
A fost momentul crucial
Când n-am mai stat în sumbra vale
Să dau merinde lui Baal.

Că văd dincolo de probleme
Un scop înalt, vizionar
E că găsesc în orice vreme
Izvorul de-unde vine har.

Trezindu-mă din nepăsare
Ai pus în mine dor divin
Să m-ataşez de cei ce-s sare
Şi-şi înţeleg al lor destin.

Descoperind a Ta comoară
Spre Paradis mi-a dat avânt
A Ta iubire mă-nfăşoară
Şi mă desprinde de pământ.

poezie de George Cornici (10 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meriţi, Isuse...

Meriţi, Isuse, slava toată
C-ai vrut la noi să te cobori
Să schimbi o stare complicată.

În uscăciuni ai pus culori
Şi-n inimi ai plantat speranţă
Să poată aduna comori.

Ştim că-i de mare importanţă
Să recunoaştem că eşti sfânt,
C-ai vrut cu Terra alianţă.

Ne-ai îmbrăcat în nou veşmânt
Să fim reprezentanţi de seamă,
Să ne desprindem de pământ.

Că-n noi nu mai există teamă
E că ne-ai dat asigurări
Deci, n-avem gânduri de reclamă.

Din miliarde de intrări
Doar una o dorim fierbinte:
În Plai cu binecuvântări.

Mereu ne vom aduce-aminte
De clipa când Te-am întâlnit
Cu-atrăgătoarele-Ţi cuvinte.

Pe drum cu Tine am pornit
Urmându-Te cu-ncredinţare
C-ai fost pe cruce răstignit.

O, meriţi sfântă adorare!

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (15 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de scump Isuse

Cât de scump Isuse eşti
Cât de scump şi minunat
Căci în slăvile cereşti
Tu Isuse ne primeşti
Ne-ai plătit al nost" păcat

Cât de gingaş Isus eşti
Cât de gingaş şi frumos
Când Isus ne dăruieşti
Comorile îngereşti
Mire drag şi glorios

Nimeni Doamne nu-i ca Tine
Nici în cer nici pe pământ
Tatăl Sfânt din slăvi senine
A ascuns totul în Tine
Căci Tu eşti al Lui Cuvânt

Cât Isus de minunat
Eşti Doamne în veşnicie
Căci lumina Ta ne-ai dat
Şi un suflet nou curat
Ai Tăi să fim pe vecie

Tu ne eşti Isus comoară
Har nespus jos pe pământ
Vin" te rog la noi coboară
Şi ne ia în a Ta ţară
Să-ţi cântăm o Mire Sfânt

Ia-ne Tu pe-a Tale mâini
Şi ne fă să te ascultăm
Să-ţi dăm dragostea dintâi
Cu noi veşnic să rămâi
Căci pe Tine doar te avem

Cât de scump ne eşti Isus
Cât de scump şi plin de milă
Căci viaţă ne-ai adus
Şi în dragostea-ţi ne-ai pus
Viaţa s-o avem deplină
06-02-2023 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o datorie

Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman păşim,
Că doar prin lupte credinţa se menţine.

Că înţelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naşte în noi încredinţări
C-aşa putem implementa o strategie
La noi acasă şi-n alte multe ţări.

Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
Să spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.

Nimic nu poate stinge în noi însufleţirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
Să acceptăm Lumina şi să slujim cu zel.

Iar azi când creştinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veşnicie răspundem: suntem gata
În oameni să plantăm un dor nepământesc.

Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Şi iar vom întâlni obstacole, nevoi
Şi-acestea când vor fi, desigur, vom decide
Să nu lăsăm să piară din turma noastră oi.

Avem o datorie ce dă imbold vieţii
De ea ne-am ataşat, prin ea vrem să trăim
Ştim ce ne-aşteaptă în Ţara Frumuseţii
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă

Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viaţa
Să ne iubim.

A mea a fost întâia oară...
Şi dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.

Duminică am aşteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Şi n-am dormit.

La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.

Azi noapte i-am bătut în uşă,
Şi mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n braţe;
Nimic n-am zis.

De piept am luat-o, ca o fiară,
Şi am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din neam în neam...

Din neam în neam ai răspândit Lumina
Nicicând nu ne-ai lăsat să rătăcim
Ne vrei imaculaţi precum hermina
Spre-a Ta răsplată, cu râvnă, să păşim.

Zilnic se-arată aceeaşi bunătate
Acelaşi eşti şi-n faptă şi-n cuvânt
Al Tău mesaj din adâncimi ne scoate,
Din grota tenebrosului mormânt.

Un gând răsare la răsărit de soare:
Din nou vei cerceta al nostru trai
Să nu ne frângă neplăcuta întâmplare,
Să stăm cu Tine, slăvite Adonai.

Din neam în neam decretele-Ţi transmise
Ne-au dat elan pe drumu-ntortocheat
Nicicând n-ai apelat la jocuri de culise
Ci doar călăuziri spre Rai ai dat.

Atâtea generaţii Ţi-au savurat iubirea
Şi n-ai lăsat năpasta să-nfrângă sacrul dor
La toţi ai Tăi le-asiguri fericirea
Din vale să-ntrevadă edenicul Decor.

Din neam în neam Ţi-ai arătat puterea
Stăpân ai fost, Stăpân vei fi în veci
Dovada cea mai clară este Învierea
C-ai vrut spre fiinţele umane să Te-apleci.

Şi azi trimiţi din Slavă revelaţii
Ca-n vremi străveci reverşi iluminări
Şi-atunci când viaţa creează complicaţii
Ne-mbraci, duios, în har şi-n vindecări.

O, nu-s cuvinte să descrie adorarea!
‘Nălţăm recunoştinţă ştiind că o primeşti
Suntem ai Tăi, nu părăsim cărarea
Că-n orice clipă, pe drum, ne însoţeşti.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karmă...

Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...

Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri şi de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
Să scapi de drama ta de ieri...

Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune şi respect...
Ţi-am zis tot ce-am ştiut de zis,
Dorind "nedreptul" să-l îndrept...

Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, să încercăm,
Ca într-al vieţii trist tumult
O oază liniştii s-aflăm...

Dar ce s-a întâmplat apoi,
N-am controlat, nici tu, nici eu...
A fost un vis peste-amândoi,
Din cerul tău, din cerul meu...

De fapt, o continuare-n vis
A unui ancestral trecut,
C-aşa, probabil, ne-a fost scris:
Să-l reluăm de la-nceput...

Căci, altfel, cum să explicăm
Că ne-ntâlnim în orice gând
Şi-n orice chip ne completăm,
Aşa deplin, aşa curând...

Da, cred că nu ai spus greşit,
Că "ne-am ştiut" fără să ştim...
Că-n altă viaţă ne-am iubit,
Chiar dacă nu ne amintim...

Că ne-am mai întâlnit, precis,
În alte vremi, cândva, cumva,
Şi-am fost eroii unui vis,
Care s-a rupt de undeva...

Dar karma e un verdict greu
Când vrea să dreagă-un vis stricat...
Şi-l reluăm, prin timp, mereu,
Din punctu'n care s-a sfăr'mat...

Vom fi sortiţi să ne iubim
Şi-n alte vieţi, neîncetat,
Până-mplinim acel sublim
Al karmei care ne-a legat...

poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de scump eşti Tu Isuse

Cât de mare eşti Isuse
Cât de scump şi minunat
Toate florile nespuse
Sunt de Tine aici aduse
Pe toate Tu le-ai creat
Nouă Doamne ni le-ai dat

Cât de scump şi minunat
Eşti Isuse Mire Sfânt
Viaţă nouă Tu ne-ai dat
Să-ţi cântăm în lung şi-n lat
Orişiunde pe pământ
Să-ţi cinstim al Tău Cuvânt

Cât de scumpă ţi-e Fiinţa
Mâna Ta de Dumnezeu
Tu ce-ai pus în noi credinţa
Dându-ne şi biruinţa
Să-ţi cântăm aici mereu
O Isuse Domnul meu

Cât de gingaş Isus eşti
Plin de slavă şi lumină
Duhu-ţi când ne dăruieşti
Şi-n Cuvânt ne împleteşti
Să trăim fără de vină
Viaţa nouă şi deplină

Doamne mintea ne-ai furat
Cu-a Ta sfântă gingăşie
Căci lumina Ta ne-ai dat
Mire scump şi minunat
Slăvită Fiinţa-ţi fie
O Isus — în veşnicie

Căci doar Tu ne eşti menirea
Tu al vieţii Creator
Noi îţi dăm acum iubirea
Să ne dai neprihănirea
Căci ne eşti Doamne izvor
De viaţă dătător

Vrem Isus pe veci să fim
Doar ai Tăi şi-n curăţie
Fiinţa Ta să o slăvim
Şi în veci să ne sfinţim
Mire drag din veşnicie
Onorat Numele-ţi fie

Ne-nchinăm dar Isus Ţie
Pentru veci noi te cinstim
A Ta gloria dar fie
De acum în veşnicie
Căci pe Tine te iubim
Şi ai Tăi ne vrem să fim

Slavă cinste şi onoare
Fiu al Celui Prea Înalt
Căci Tu ne-ai adus salvare
Şi ne-ai dăruit iertare
Fii în veci glorificat
Şi fii al nostru-Mpărat

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 ianuarie 2022, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Stela, te rog eu... Nu fi aşa dură cu el!
Stela: Dură?! Eu?! Tot eu?! Nu-i mai tot luaţi partea! Nici acum nu vă daţi seama că, datorită acestor pastiluţe pe care şi-a permis să le ia cu de la sine putere, putea să doarmă mult şi bine, pe veci chiar şi poate niciodată nu ne-am fi dat seama din ce cauză! Aceste pastiluţe sunt foarte "curate", nu lasă deloc urme în organism, de aceea aparatura medicală şi toate analizele pe care i le făceam degeaba indicau în mod cert că n-are absolut nimic, e perfect sănătos! Sunt asimilate rapid şi eficient! Fără urme... Deci, doar câteva să mai fi luat şi n-am mai fi avut ce să facem pentru tine, frumosule, nu te-am mai fi putut ajuta cu nimic, în nici un fel, nu te-am fi putut salva, oricât ne-am fi străduit noi! Şi nici n-am fi ştiut de ce s-ar fi întâmplat astfel... Ce zici de fapta ta acum? Spune ceva, comandante!
Lucian: Păi... Cine ştie?! Poate că era mai bine! Scăpaţi de mine şi gata! Mare scofală?!
Stela: Ah, da?! Mare scofală?! Şi gata, că bine zici! E nebun! Vedeţi?! Complet nebun... Ascultă-mă bine, frumosule! Să nu mai spui niciodată aşa ceva, nici măcar în glumă, că te pocnesc serios, de mă ţii minte pentru tot restul vieţii tale, pricepi?! Cu mine nu e de joacă! Să nu mai încerci vreodată să faci ceva asemănător, că intri în mare încurcătură! Ne-am înţeles?!
Lucian: Da... Pricep.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit vremea unirii

Ce tristă-i ţara când e dezbinată!
Pe-a noastră vatră ne simţim străini,
Cu fraţii împărţim aceeaşi soartă,
Ne pierdem pe cărările cu spini.

Nu ne-am uitat trecutul plin de glorii,
În lupte grele-am dobândit dreptatea,
Iubirile de neam au scris istorii,
Uniţi ne-am regăsit identitatea.

Noi n-am vrut teritorii de la alţii,
Nicicând nu am râvnit în altă parte,
În casa noastră ne-am avut ca fraţii,
Doar pace ne-am dorit şi libertate.

În Cuza s-a sfinţit nădejdea noastră,
Mihai ne arătase începutul,
Ardealu-a revenit la noi acasă,
Sosit-a vremea să sorbim şi Prutul!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem optimişti

Mergem optimişti pe-a vieţii cărare
Chiar dacă traseul e întortocheat,
Chiar dacă în faţă e înceţoşare
Ştim că e cu noi Mirele-mpărat.

Nu există teamă în călătorie
Tătăl ne e scut când duşmanii vin
El nu ne îndrumă spre periferie
Ci spre spaţiul unde totul e divin.

O, ce exaltări şi ce fericire!
Inimile-s pline de încredinţări
Că-n această sfântă, caldă însoţire
Vrem doar Paradisul nu străine ţări.

Nu abandonăm când vine-ncercarea
În vâltoarea luptei sreagu-i ridicat
Ploaia suferinţei nu ucide starea
În care fiinţa s-a înveşmântat.

Mergem otimişti chiar prin câmp cu mine
Paşii sunt păziţi de Blândul Păstor
Să sosim la Mal, să sosim cu bine
Unde nu ajunge valul stricător.

Aţintim privirea nu spre lutul rece
Ci spre Cel ce-a fost pentru noi străpuns
Şi-astfel când va fi ceasul doisprezece
Vom primi de gratis marele RĂSPUNS.

poezie de George Cornici (9 iulie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu rupem legătura

Cu tot ce e divin nu rupem legătura
O, nu vrem despărţire de-al nostru Mire drag
Rămânem în credinţă, rămânem cu Scriptura
Cu sfântă pasiune luptăm sub sfântul steag.

Simţim prezenţa dulce, simţim că ne conduce
Stăpânul care-a pus, în noi, un dor de Cer
Nu ne îndepărtăm de taina de la cruce
Chiar de ne-ar bate crâncen un aspru temnicer.

E-o sacră hotărâre ce ne înseninează,
E-a noastră dedicare pe drumul plini de spini
Căci ştim că părtăşia cu Tatăl ne ghidează
Chiar într-o noapte densă să întâlnim lumini.

Conecţiile toate cu forţe pământene
S-au destrămat în clipa când fiinţa s-a deschis,
Când am simţit că suflul candorii se aşterne
Şi-am înţeles ce-n Carte, prin Duhul, a fost scris.

Nu rupem legătura când vreo-ncercare vine
Ne-adăpostim în gândul că Fiul s-a jertfit
Să fim în alianţă cu legile divine,
Să ne putem desprinde de lut bătătorit.

Ce ar putea să frângă unirea cu Lumina?
Ce ar putea distruge relaţia cu El?
Nici persecuţii, nici gerul, nici rugina
De-aceea-ntotdeauna răspundem la apel.

C-am fost primiţi în turma ce merge spre-o Cetate
Zidită de Stăpân pe-un fundament solid
E că i-am dat şi-I dăm, mereu, întâietate
Şi că spre El ferestrele speranţei se deschid.

poezie de George Cornici (22 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru sângele vărsat

Pentru jertfa-ţi de pe cruce
Vin Isus şi-ţi mulţumesc
Prin lumina-ţi ce străluce
În iubirea cea mai dulce
Numele eu ţi-l slăvesc
Te laud — te preamăresc

Îţi aduc cinste şi slavă
Şi iubirea Ta o cânt
Căci în lumea rea bolnavă
Cu-o viaţa ca de pleavă
Ai venit pe acest pământ
Şi ne-ai dat al Tău Cuvânt

În iubirea Ta adâncă
Tu ne-ai prins şi ne-ai legat
Ne-ai urcat Doamne pe stâncă
Adevărul Tău Isuse încă
În noi Tu l-ai inserat
S-avem sufletul curat

Tu ne-ai învăţat să fim
Plini de milă şi iertare
Oamenii să îi iubim
Şi-ntr-un mod curat sublim
A sfinţeniei cărare
S-o urmăm prin îndurare

Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Iubire şi-nvăţătură
Pe atâţi i-ai vindecat
Şi le-ai dat un duh curat
Chiar o nouă aici făptură
Să umble după Scriptură

O Isus îţi mulţumim
Pentru a Ta învăţătură
Tu ne-ai vrut fraţi să îţi fim
Aşa viaţa s-o trăim
Pin Cuvânt şi prin Scriptură
Duh şi suflet şi făptură

Ca s-avem un duh curat
Să trăim neprihănirea
Viaţa tu Isus ţi-ai dat
Căci la moarte condamnat
Ai fost Doamne căci iubirea
Ţi-a adus Isus jertfirea

Şi viaţa pentru noi
Tu ţi-ai dat atunci pe cruce
Să nu fim de Tine goi
Ci în viaţa de apoi
Faţa Ta cum îţi străluce
S-o vedem Isuse dulce

Ai murit ca un tâlhar
Dat la moartea cea mai crudă
Ca-n al milei sfinte har
Să ne prinzi Isuse iar
Dragostea-ţi cum ne inundă
S-o vedem — şi ne ascultă

C-ai murit în chip nedemn
Şi în chinuri mari nespuse
Prins în cuie sus pe lemn
În al vieţii noi îndemn
Să-ţi dăm viaţa o Isuse
Floarea lacrimilor scurse

Cei de azi îţi mulţumim
Pentru sângele vărsat
Şi Isuse te iubim
Noi viaţa-ţi dăruim
Fii de-a pururi onorat
Căci Tu Doamne ne-ai iertat

Ţie Isus ne-nchinăm
Şi viaţa-ţi dăruim
Iată azi te lăudăm
Şi ne vrem să te urmăm
Ai Tăi Doamne-n veci să fim
Din suflet îţi mulţumim

Glorie o Mire drag
Cinste slavă şi mărire
Al iubirii sfinte prag
Îl vrem astăzi chiar în larg
Veşnic în neprihănire
Să trăim a Ta iubire
04 iulie 20120 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

dedicat lui Irimia-Lucian David

Când un rinichi mi-ai oferit "speranţă de viaţă" mi-ai dat,
de-aceea ne-am şi înfrăţit, dar, elegant, te-am refuzat.
Ai fost sublim în rugăminţi de sănătate şi noroc,
cuvintele-ţi erau fierbinţi, dar nu puteam să îmi bat joc.
Că fiecare-şi duce soarta precum i-o fi în destin scris,
iar tu ai vrut să-mi deschizi Poarta şi să mergem în Paradis.
E greu că în zilele noastre puţini ca tine mai găseşti,
ca un Luceafăr printre astre tu vieţii mele străluceşti.
Mi-ai dat lumină şi speranţă, cu dor de viaţă-am renăscut,
recunoştinţa, cu prestanţă, venea de la necunoscut.
Nici nu te ştiu de unde eşti, poate-ai familie, copii,
şi-i încânţi seara cu poveşti despre un om ce nici nu-l ştii.
Că ţi-a plăcut tot ce-am postat pe Facebook: proză, poezii,
încât te-am impresionat şi frate-ai vrut ca să-mi devii.
Ai tot respectul meu şi stima, nemărginita preţuire,
recunoştinţa şi sublima întoarcere în Nemurire.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încredere deplină

Încercat-au să răstoarne
Crezul nostru-n Nemurire
Mulţi duşmani şi mulţi argaţi
Ai regatului infam
Dar tăria câştigată
Din Scriptură şi slujire
Ne-a purtat spre biruinţe,
Ne-a păstrat în sfântul neam.

Nu am şovăit pe cale
Domnul vieţii-a fost cu noi
El a nivelat terenul
Spre viaţa de apoi
Când furtuni au apărut
Să producă devastare
El la timpul oportun
Ne-a adus eliberare.

Am trecut prin labirinturi
Cu necazuri şi-ncercări
Şi-am ieşit fortificaţi
Să înfăptuim lucrări
Nicio clipă pe traseu
N-am trădat Răscumpărarea
Zilnic suntem acuzaţi
Dar nu părăsim cântarea.

Când ne-au prezentat minciuni
Îmbrăcate-n strălucire
Le-am vorbit despre-un Stăpân
De-unde vine fericire
Cu convingere deplină
Proclamăm identitatea
Ne ghidează spre Liman
Harul şi divinitatea.

Pilde vii ne sunt profeţii
Care-au stat la datorie
Vrem în urmă să lăsăm
Pentru mulţi o mărturie
Nu dorim o alianţă
Cu puterile terestre
Numai spre Împărăţie
Vom deschide noi ferestre.

Prin încredere deplină
Dobândim răsplată-n Slavă
Ne-am desprins de un sistem
Care strânge scrum şi pleavă
Pe o mare-nvolburată
Navigăm spre veşnicie
Aducând recunoştinţă
Celui plin cu dărnicie.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (26 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un ţel... niciodată atins!

Nu mă dor amintiri că le ştiu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puţin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esenţa plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio secundă

Nu ne-ai lăsat nicio secundă
Să fim în starea fără har
Dulcea-Ţi iubire ne inundă
E cel mai scump mărgăritar.

Venit-au valuri să ne-nece
Dar braţul Tău ne-a ridicat
În luptă nimeni nu ne-ntrece
Trăim un crez prin foc format.

Nicio secundă îndurarea
Nu a scăzut, n-a dispărut
Ne-ai îmbrăcat cu-ncredinţarea
Că Tu, Isuse, ne eşti scut.

Că eşti cu noi în orice vreme
E-un adevăr atât de clar
Nu sunt motive a ne teme
Te duci cu noi în alt hotar.

Când fost-am în cuptor fierbinte
Miracol sfânt: erai prezent
Mereu ne vom aduce-aminte
Cum stins-ai focul vehement.

Prin bucurie şi durere
Ne însoţeşti spre Canaan
E permanenţă şi veghere
Să nu ne-atingă vreun duşman.

Ai stat cu noi întotdeauna
(Nicio secundă n-ai plecat)
De-aceea Te-adorăm întruna
Urmându-Ţi suflu-nmiresmat.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (9 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce-a fost a Ta chemare...

Ce dulce-a fost a Ta chemare
Isuse, Rege-ncoronat
A fost dorita deşteptare
Din traiul cel mai eronat.

Eram târât de unda "blândă"
Spre zona veşnicului vid
Eram sub norul de osândă
N-aveam lumină, n-aveam ghid.

Mă îndreptam spre prăbuşire
Când cercetare mi-ai făcut
Duios, mi-ai dat atunci de ştire
Că-mi poţi fi pavăză şi scut.

Privirea-Ţi lină mă cuprinse
Şi-am înţeles imediat
Ce-nseamnă mâinile-Ţi întinse
Spre sufletu-mi împovărat.

Cu gesturi pline de candoare
Mi-ai dat mai multe-mbrăţişări
A fost o zi de sărbătoare
Şi gându-mi merse-n ‘nalte zări.

S-a risipit şi frământarea
Şi dorul pentru trai anost
A fost zdrobită nepăsarea
Când m-ai primit în Adăpost.

Urmat-au zile fericite
Chiar în furtuni şi în dogori
Mi-ai dat detalii explicite
Despre cereştile comori.

Apelul Tău mi-a fost pe cale
Imbold, în har să mă aşez
Ţi-aduc, O Mire, osanale
Şi-al Tău program îl promovez.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!