Mici cadouri
Ea era singură. Am adus un cadou -
Un trandafir, eclipsând convenabil;
Și când l-a luat din mâna mea
S-a îmbujorat cu plăcere în obraji.
În comparație cu ea, cât de sărac și palid
Trandafirul roșu părea să fie!
Darul meu a fost nimic față de sărutul
Pe care doamna mea mi l-a dat.
poezie de Petros Duryan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trandafirul
Trandafirul,
nepieritorul trandafir pe care nu-l cânt,
greu de miresme,
trandafirul din grădina neagră în puterea nopții,
cel din orice grădină și orice înserare,
trandafirul ce renaște din ușoara
cenușă prin arta alchimiei,
trandafirul persanilor și al lui Ariosto,
cel întotdeauna singur,
întotdeauna trandafirul trandafirilor,
tânără floare platonică,
arzătorul și orbul trandafir pe care nu-l cânt,
trandafirul de neatins.
poezie celebră de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Doamna mea de roșu
Doamna mea de roșu, doamna mea de verde
Renaște pamântul, eu mă simt un rege,
Am găsit norocul, Dumnezeu mai pierde
Condamnat la viață și iubirea lege.
Doamna mea de roșu, doamna mea de floare
Mângâie-ți urechea cu glas de primăvară,
Verdele tău pur mă îmbie la visare
Și vântul cară note pe acorduri de vioară.
Doamna mea de roșu, doamna mea de bine
La braț ai dimineața și soarele cunună,
Sânul tău e pâine, mi-e și pasiune
Au muțit poeții când au venit la cină.
Doamna mea de roșu, doamna mea de foc
Am creeat poveste extrasă din povești,
Te iubesc o viață cât două la un loc
Tu verși peste mine plăceri dumnezeiești.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să fii tânăr și să cânți, să fii bătrân și să meditezi.
citat din Petros Duryan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura întreagă este un cântec.
citat din Petros Duryan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea dintâi voce a omului este cântecul.
citat din Petros Duryan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să fii oștean neînfricat în fața dușmanului, trebuie să înveți cum să urăști de la mamă, și cum să lupți de la tată.
citat din Petros Duryan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunii Mai
O, fecioară, mamă a florilor dulci de primăvară!
O, frumoasă mai, în flori strălucitoare îmbrăcată!
De ce nu aduci floarea sufletului meu
Printre multele tale floricele frumos colorate?
Ah, eu! Un alt înger poate fi acolo,
Luna mai a florilor sufletului? Într-o zi fericită
Atunci poate veni acel înger, și pe capul meu
Va străluci cu lumină suavă - un palid infinit mai!
poezie de Petros Duryan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul unui copil
Cu dragoste, un copil,
către mama-întinde mâna
ca să-i dea un trandafir
și să-i spună "sărut mâna".
Pe fiecare petală
a lăsat sărutul lui.
Cât timp e plecat la școală
să nu ducă dorul lui.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
ți-am adus
o petală de trandafir roșu
în buze am strâns-o delicat
să nu o strivesc
ți-am adus și ieri o petală
te-ai supărat că am strâns-o prea tare
fără să vreau mi-am încleștat buzele
simțeam o durere în inimă
de la iubire
până la urmă m-ai sărutat
încă păstrează voluptatea trandafirului
dacă aș avea o daltă l-aș sculpta
să rămână veșnic roșu
buzele noastre se unesc
petala trece de pe buzele mele
pe buzele tale
sărutul e ușor și rapid
petala seamănă cu o rană
de îndrăgostit fericit
întins pe nisip
petala de trandafir este mângâiată
ușor de briza mării
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu jucam și 7 spectacole pe săptămână, dar tot mi se părea că nu joc destul. Am fost lacom în tinerețea mea actoricească. Și atunci mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la doamna Bulandra. Mi-o amintesc: cu pălărie întotdeauna, cu mânuși, jabouri, perfectă! Am prins-o plecând către mașina unde o astepta șoferul și i-am tăiat calea: "De ce m-ați luat, dacă sunt atâția alții? Când îmi vine mie rândul să mai joc?". Mi-a răspuns scurt..."Vrei să-ți spui de ce te-am luat?! Ca să nu te duci la Național!". Ea avea acest cult, să-și adune valorile! Și așa a fost povestea cu doamna Bulandra, Dumnezeu să o odihnească.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un trandafir perfect (II)
Doar o floare mi-a dat de când ne-am cunoscut.
A pus toată tandrețea-într-un singur mesager, select,
Roșu ca o inimă, pur, de rouă încă ud
Un trandafir perfect.
Cunoșteam fiecărei flori semnificația secretă;
"Îl reprezint," a spus, "în fiecare-aspect;"
Dragostea și-a ales pentru vecie amuletă
Un trandafir perfect.
De ce nimeni nu mi-a trimis, firesc,
Cadou o limuzină sau un alt asemenea obiect?
O, nu, nu, norocul meu e să primesc
Un trandafir perfect.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleea...
Aleea peste care-n ninsori de chihlimbare
Se scutură iubirea și-n sângeri de sărut
Un ultim semn cu mâna se zbate fin în zare,
Aleea-aceea, oh, nu, nu mai e demult.
Aleea aceea este un vis, o amintire...
Coroanele de ramuri, oh, se plecau umil,
Aveau pentru iubirea mustind în noi, uimire,
Dar a venit și toamna... Noi nu ne mai iubim!
Mai caut cu privirea o strângere de mână,
Sărutul care-n noapte, întâi, ca-n vis, mi-ai dat...
Și trandafirul roșu un fir de trandafir, iar la sfârșit,
Iubite, răspunsul: "Nu se poate, de astăzi,
Împreună, ca doi amici să fim".
O strângere de mână, o ultimă chemare...
Iubirea noastră poate a fost un vis... atât...
A fost sau nu iubire?! sau poate-o întâmplare
Ce ne-a părut în pripă, un tandru început...
A fost sau nu iubire?! O ultimă chemare
Pe-aleea-aceea tristă ce nu mai e demult...
A fost o amintire și amintrirea. Privind în urmă-mi pare
Atât de necrezut.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 98
Departe-am fost de tine-n primăvară
Când mândru' April, cu haina lui bălțată,
A întinerit tot ce era pe-afară,
Pe când Saturn râdea cu fața-i toată.
Însă nici cânt de păsări, nici vreo floare
Din cele cu parfumuri diferite
Nu mi-au rostit povești încântătoare,
Ca să le smulg din locuri însorite.
Nici crinul alb nu mi-a adus uimire,
Nici trandafirul roșu la culoare,
Pentru că-ți semănau bine la fire,
Căci le erai model și desfătare.
Dar îmi părea că-i iarnă fără tine,
Iar ele-s umbra ta în ochi la mine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, mamă, am fost la tine iar la cimitir
Azi, mamă, am fost la tine iar la cimitir,
Din curtea ta, eu ți-am adus un trandafir.
Un trandafir, de-ăl roșu și împupit,
E floarea, dragă mamă, ce ai iubit.
Și ți-am adus, măicuța mea, șio lumânare,
Ca să o aprind la sfânta cruce, că e sărbătoare.
Și candela ți-aprind încet, în taină,
Să nu-ți perturb eu somnul, iubită mamă.
Și chiar afară dacă este frig sau soare,
La tine, mamă, am să vin să-mi cer iertare.
Cu ochiin lacrimi, mă aplec acum și plâng,
Eu candela ți-aprind avându-te mereu în gând.
poezie de Dorel Marin (18 septembrie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dimineață de aramă -
iubita așteaptă sărutul
și trandafirul roșu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al șaptelea trandafir
Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roșu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincilea trandafir e nostalgie
Al șaselea trandafir e zinc
Dar al șaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va crește din sicriul tău.
poezie celebră de Yvan Goll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești
Cine ești tu?
Un mac roșu
Intr-un infinit de maci albi
Trandafirul roșu
Ivit din zăpezi de nimic
In gerul sentimentelor
Cu oameni turțuri vitralii
Ce-ti arată ce-ți dorești
Nu acele inimi lipite
Si așezate într-un opt de albastru copt
In iarbă de flăcări
In tropot
De herghelii de inorogi
Ce ne ocolesc
Răsfirând din coame fluturi
Ce se ridică intr-un fuior
In care din cel care moare
Răsare altul in zbor spre soare
Inconjurat de aură de curcubeu
Așa cum mă simt eu
In sărutul tău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Familia trandafirului
Un trandafir e un trandafir
Și-întotdeauna a fost un trandafir.
Dar azi teoreticienii dau gir
Că mărul e tot un trandafir,
La fel și para, și tot astfel, în șir,
Pruna și nectarina, ba chiar mai abitir.
Doar cel drag, alintat de zefir,
Ar mai putea ști ce va mai fi mâine-un trandafir.
Tu, desigur, ești un trandafir,
Dar întotdeauna-ai fost un trandafir.
poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai am o singură durere....
Mai am o singură scânteie care mă ține în viață,
O singură plăcere care mă scoate din ceață,
Un singur dor când vreau să fii lângă mine,
Un singur gând atunci când ploaia nu mai vine.
Mai am o singură durere și-mi place s-o numesc fericire,
O singură slăbiciune și-mi place s-o numesc iubire,
Mai am un singur suflet și-l țin ascuns la tine
Și-o singură dorință: să fii lângă mine.
Mai am o singură plăcere, să te văd zâmbind
Și-un singur prinț pe care să-l alint.
Mai am un singur loc și ăla e în dreapta ta,
Am toate astea, ce-aș mai putea avea?
poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul trandafirului
... și iarăși va-nflori cu albul luminos magnolia...
Se unduiește în mireasma dimineții
pe creanga magnoliei sărutul în viori,
prin tânga mutelor suspine ale ceții
îmbrățișează tulpina agitată de fiori.
Atinge-ndurerat petala-n care dorul
pe tâmplă-i freamătă rănit de brumă,
cu gândul lacrimii admiră trandafirul
prin muguri susurâ cu glas de mumă.
Rămase-n toamnă pe brațul frunzei,
când celelalte se topeau pe sânii cruzi,
se alăptau cu mirul din amintirea buzei
și se-oglindeau în ochii zorilor zăluzi.
Cu albul florilor născute-n mângâieri,
Îndrăgostită-n inocența trandafirului sfios,
prîn pleata vântului și languroase adieri
îi săruta în fiecare răsărit sepalele duios.
Metamorfoza albului îmbrățișat de verde
l-a cucerit pe trandafirul mult dorit...
simțea dureri în piept și inima cum arde
și-n brațele privirii magnoliei a înflorit...
Și-au mângâiat o vară iubirea-nflăcărată
în leagănul din raze-ndrăgostite de frumos,
o iarnă-ntreagă tivită cu tăcerea înghețată
gemea suspinul și-l alina sărutul inimos.
Și iarăs inima magnoliei dîn floarea dalbă
vă încânta pe roșu trandafir să ardă-n dăruiri,
cum numai ei știu să-nșire pe siderala salbă
dezmierdul primăverii înveșnicit în plăsmuiri.
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!