Prizonier

O, Doamne, ce-mi pâlpâie toamna în vine,
Iubito, saltă-ţi pasul spre-acest timp ideal,
Să pornim, incandescent, între mine şi tine,
Cumplit, Al-Nu-Ştiu-Câtelea Război Mondial!

Să mă bombardezi, îndeajuns, cu săruturi,
Să te-mpuşc cu boboci şi arome de crin,
Să-mi trimiţi deasupra-mi armate de fluturi,
Să ne batem, de-a pururi, în duel cezarin...

Cupidon, zeul tău, cu săgeţi mari de pace,
Să-mi freamăte-n sânge hoinar şi distrat,
Iar tu, c-un lasou aromat, din frezii buimace,
Ştrangulează-mă, iute, într-un stil consacrat.

Am adăstat prizonier între picioarele tale,
Închinându-mă, ca ostatec, până la cer,
Venerez lupta celor două fronturi carnale
Şi caut o cheie întru-al inimii tale mister!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru... sonată

O, Doamne, iubirile-n pantă îmi plac,
Cărările line nu sunt pentru mine,
Iubito, mă pierzi printre coapsele-ţi fine,
Printre buzele tale, ca floarea de mac...

Să servim caviar şi să bem coniac,
Sărbătorim impactul dintre două destine,
Dublu impact între pistil şi stamine...
Cu ochii-ţi căprii, de-a pururi, mă-mpac.

Hai vino, ştii bine că n-ai altā cale,
În dragoste, să nu-ţi pară rău niciodată,
Te-oi ninge pe sâni cu mii de petale,

Ţi-oi înflori cu săruturi genunchii de fată,
Şampanii voi turna pe coapsele tale,
Sonata Lunii ţi-oi pune, Fecioară-Sonată!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos e cântecul tău, Doamne

Ia-mi sufletul
şi inima
şi ochii
aţintiţi spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul îngheţat al trupului
libere să am
doar buzele
şi picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ţi le spăl în săruturi.

ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculţ
să dansez
pentru tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bufon

Simonne, sunt un biet bufon la picioarele tale,
Idealu-ţi etern – galben trandafir în delir,
Conştiinţa-mi – pată de vid, se preface-n petale,
Din tine, din surâsu-ţi divin, muza mea, mă inspir...

Te vânez prin vis, cu vibrante săgeţi vegetale...
Vreau, într-o zi să îţi ung sânii cu miere şi mir,
Repet: sunt un biet bufon, la picioarele tale,
Mi-eşti aură şi boare de vânt, mi-eşti zefir!

Din sângele nostru albastru, cad stele-n rafale
Vestală eşti de-a pururi şi eu sunt, desigur, emir,
Bem apă sfinţită dintr-un tainic, de aur, potir,
Ne ondulăm, tulburător, în consens, cu mişcări rituale...

Simonne, sunt un biet bufon la picioarele tale

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer şi pământ mai aştept un cuvânt
Şi o notă să cadă în mare.
Eu, pe ţărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima să-ţi adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, să plângi, doar atunci când îţi spun
Şi să-mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, şopteşte-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux şi reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n braţe de muze...

Între mare şi cer e atâta mister
Şi o taină de viaţă bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
Să te cânt într-un vals prima oară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana - sonet

Mi-ai spart de inimă un val, Diana,
Şi mi-ai lăsat o rană-albastră-n piept,
Dar te aştept, iubito, vai!, te-aştept,
Să vii, îndată, ca să-mi vindeci rana!

Să vii, ca să-mi predai italiana,
Să mă obişnuieşti c-un nou concept,
Prin care, devenind mai înţelept,
Să îţi sărut gurguiele şi... geana!

Şi-apoi, să ne iubim în ritm marin,
Dintr-un orgoliu pur şi melancolic,
Şi ninşi să ne lăsăm, cu flori de crin,

Să-mi dai un rang de nunţiu apostolic,
Iar eu să-ţi scot, iubito, dintr-un scrin,
Cămaşa vieţii, printr-un gest simbolic!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ţi-aş da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa şi pe umerii tăi goi.

Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.

Iubito, vine toamna peste văi
Cu paşi târşiţi, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Şi rătăcesc pe neumblate căi!

Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi şi vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.

Iubito, vine toamna peste munţi
Şi se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Şi să arunce înainte punţi!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia inimii – tăcerea

Vai, melodia inimii – tăcerea,
Doamne, e sonor-asurzitoare,
Vastă, pură, clarificatoare,
Întru-al meu amar şi întru mierea,

Cea cu care tu-mi opreşti căderea
– Aia surdă şi vătămătoare –
Vai, melodia inimii – tăcerea,
Capătă sens şi capătă culoare.

Tu vrei să-mi îndulceşti durerea,
Însă-aceasta creşte şi mă doare,
Eşti pentru mine-o simplă spectatoare,
Ce simulează că-mi vrea învierea...

Vai, melodia inimii – tăcerea!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne strigă, sonor, trandafirii

Visul meu eteric se transformă-ncet,
Într-un vis dogmatic, frust şi desuet...
Se făcea, iubito, că erai pe-o scenă,
Sub privirea lunii, goală şi obscenă...

Lângă tine, palid, mă găseam şi eu,
Des-golit de suflet şi de Dumnezeu,
Mă zbăteam, alături, ca să înţeleg,
Cum jumatea-mi strigă după un întreg!

Ţi-am şters pudra de santal de pe gene,
De pe sânii păgâni şi de pe sprâncene,
Îmbătătoarele arome ale voluptăţilor tale
Mă atrag, mă resping, m-adumecă-agale...

Dă-mi umbra umbrei tale şi apa privirii,
Acum, când ne strigă, sonor, trandafirii,
Tu, creangă-nflorită în sânge de rodii
Renaşte-mă-n tine şi-n fine plasmodii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea-i starea pură-a fericirii

Aştept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înfloreşti, iubito, Preacurată...

Speranţa mea-i un vis indefinibil
şi-un echivoc sfâşietor al vieţii,
te văd în vis şi-n roua dimineţii –
mi-eşti marea cantitate de posibil.

La umbra unor crini îndrăgostiţi,
am fost tovarăşi, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic şi corai,
nefericiţi de-a nu fi fost nefericiţi...

Ştii bine că-n iubire se şi plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...

Din depărtări, iubito, eu te-aş strânge,
ca să-mi săruţi privirile nătânge...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stat în alt... stat

Scoate-mă, Doamne, din vidul existenţial,
Ia-mă de mână şi-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.

Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulceşte-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.

Răspunde-mi, Te rog, sunt încă fiinţă,
plăsmuită după chipul şi asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
şi floarea de Nu-mă-uita,
mă domină de când eram flăcăiandru...

Trăiesc în mijlocul Luminii
care, uneori, mă răneşte,
în zori şi-n amurg,
când zilele curg,
îţi port pe umeri toate judecăţile,
Doamne,
iartă-mă că sunt şi am fost,
cu rost, fără rost!

Sunt obosit de mine însumi... Doamne,
scoate-mă din povârnişurile firii,
e vremea când se ofilesc trandafirii
şi Timpul Cruce devine...
prin mine, prin Tine,
mă leg peninsular de Infinit
şi mor fără capăt,
subit...

Mi-e sete, Doamne, de viaţă,
mi-e foame, Doamne, de ideal,
mi-e dor de-un apus muzical,
îmi ispăşesc, Doamne, sinele,
şi alerg, nebun, după mine...

În flori, cu peţioluri şi stamine,
au adăstat
Raiul şi Iadul –
stat în alt... stat!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, iartă-mi, Te rog, Doamne

O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că dacă Îţi cânt şi Te slăvesc
am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

rugăciune de Traian Dorz
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet consonant

Primăvara instinctelor tale,
Tresare prin somnu-i buimac,
Cu duhu-ţi de ambră mă-mbrac,
Visând la nuntiri vegetale...

Urcăm la-nălţimi zenitale,
Tu – roşie, ca floarea de mac,
Cu fluturi verzui în stomac,
Eu – zeu cu priviri abisale.

Îmbinăm două mici universuri,
Uneori, Simm, tu mă crezi desuet,
Înnotăm voluptos printre versuri,

Ne vrăjim, consonant, c-un sonet,
Versul nostru-i cu multe-nţelesuri,
E rotund, aromat şi... complet! I

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt sonor, pietrificat

Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
şi când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios şi adânc,
în cosmosul inimii tale,
şi-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii şi mii de flori şi petale...

Virtuoz instrument de serviciu,
îţi cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
şi caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor şi pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...

Un strigăt sublim al trupului tău
unduios, cu sclipiri celestine,
căci viaţa-mi, iubito, mi-e hău,
e-un minus fatal, e-un calvar
fără tine...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Mâinile tale au versuri din petale de cer
Şi ţi-e trupul subţire, un suav giuvaer,
Ce-alunecă timpul peste clipele-i nude
Cu lacrima vieţii-n flâmânde secunde.

În picurii sufletului ai săruturi din soare,
Ecou de smarald fuge-n pletele tale,
Şi-n albe-amintiri pierdute în nopţi
Curg rănile inimii, sfredelită de hoţi,

Iar umbra credinţei e flămânde de vară,
Ca lacrima aurului în lumină să doară,
Miraje şi naşteri, curcubee de farmec,
Închise-s în tine şi-n pământul ostatec.

Orizontu-i urzit cu pieiri şi iubiri,
Eu pasăre-aş fi să-ţi zbor în priviri.

poezie de Aurel Petre (10 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru milada

Pielea ta mai albă ca zăpada
Mă îmbată cu miresme fine,
Simt, năuc, că nu mă pot abţine...
Îndumnezeieşte-mă, Milada...

Pentru tine, zău, aş trage spada,
Să mă duelez cu orişicine,
Coapsele-ţi cu unduiri divine
Reprezintă, Doamna mea, dovada

Că, un înger coborât din Cer,
Care poartă nemurirea-n sânge,
Vai, mi-a dezlegat acest mister:

Că, atunci, când trupul tău se frânge,
Eu devin al tău prizonier
Şi, de bucurie, versu-mi plânge...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest război ne va purta-n izbândă?

Acest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer şi cu apă,
când toate-acestea, dragoste, îţi scapă,
şi într-un colţ te-aşezi de-a dreptul blândă.

Sunt ca şi mort, căci ochiul tău mă sapă,
lăsând în mine rodul din osândă,
Şi vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
să-mi dea puterea să nu cad în groapă.

De ce-mi afunzi elanul în pământ
cu fuga ta sfioasă de gazelă?
Când eu crestez cuvânt după cuvânt,

mi-e sângele pe haină o dantelă,
şi te aştept să-mi cureţi braţul frânt;
în lupta asta să rămâi fidelă.

sonet de Ionuţ Popa (2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două bătăi ale inimii, între două respiraţii, îmi fac timp să mă gândesc la tine... şi să oftez când nu eşti lângă mine...

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă din timpul tău

Pe-un trup, o toamnă pune frunze
tu, pământule, primeşte-le la sânul tău
aşa mai trece un an, printr-o amintire
zarea se întunecă, într-un asfinţit cu-n nor

Pe cer?
Strigă păsările prin zilele trecute
şi cât îmi este, Doamne, atât de tare dor!
Rugineşte timpul în mine, toamnele prin ani, cobor
Iar Tu să ştii!
Că umbra vântului ce trece îmi spune
nu cobori tu, stea, ci străluceşte
nu cerşi chiar nimănui, măcar un petec
de toamnă, din inimă de frunză rătăcită
nu fi nicicănd aripă frântă-n zbor

aşeazăte-n straturi de toamne, pagini-ruginite
litere să scrii, în vine sângerii
iar trupul ei să-l vrei mereu
fraga timpului să-o simţi de vrei!

Toamna trece alb-albastru, sus pe cer
jos în rochie imensă, ruginiu înobilată
mă agăţ de ea şi-a trupului pământ sărut
şi-i cer ca sângele să-mi fie numai viaţă

Nu-mi vreau secunde, scurse-n gheaţă de cristale
ascuţite în vene, care să mă înţepe
de aceea-ţi cer, tu, Vânt
tu, Umbră de trecut
tu, Toamnă
să-mi dăruieşti, din focul ruginiu al tău
frunze de inimă, din flăcări
să-mi pot topi din suflet, ce-mi rătăcesc până târziu
ochii tăi, cristale care-n noapte mă îngheaţă
Şi-ţi cer!
lasă-mă să simt buzele pe trupul tău

poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din puterea Ta, dă-mi Doamne o lingură!

Sub cerul meu strălucitor din miez de zi,
Păşesc râzând în poiana cu narcise,
În depărtare zburdă veseli albii iezi,
Gândurile-mi fluturi se opresc în vise.

Pătrund agale în liniştea-mi plăpândă,
De mână mă ţine El, Dumnezeul meu,
Din raze de soare îmi face ghirlandă
Şi-mi ţese din spice adorat macrameu.

Smerită-ngenunghez, de bucurie plâng,
Părinte Ceresc, în mine te regăsesc,
Plăpând dar verde viu lăstar mă simt în crâng
Şi parcă-aş fi chemat de clopot strămoşesc.

Atâta pace şi lumină Tu îmi dai
Şi mă înveţi să-mi duc crucea cea promisă,
Smerit eu te urmez Doamne, aici să-mi stai,
În inima-mi, punte a Cerului abscisă.

Şi-n nopţi de smoală fără stele eu aştept
Liniştea plăpândă iar să mă cuprindă,
Mereu al învăţăturii tale adept,
În biserica ta sunt o simplă grindă.

Căci doar Tu poţi aduce stelele pe cer,
Să-mi mângâi sufletul pierdut în negură.
Eşti tot ce am, Eşti cel mai viu şi alb mister,
Din puterea Ta, dă-mi Doamne o lingură!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love story

În ochii-ţi de verde scânteie,
nu planează perfid nicio umbră
şi-n sufletu-ţi tandru, văratic,
nu păşeşte, subtil, nicio urmă...!

Te-am ocrotit, suavă Femeie,
în mintea-mi, eu te-am arestat,
păstrându-mi, de-a pururi, o cheie,
ca să-ţi desferec, des, siderat,
lăuntru-ţi de falnică zeie...!

Iubito, noi urcăm cu tandreţea,
pe funii lungi, de nisip şi de aur,
ne strigă din nou tinereţea,
istorică (de acum) de tezaur...!

Şi, Doamnă, un plus de trăire
renaşte în ochii-ţi, de-a pururea, verzi,
şi murmure albe se-nalţă din tină,
cu fluturi verzui şi demenţi de lumină,
şi sângele începe să-ţi fiarbă...!

Iubito, de-ajungem pe plaur,
ai grijă să nu mă repierzi,
prin rizomi, rădăcini şi prin iarbă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!