Anica nebuna

Anica lui Petre Strâmbu, femeie frumoasă
Dar veşnic nesătulă de cele lumeşti
Aşteaptă să-i plece bărbatul de-acasă
Şi iese la poartă să ademenească drumeţii;
Aceştia, la început, sunt mulţi şi foarte bucuroşi
Dar repede îi stoarce de vlagă
Şi-şi caută alţii, mereu mai flămândă
Şi oricât de mulţi, nu pot să-i ajungă.

Atunci Anica lui Petre Strâmbu descoperă grădina cu castraveţi
Îi sapă, îi udă cu apă şi-i creşte mari
Se plimbă seara printre ei cântându-le îndrăgostită, îi mângâie şi îi sărută
Şi castraveţii cresc mari şi puternici cât nişte armăsari
Anica lui Petre Strâmbu după ce face dragoste cu fiecare
Îi şterge frumos şi aşezându-i pe un şervet la poartă
Îi scoate spre o perfidă vânzare neputincioşilor drumeţi de altădată.

Când s-a aflat
Un sat întreg şi-a vărsat maţele toată noaptea
Şi pândind-o, au prins-o a doua zi la spurcata-i îndeletnicire;
Anica lui Petre Strâmbu n-a murit sub ploaia de pietre
Trăieste şi azi mai departe în comuna Buştenari
E undeva închisă între ziduri reci de piatră
E mare, bea ţuică, miroase urât
Şi vorbeşte numai despre domnul nostru Iisus Hristos.

poezie clasică de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiţi cei ce păzescu judecata şi fac dreptate în toată vremea şi mustrează pre cei ce judecă strâmbu!

citat din Neagoe Basarab
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i soarta noastră! zise Toader Strâmbu amărât. Când ne bat boierii, în loc să întoarcem băţul ori măcar să ţipăm, ne apucăm să ne batem între noi pe bătaia lor!...

Liviu Rebreanu în roamnul Răscoala
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivire

- Jur, pe inima din piept,
Că voi spune numai drept,
Zise rar, bătând cărâmbu',
Martorul, Costică Strâmbu!

epigramă de Constantin Popescu-Berca din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

toleranţă

Cuvântul toleranţă nu înseamnă adaptare, ci păstrarea diferenţelor de mentalitate.

definiţie de Anica Dobra
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucovina, plai dumnezeiesc

Zise Petru către Domnul:
– Doamne, n-ai făcut dreptate,
Sunt atâtea ţări sărace,
Bucovina-i cu de toate;

Unele au piatră seacă
Sau pământ neroditor...
Bucovina-i renumită
Cu-al său plai înfloritor,

Mânăstiri ca nişte perle
Se înşiră pe-al său plai,
Oameni harnici şi destoinici
Fac din Bucovina rai..."

– Petre, Petre – zise Domnul –
Te grăbeşti ca-ntotdeuna
Iar nu vezi în adâncime,
Bucovina plânge-ntruna...

Sfâşiată-n două laturi,
Fraţi de sânge-s despărţiţi,
Nu-i mângâie codrul, plaiul,
Câtă vreme nu-s uniţi...

Poate-oi asculta odată
Ruga lor cu lacrimi vii,
Să mă-nduplec şi să-i bucur,
Pe români şi-ai lor copii.

poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anica

Sughita:
Cineva gindea la ea.

Cam peste-o luna-i dusa la vedere
... Odaia zace în tacere,
perdeaua are ciucuri, creturi,
pe masa - cinci dulceturi.

Când se-ntoarce de la el,
spirc, pe ea, un porumbel.
Petitoarele îi spun
ca-i semn bun.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aşa, aide, aide, merse până înseră şi se puse a se odihni. Când, ce să vezi d-ta? unde venea o ceată de fii de împăraţi şi de boieri mari, îmbrăcaţi numai în fir şi pe nişte armăsari de mâncau foc. Se părea că nu-i mai încape locul. El, biet, se dete mai la o parte. Mai văzuse el cai buni, înşelaţi şi înfrânaţi frumos; mai văzuse şi fii tineri de boieri îmbrăcaţi cu haine scumpe, auzise că unii dintr-înşii sunt limbuţi, dezmierdaţi, luători în râs şi înfumuraţi, de nu le ajunge cineva cu strămurarea la nas, dar ca şi aceştia, ba, ba, ba! Trase şi ei aci spre a mânca peste noapte. Puseră deci de le făcu un foc mare de părea că au să frigă un bou, se puseră pe lângă dânsul şi, după ce cinară, începură a vorbi verzi şi uscate; mai multe rele decât bune. Nu le scăpase nimic pe lume de care să nu se alege. Stau tolăniţi pe nişte rogojini pe dasupra cărora erau aşternute nişte velinţe lucrate cu meşteşug.

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Eu cred că fiecare aşteaptă
Să-i bată careva la poartă
Nu doar acei bătrâni, părinţi
Ci chiar şi tineri mai cuminţi.

Ei poartă o deschid mereu
Dar intră numai... Dumnezeu!
Ar da tot ce-au mai bun pe masă
Să vină mulţi la ei în casă

Dar fiecare se grăbeşte
Cu altul de se întâlneşte...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul unei călătorii spre Viena, Ministrul de Externe rus a aflat că în acelaşi tren călătorea şi P. P. Carp. El şi-a manifestat dorinţa să i se facă cunoştinţă cu Petre P. Carp, iar când l-a văzut, l-a întâmpinat exclamând:,, În fine, pot să cunosc şi eu pe faimosul filogerman Petre P. Carp". Iar acesta i-a răspuns în acel moment:,, Eu nu sunt filogerman, eu sunt rusofob!"

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ipate Emil-Dănut
Comentează! | Votează! | Copiază!

NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (S-Ş)

Nu degeaba îl cheamă Săracu: n-are nici după ce să bea apă.
Nu degeaba îl cheamă Slutu: e urât cu draci.
Nu degeaba îl cheamă Soare: este un om cald.
Nu degeaba o cheamă Sofia: este o femeie înţeleaptă.
Nu degeaba îl cheamă Solomon: este un om înţeleapt.
Nu degeaba îl cheamă Spânu: e un om al dracu'.
Nu degeaba îl cheamă Strâmbu: este un om strâmb.
Nu degeaba îl cheamă Sucitu: este un om sucit.
Nu degeaba îl cheamă Şarpe: este un om viclean şi periculos ca un şarpe.
Nu degeaba îl cheamă Şovăilă: este un om şovăitor.
Nu degeaba îl cheamă Şugubete: este un om şugubăţ.
Nu degeaba îl cheamă Şutilă: se ocupă cu şutitul.
Nu degeaba îl cheamă Şuţ: este hoţ de buzunare.

George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petre Roman, fost prim-ministru, se însoară

Petre Roman se însoară
Astăzi pentru-a doua oară,
Iar miresei, dragă fată,
Ar putea să-i fie tată,
Ba, de ne gândim un pic,
I-ar putea fi chiar... bunic.

hexagramă de George Budoi din Dicţionarul căsătoriei (5 iunie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec emotiv

Omule cu suflet bun
dări pe capul tău se pun,
vorbesc relele-n surdine
pe la cei flămânzi de tine,
unul cam ţepos din schele
te împunge prin perdele,
altul îşi despică frunza
şi-şi plimbă pe lene buza.
Printre entităţi aşteaptă
sfânta Vineri pe la poartă,
tu îţi mai cultivi gherghine
şi-ţi mai coşi viaţa-n suspine,
de cu ziuă până-n ziuă
când se crapă-apoi de piuă,
rumeneşti stelele-n noapte
prin ursiri nepieptănate.
Eu îţi spun bazme pierdute,
printre multe amănunte...
ochiul meu, cel teleleu,
se plimbă acum c-un zeu.
Frunză arsă-n clipă smulsă,
din dureri meteahnă plânsă.

poezie de Aurel Petre (26 iulie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns nonagenari

Am ajuns nonagenari
mulţumită lor,
Copiilor cu inimi mari
şi suflet iubitor.

Voi nepoţi, când creşteţi mari
pe părinţi să-i îngrijiţi,
Să ajungă centenari,
cu dragoste să-i iubiţi

La rându-vă şi voi să fiţi
oameni cu suflete mari.
De-ai voştri să fiţi iubiţi,
s-ajungeţi tot centenari.

Cât ar fi viaţa de lungă,
Câte are de-împlinit,
Omului n-o să-i ajungă
Pentru tot ce şi-a dorit.

poezie de Dumitru Delcă (27 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Darcy: Cum te simţi în seara asta, draga mea?
Elizabeth Bennet: Foarte bine... deşi aş vrea să nu îmi mai spui "draga mea".
Domnul Darcy (zâmbind): De ce?
Elizabeth Bennet: Pentru că aşa îi spune tatăl meu mamei când este supărat.
Domnul Darcy: Atunci ce alinturi îmi sunt permise?
Elizabeth Bennet: Să mă gândesc... "Lizzie" în fiecare zi, "perla mea" duminica şi... "zeiţă divină"... dar numai la ocazii foarte speciale.
Domnul Darcy: Şi... eu cum ar trebui să-ţi spun când sunt supărat? Doamna Darcy?...
Elizabeth Bennet: Nu! Nu! Îmi poţi spune "doamna Darcy"... numai atunci când eşti foarte foarte fericit.
Domnul Darcy (îşi ascunde zâmbetul): Şi în seara asta eşti totuşi... doamna Darcy? (O sărută pe frunte.) Doamna Darcy... (O sărută pe obrazul drept.) Doamna Darcy... (Îi sărută nasul.) Doamna Darcy... (O sărută pe obrazul stâng.) Doamna Darcy... (În cele din urmă îi sărută gura.)

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul şi împărăteasa se afla într-o mare încurcătură. Nu ştia pe care să aleagă din doi. Unii din sfatul împărăţiei zicea să aleagă pe fiul de boier mare, fiindcă el zisese că tocmai aşa era să spuie şi el. Alţii zicea să aleagă pe cioban, fiindcă el ghicise cel întâi semnele fetei. Împăratul lăsă ca să-şi aleagă fata pe cine va voi, mâine de dimineaţă, tot de faţă cu sfatul. Lăsă adecă fetei timpul să se gândească până a doua zi. Până atunci, împăratul porunci să-i omenească pe amândoi ca pe nişte mosafiri mari şi să-i găzduiască în palaturile împărăteşti. Le pregătiră o cămară cu două paturi în care să mâie peste noapte. Până a nu însera, ciobanul se furişe de fiul de boier şi se duse de-şi cumpără nişte floricele-boabe.

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătu la poartă şi se rugă să o priimească. Muma Soarelui o priimi şi se miră când văzu om de pe alte tărâmuri pe acolo şi plânse de mila ei, când îi povesti întâmplările. Apoi, după ce-i făgădui că va întreba pe fiu-său despre bărbatul ei o ascunse în pivniţă, ca să n-o simţă Soarele când o veni acasă, că seara se întoarce totdauna supărat. A doua zi află fata de împărat că era s-o paţă, fiindcă Soarele cam mirosise a om de pe altă lume. Dar mumă-sa îl linişti cu vorbe bune, zicându-i că sunt păreri. Fiica de împărat prinse curagi când văzu cu câtă bunătate este priimită.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată o femeie nu te va aproba, prin grai, când îi vei spune că este frumoasă. Trebuie să-i citeşti ochii.

aforism de Tiberiu Petre (2011)
Adăugat de Tiberiu Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducându-se şi nurorile cele mai mari ale împăratului să-i mulţumească, îi sărutară şi ele mâna. Când voiră însă a scoate şi ele din sân ce puseseră în timpul mesei, băgară de seamă că hainele lor sunt murdare şi terfelite de bucate, încât nu mai semăna a haine puse pe om, ci a alte dihanii, şi se făcu un râs de mila lor în toată nunta, încât plecară umilite în cămările lor ca să se schimbe, fiindcă nu mai era chip a mai sta aşa îngălate la nuntă. Atunci mulţimea, cu mic, cu mare, şi împăratul împreună cu dânsa, strigară într-un grai, că aceşti soţi să-i domnească de aci înainte. Împăratul se coborî din scaun, şi se urcă fiul cel mic cu soţia sa. Această împărăteasă cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea cumpătată, se făcu de o iubiră până şi cumnatele ei. Iară fiul împăratului, cu agerimea minţii lui, cu înţelepciunea cea firească şi cu poveţele împărătesei, soţia lui, domni în pace, în linişte şi în veselie toată viaţa lui.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram de cincisprezece ani când meşterul care zugrăvea biserica de la Zamfira m-a luat cu el să-i fac sfinţii de la catapeasmă. Acolo am cunoscut o fetică tot aşa, cam de vârsta mea. Foarte frumoasă. Avea nişte ochi mari, albastri şi-n toată figura o expresie dulce, de-o cuminţenie îngerească. Şi nu ştiu cum, că ne-am pomenit prieteni. Seara, când isprăveam de lucru, ne-ntâlneam în grădina bisericii. Era vară, linişte, frumos ca în vis. Şi ne primblam alături, ţiindu-ne de mână, şi nu ne spuneam nimic. Da' eram aşa de fericiţi, cum numai la vârsta aceea poţi fi. Când ne despărţeam, ne strângeam de mână, ne şopteam încetişor: "Noapte bună" şi ne dam întâlnire pe a doua zi, tot la ceasul şi în locul acela... Ea era pentru mine tot ce făcuse Dumnezeu mai frumos pe lume. Şi nici nu mai puteam gândi altceva.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bucuroşi le-om duce toate
Când suntem numai noi doi,
Bem până cădem pe spate,
Dar... fac alţii tărăboi!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!