Sonetul 3
În plină zi sta soarele să piară
De mila Creatorului zidirii,
Când m-au străpuns săgețile privirii
Și ochii voștri, Doamnă, mă legară.
Nu socoteam cu mintea-mi temerară
Să ocolesc năprasnele iubirii:
Plecai viteaz și-n zbuciumarea firii
Află-nceput durerea mea amară...
Găsi Amor un om lipsit de pază.
Și-n ochi spre inimă deschisă cale
Jghiab cristalin al lacrimii curate,
N-a fost o cinste-atunci să mă prăvale,
Iar vouă, cu un scut ce scânteiază,
Săgeata nici măcar să v-o arate...
sonet de Petrarca din Sonetul italian în Evul Mediu și în Renaștere, vol. I (1970), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când e să plec, la fiece pas mă-ntorc din cale
Când e să plec, la fiece pas mă-ntorc din cale
Spre tine. Greu purtându-l, mi-e trupul frânt în două...
Sorbind același aer cu tine, vlagă nouă
Recapăt. Și-astfel iară pornesc. Dar tot cu jale.
Apoi, din nou cu gândul la bunul drag ce-l las,
La drumul fără capăt și viața-mi trecătoare,
M-apasă deznădejdea, și lacrimile amare
Din ochii-mi se revarsă cu fiecare pas.
Și-n trista-mi tânguire, mă roade-o îndoială:
Ăst trup al meu de humă, cum oare se desparte
De sufletul lui - care ești tu- plecând departe?
Dar Amor îmi răspunde: E-o veche rânduială
Ca omul care arde în flacăra iubirii
Să stea deasupra legii și în afara firii!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta Creatorului divin (sonet)
ARTA CREATORULUI DIVIN
(sonet creativității)
Eu nu sunt poet, că nu e-n legea firii,
Când scriu ce îmi dictează conștiința.
Creatorului divin e voința,
Lumii să pot lăsa rodul gândirii.
De poezie mi-am legat credința
Primită în locașul mânăstirii,
Prin Duhul Sfânt din altarul zidirii
La Creator să duc recunoștința.
Se scurge rouă în semănătură,
Când lacrima umple condeiul de tuș,
Pentru Cuvântul din Sfânta Scriptură.
Rugă voi duce în mâinile-căuș
Pe raza minții ce-n ochi lasă zgură,
Când trup mi-e răstignit pe-al vieții apus.
Maria Filipoiu - poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR
sonet de Maria Filipoiu din Antologia "Limba Noastră cea Română"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valurile Dunării
Barca pe valuri saltă ușor
Inima-mi bate plină d'amor
Dulcea speranță e-n al meu pept.
Vino, ah! vino, că te aștept.
Vino n-ai teamă,
Dorul te chiamă,
Să plutim vesel și să cântăm,
Și-n fericire
Spre nemurire,
Brațe-n brațe să ne-avântăm.
Să te sărut cu dor, cu foc,
Timpul fugar să-l țin în loc.
Să mă săruți cu foc, cu dor,
Să tot trăiesc să nu mai mor.
Ah! Cerul atunci e mai-ntins,
Soarele parcă e mai aprins,
Și-n ochii tăi senini zăresc
Un raiu Dumnezeesc.
Barca pe valuri saltă ușor,
Inima-mi bate plină d'amor,
Dulcea speranță e-n al meu piept,
Vino, ah! vino, vin, eu te aștept.
Ah! vino, te aștept, vino, te-aștept,
Dulce speranța e sânul meu,
Vino, ah! vino,
Vino, vino, te-aștept!
cântec, muzica de Iosif Ivanovici, versuri de Carol Scrob (1888)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor m-a pus ca țintă de mult săgeții sale
Amor m-a pus ca țintă de mult săgeții sale;
Și-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; și sunt
Ca norul care fuge pe cer bătut de vânt...
Și în zadar, Madonă, cer sprijin milei tale.
Din ochii-ți lovitura porni ucigătoare,
Că nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Și numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în astă nefericită stare.
Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeata;
Dorința foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Să-mi ia vederea, să mă aprindă și străpungă.
Iar îngerescul cântec și dulcile-ți cuvinte
Cu gingașul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fără milă ce viața mi-o alungă.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat
Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat,
Și sper, și ard, și-s gheață, și mă cuprinde frica,
Și-n ceruri zbor și-n țărnă zac pururi nemișcat;
La piept strâng lumea-ntreagă și n-am la piept nimica.
M-a prins într-o-nchisoare făr' de zăvor la poartă;
Nici liber nu mă lasă, nici nu mă-nchide-n ea.
Nu vrea să mă ucidă Amor, nici nu mă iartă,
Nici viu nu mă dorește, nici chinul nu mi-l ia.
N-am ochi și văd, și, fără de limbă, strig la cer;
Vreau moartea să m-ajungă și-ajutoare cer;
Și mă urăsc pe mine pe cât mi-i Ea de dragă.
Îmi place că mă doare și vesel sunt plângând;
De viață și de moarte sunt dezgustat pe rând...
Din vina ta, Madonă, mă chinui viața-ntreagă!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
Nu vreau să cred ce crede orice sceptic
Și nici să pot ce poate orice prost,
Cu bani sau alt material sintetic
Și nici să știu știința pe derost.
Nu vreau să am ce are toată lumea
Și nici legilor ei nu mă supun,
Nici nu-mi înalț spre lume rugăciunea,
Ci numai către Dumnezeu Cel Bun.
Nu vreau să fac ce trebuie de-a sila
Și nici să fiu doar numitor comun.
Nu mă intrigă furia, nici mila
Și nici nu seamăn ce nu pot să adun.
Nu vreau să fiu simpatic și cuminte
Și-n sine să nutresc un gând murdar.
Spun ce-am în gând, în inimă și-n minte,
Politicos, dar nu protocolar.
Nu vreau o stea pe frunte arborată
Și nici mărire mie în prezent,
Doar în poveștile cu,, A fost odată ''
Să fiu vreun an-lumină imergent.
poezie de Ovidiu Vasile din Roata cu hamsteri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas
Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas,
Și țară prea frumoasă și loc și punct în care
Privirea ei cea dulce și învăluitoare
M-a fost pătruns, și-n mine de-a pururi a rămas.
Binecuvânt și-ntâia mea dulce întristare
Din clipa când iubirea, vicleană, m-a robit,
Și arcul și săgeata ce m-a străpuns cumplit,
Și rana până-n suflet adânc sfredelitoare.
Binecuvânt și zvonul stârnit de mine-n lume
Când chem Madona dragă de-atâtea ori pe nume,
Și dorul și suspinul și plânsul ne-ncetat.
Binecuvânt și gândul născut numai de Ea,
Și stihurile-mi toate și osteneala mea
Prin cari iubitei faimă pe veci i-am câștigat.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă și onoare
Cu abnegație și dăruire,
Mereu în slujba țării am luptat.
Am fost un camarad neînfricat,
Am dat și mi mi s-a dat onorul
Spre a-mi sluji cu fală tricolorul.
Prin foc și sabie-a trecut cuvântul,
Nu mi-am călcat o clipă jurământul,
Mi-am apărat pământul și strămoșii,
Carpații și câmpia și copilașii voștri.
Eu am ținut cadența militară
Și am jurat să mor doar pentru țară.
Din inima eu am purtat respect,
Celor ce-n lupte grele-au ținut piept
Și scut au fost pentru neatârnare.
Sub uniforma lor de militar,
Pulsează azi un suflet secular.
Un suflet bun și cald ca o lumină,
Ce s-a jertfit pentru a lumii tihnă.
Tot ce mai am în suflet și-n gândire,
Le-aștern cu drag pe-un petec de hârtie.
Și-n spirit pur și-n semn cavaleresc,
Prietenilor mei îl dăruiesc.
Iar pentru țară-am să rămân erou.
În numele armatei vă mulțumesc din plin,
Cu mâna-n jurământ, pe inimă, mă-nclin.
(poem dedicat colegului și prietenului de suflet, colonel Ion Răduț)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un biet moldovan...
Sunt un biet moldovan
Și mi-e soarta amară
Nu-s Ion ci Ivan
Și nu domn ci tovărăș
Desparțit de ai mei frați
De ghimpat ă hotară
M-am lăsat împăcat
Cu a mea soartă amară
M-au făcut comunist
Și-am ajuns de ocară
Stalinist- bodiulist
Și mancurt fără țară
Cu fanfare întîlneam
Pe "nacealnici" la gară
Și-n Rusia căram
Pîinea mea cea amară
Și ca musca muream
"Ridicat" înrt-o seară
Și-n Siberii visam
La Moldova natală
M-au înscris în kolhoz
Într-o noapte de vară
Și de-atunci nu mai am
Nici imaș nici mioară
Cu alfabet ne-nteles
Și cu graiul- povară
Eu cîntam pînă mai ieri
Cit mi-e viața de dragă
Sunt un biet moldovan
Mai blajin ca mioara
Cu credința în neam
Cu credința în Țară
Sunt un biet moldovan
La rascruce de cale
Încotro s-o apuc
Fără "starșii tovarișhi"
Fără bici si lozinci
Ce-și pierdură valoarea
Fără acei comuniști
Ce-mi (f...) vinduseră Țara
Bucovina-i la nord
Si la sud... Basarabie
Reunită-ntrun tot
Revedea-te voi oare?!
Sunt un biet moldovean
Mai blajin ca mioara
Cu credința-n neam
Cu credința în Țară
Sunt un biet moldovan
La rascruce de cale
Încotro s-o apuc
Că la deal că la vale???!!!
Sculeni Podul de Flori
6 mai 1990
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 1990)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LXI
Slăvite fie clipa, ceas și loc,
meleag și an, și anotimp și lună,
și ziua-n care ochii tăi, stapână,
în mine aprins-au vâlvătăi și foc.
Și-n veci slăvit dintâiul dulce dor
în care-am ars cu dragostea-nfrățit,
și arcul cu săgeata ațintit,
și rănile ce-adânc în piept mă dor.
Slăvite fie vorbele ce eu,
(o, câte!) le-am rostit chemând spre tine,
și lacrimile, și suspinul greu,
și versul scris ce faima ta prin mine
o spune lumii-ntregi, și gândul meu
ce-i doar al tău și neîmpărțit cu nime.
sonet de Petrarca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O flacără de dans...
O flacără de dans cu ochi cuminți,
desculță, ca un răsărit de soare,
eu te-am iubit când ai știut să minți,
chiar te-am iubit mai mult ca pe o floare.
Pasul tău, plăcerea și tăcerea,
În visul nopții râvnitoare doamnă,
De dragul tău mângâiam durerea,
Și-n frunzele îngălbenite-n toamnă.
Eu iți dezmierd și pașii dacă trec,
Iar mi-ai lăsat tăcerea să mă doară,
În nopti târzii aș vrea să te petrec,
Să ne iubim la fel ca prima oară.
O viață voi rămâne vinovat,
Căci dragostea-mi plânge-n piept cu jale,
Din răni adânci mereu te-am dezgropat,
Și-n ultim ceas pe-a vieții mele cale.
Speranțele rămas-au spini de toamnă,
Să-mi alinte în gânduri astăzi chinul,
Tu n-ai mințit atunci stimată doamnă,
Când mi-ai promis să-mi schimbi pe veci destinul...
poezie de Mihail Janto (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri pierdute în noroi
Prin cețuri albe de tăcere
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri
Chiar dacă văd numai o stradă
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri pierdute în noroi...
Prin cețuri albe de tăcere,
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri,
Chiar dacă văd numai o stradă,
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota din Iubiți și nu lăsați să moară clipa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săgețile lui Cincinat
Fiind un umorist de soi
Săgeata nemiloasă-mpunge
Dar dacă ar trăi cu noi,
Săgețile nu i-ar ajunge.
madrigal de Nicolae Fulga (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi aflu pace...
Nu-mi aflu pace, n-am cu ce lupta;
Mă tem și sper și ard și sunt de gheață;
Mai sus de cer vreau, zac în țărna grea;
Nimic nu am și-o lume strâng în brață.
De Amor sunt întemnițat așa;
Juvățul nu-mi slăbește nici mă-nhață;
Nici nu-s ucis, nici lanțul nu mi-l ia;
Nici mort nu vrea să fiu și nici în viață.
Văd fără ochi și fără limbă glăsui;
Mi-e sete de sfârșit și caut milă;
Urât îmi sunt și spre iubire năzui.
M-alin cu dorul meu și râd în plânsu-mi.
De moarte și de viață mi-este silă.
Prin tine, Doamnă, astfel sunt eu însumi.
poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ochi frumoși, nepăsători
Ți-am dat inima întreagă,
Mi-ai înapoiat-o frântă,
Ai fost ființa cea mai dragă,
Azi o amintire cruntă.
Eu ți-am dat amor curat,
Tu mie durere-n piept,
Nu m-ai iubit cu adevărat
Și nu știu dacă este drept.
Ți-am dat sufletul integral,
Fărâme l-ai înapoiat,
De-aceea eu am pus final
Iubirii care m-a asfixiat.
Pe tine te-am iubit mai mult
Decât cuvintele o spun,
Singurătatea mi-e tumult,
Și-n suflet chin mereu adun.
Ceea ce la-nceput simțeam,
- Iubirea plină de văpăi...
Tot arunc pe-al vieții geam,
Căci vreau să uit de ochii tăi.
Înflăcărați, plini de pasiune,
La început seducători,
Acuma-s plini de agresiune
Doi ochi frumoși, nepăsători.
poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasă-n flori și așteptări
M-am prăbușit în albe flori,
în rugă, în iubire, și-n privirea
de diamant a Lunii,
așteptându-te pe tine.
Mi-am împletit în zori cununa,
în rouă, în răsărit, pe părul moale
cu strălucire dintr-un aur,
furat din razele de Soare.
Am adunat petalele de floare,
în mătase, în fir, și-n poale
de rochie ce-mi cade,
pe glezne fine-n așteptare.
Toate florile sunt așezate,
în voal, în piept, și-ntr-un corset
ce strânge trupul,
cu șirete înmuiate-n lacrimile crinilor.
Sunt plină de tremurul florilor,
în mâini, în buze, și-n picioare
ce-mi frământă dorința
să-ți fug în întâmpinare.
Toate sunt în așteptare!
în inimă, în puls, și-n ochii
ce străpung toate cărările
să te prindă în ei.
Repede să-mi fii aproape,
în pas, în barbă, în cununa
plină de asfințitul Soarelui
ce-ți face cu mâna... să te grăbești.
M-am prăbușit, Iubite!
M-am prăbușit în așteptări,
în alte brațe, în stele și flori
culese din grădina Domnului.
Așa ne-am înțeles noi doi!
Dacă se stinge Soarele,
în cununa mea, în ochi mei
făr' de sărutul tău, pot să te uit.
Și te-am uitat! În gura Lunii
și-n stele am privit întrebător;
Ce-am avut și ce-am pierdut? Nimic...
Au fost doar baloane de săpun... otrăvitoare.
Atenție! Spălați-vă bine pe mâini după
fiecare experiment.
poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsor cu Ochi pătrunzător
Măsor cu Ochi pătrunzător
Orice Durere-mi iese în cale -
Mă-ntreb de cântărește cât a Mea
Ori mai ușoară pare.
Mă-ntreb de e răbdată mai de mult
Ori tocmai a început -
De Când o am pe a Mea - nu știu -
A-mbătrânit de mult
Mă-ntreb - Acei loviți în viață
De-ar fi să îndure a doua oară
Și de-ar putea alege - ar mai încerca -
Ori poate ar vrea să moară -
Pe Unii-i văd - cum suferă îndelung -
Și-ntr-un târziu, un zâmbet au pe chip -
O imitație a Luminii
O pâlpâire de Opaiț sleit -
Mă-ntreb - când Anii se adună
Milenii - peste Răni amare -
Mai pot avea cumva puterea
Să le aducă Alinare -
Ori ei străbat Veacuri de Nervi
Răscolind tainițele firii -
Să dea peste Dureri mai mari -
Ce-ntrec Durerile Iubirii
Cei care Suferă - sunt mulți -
Și pricini sunt - o mie -
Moarte e una - și o dată vine -
Și ochii-i bate în cuie
Există Durerea din Dor - și cea a Nepăsării -
Durerea ce se cheamă "Disperare"
Există Despărțirea de cei dragi -
Despărțirea de Locuri Natale
Eu nu-mi pot defini Durerea -
Dar mă ajută Darul
Sfredelitoarea Mângâiere -
Să-mi pot răbda Calvarul
Să văd - ce fel de Cruci există -
Și-n ce fel se pot duce -
Și dacă seamănă - Vreuna -
Cu Propria mea Cruce
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ștefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De e adio
Când nu o să mă mai iubești,
Mă voi fi răstignit 'n altar,
Că brațele-mi vor fi-n zadar
Și ochi sub spini, de mă privești.
Când îmi vei părăsi amor,
Voi fi găsit 'n deșert pierdut,
Nisip în boabe desfăcut,
Topit de doru-ți arzător.
Când n-o să vrei să știi de mine,
Mă voi topi litere-n plumb
Și-n pinteni, cu apăsat carâmb,
Mă las pătruns tatuu de tine.
Când vei decide ca să pleci
Și-mi desfaci piept să mi-l lași gol,
Voi fi milenar fulg la pol,
Pe o banchiză, în vise reci.
Când nu te voi putea găsi,
Nici plușul pielii, nici vreo șoaptă,
Nici lacrimă, zâmbet la poartă...
În drum, praf mă voi risipi.
Când o să mă lași nimănui,
Că tu-mi ești lumea ce o știu,
Mă poți găsi, de revii, viu...
Te așteptând pe-o stea, în sicriu.
Mă rog de-acum, implor, revi, ooo,
Că-s încă glas, de-mi spui... adiooo.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!