Nu ar trebui să vorbim decât de senzaţii şi de viziuni: niciodată despre idei – căci ele nu emană din lăuntrul nostru şi nu sunt niciodată cu adevărat ale noastre.

citat celebru din Emil Cioran (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu se poate dezvinovăţi spunând că el nu-L poate vedea şi că nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu, când lucrările Sale grăiesc aşa de puternic despre Domnul, când sunt atâtea mărturii atât din afara noastră, cât şi din lăuntrul nostru. Şi când gândurile noastre care între ele se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc, ele însele sunt o mărturie puternică din lăuntrul nostru. Care dintre noi se poate dezvinovăţi că nu L-a putut vedea şi simţi atât în afară, cât şi în lăuntrul său pe Dumnezeu?

Traian Dorz în Cununile slăvite (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar trebui să ne fie niciodată ruşine de lacrimile noastre, căci ele sunt o ploaie binefăcătoare pe praful pământului care ne împăienjeneşte privirea, împovărându-ne inimle înăsprite.

Charles Dickens în Marile speranţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După anumite nopţi ar trebui să ne schimbăm numele, căci cu adevărat nu mai suntem aceiaşi.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele nu trebuie să moară niciodată

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Şi crede cu adevărat în fericire.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubeşte viaţa
Şi nu ia de la ea nici o plăcere.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori şi miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Şi are de la ea plăcere.

Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt uşoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.

poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţini poeţi cunosc genealogia lacrimilor. Căci de-ar cunoaşte-o, nu ar mai zice "eu", ci "Dumnezeu". Nu că el ar fi izvorul lacrimilor – ochii lui sunt umeziţi doar de răsuflarea muritorilor – ci noi nu putem plânge decât în el. Toate lacrimile ce curg din Dumnezeu sunt ale noastre. Sfinţii nu au nevoie să ştie lucrul acesta. Cât despre Dumnezeu – el nu trebuie să afle că sunt muritori care aburesc stelele. S-ar teme şi, în tremurul lui, ar scutura lacrimile şi am pieri în propria mare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem liberi să ne inventăm chinurile; odată inventate, ele nu sunt decât poză şi simulacru; doar acelea contează care ţâşnesc din nou în ciuda voinţei noastre.

Emil Cioran în Căderea în timp, Scepticul și barbarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred ca Dumnezeu să fi făcut pe Eva din coasta noastră, căci atunci ar trebui să ne înţelegem cu ea şi altundeva decât în pat.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stările cu adevărat maladive ne leagă de realităţile metafizice, pe care un om normal şi sănătos nu le poate înţelege niciodată.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bertrand: Da, într-adevăr, ştim ce gândeşte Miss Jarmond despre şcolile noastre, despre spitalele noastre, despre nesfârşitele noastre greve, despre vacanţele noastre, despre instalaţiile noastre sanitare, despre serviciul nostru poştal, televiziunea noastră, politica noastră, rahatul nostru de câine de pe trotuare.

replică din romanul Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay
Adăugat de Ramona Paduraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea-i o exasperare ontologică a fiinţei noastre. Eşti mai mult decât trebuie. Iar lumea-i mai puţin decât ar trebui.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu ţine decât durata fiorurilor noastre. În afară de ele, ea-i pulbere vitală.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de prima ninsoare

teama se ascunde în inimile noastre întinse peste masă
în pauza dintre două cuvinte
verdele e culoarea în care podurile se rup
de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid
povestea se întoarce
în noi cineva a aprins o lumină

despre mine tăceri despre tine
dar hai mai bine să mâncăm
să ne prindem clipa aceasta într-o bucată de pâine
rupe-mă
de lanul acesta de iarnă aştept încă ninsoarea dintâi
ca pe un şirag de perle nenuntite

despre noi am umplut spaţiul
şi niciodată nu vorbim despre asta
închipuim cu feţele întoarse ca două lumini ale unei singure umbre
braţe ale aceleiaşi cruci

poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

matematică

Matematica poate fi definită ca materia în care nu ştim niciodată despre ce vorbim, nici dacă ceea ce spunem este adevărat.

definiţie clasică de Bertrand Russell în Misticism şi logică
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu-i decât un Nicăieri universal. De aceea n-ai unde să te duci niciodată...

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Petruta C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul şi iadul sunt două mari poeme care formulează singurele puncte pe care se învârteşte existenţa noastră, bucuria şi durerea. Nu reprezintă, oare, cerul, nu va reprezenta el întotdeauna imaginea infinitului sentimentelor noastre, ce nu va fi niciodată zugrăvit decât în amănuntele lui, pentru că fericirea nu este decât una singură? Pe când iadul nu reprezintă, oare, chinurile infinite ale durerilor noastre din care putem face opera poetică, întrucât toate durerile sunt atât de deosebite între ele?

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

După vârsta de treizeci de ani, interesul nostru faţă de evenimente ar trebui să nu fie mai mare decât acela al astronomului faţă de bârfele mărunte.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În îmbrăţişări, senzaţia de fericire şi de nefericire te chinuie într-o sfârşeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceaţă mortală, inundând marginile firii şi înecându-te într-o deznădejde de paradis. Niciodată moartea nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea-i un înec, o scufundare în fiinţă şi în nefiinţă. Căci orice voluptate e o împlinire şi o stingere. Doar iubind poţi bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără femeie — muzică rătăcită-n carne —, viaţa ar fi o sinucidere automată. Căci într-adevăr, fără ea în ce-am muri? Unde am descoperi stingeri mai aromate, unde am înflori în amurguri şi am pâlpâi îngropându-ne?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este un vecin faţă de exilul eului nostru, care ne face să ne căutăm pe alte tărâmuri şi să nu fim niciodată în apropierea noastră, prin soartă inaccesibili nouă.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!