Când sunt două gospodine în casă, podeaua rămâne nemăturată.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem cu toţii o casă a noastră. Frumoasă, dar nemăturată. Numele ei este România.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei gospodine

Consecvenţa-i m-a mişcat!
Parcă ar găti c-un ţel:
Tot ce face e mâncat
Cu plăcere... de căţel!

epigramă de Viorica Voicescu din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul unei bune gospodine e totdeauna sătul, iar al unei gospodine rele e sătul până-n gât!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisirea unei gospodine, de Paşti

Nici această sărbătoare
Nu va fi aşa de tristă:
Fac colacul… de salvare
Şi tai mielul… de pe listă!

epigramă de Romulus Filip din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa nemăturată oaspeţi aşteaptă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toate femeile cu cheile în brâu sunt gospodine.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însoţind o cutie cu medicamente

Dă-ţi seama, sunt chibrituri.
Unul după altul le aprind.
La primul e noapte şi umbrele dansează.
La al doilea se arată luna,
la următorul-zorii au şi albit podeaua,
şi mai apoi, cu înc-o flăcăruie-albastră,
tu aprinzi soarele.

Atunci e dimineaţă de-a binelea în casă.

poezie clasică de Oskar Pastior din Cuvinte deschise
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o gospodină excelentă; de fiecare dată când divorţez îmi mai rămâne încă o casă de gospodărit.

citat din Zsa Zsa Gabor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de moment

M-am bucurat, în viaţă, de răsfăţ,
M-am risipit, cum spune, just, norodul;
Acuma, stau în casă şi învăţ
"La gât cravatei cum se leagă nodul".

Plimbându-mă prin casă, ca-n poveşti,
De-atâţia paşi, s-a subţiat podeaua
Şi-n timp ce presa debitează veşti,
Îmi strâng, sătul de linişte, cureaua.

Privesc pe geam, recit, în gând, o odă,
Dar Teama e gravidă, stă să nască,
Şi Carnavalul, de un timp, la modă,
Pe stradă mai trimite câte-o Mască.

Afară sunt lalele, trandafiri
Şi verdele e tot mai hotărât,
Dar, evident, cu lanţul de scumpiri,
Curând ne punem funia la gât!

Să uit de sentimentu-ngândurat,
Că triste sunt picturile în ramă,
Aş vrea să ies din casă, pe-nserat,
Să zburd, nebun, pe plai de epigramă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merge treaba

Atâta timp cât... mosorelul merge
Şi doamna freacă... zi de zi... podeaua,
Perfect e totu-n casă, se-nţelege
Şi poţi, uşor, s-o duci cu... acadeaua.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere

Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roşii şi frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înfloreşte într-o glastră.

Mă uit la ele cu mare bucurie
Şi vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Şi cu ele toamna cea frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toţi vom rămâne fără casă, drumul va fi al nostru.

aforism de Hasier Agirre, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mutam din mine în tine

ca dintr-o casă într-altă casă
din mântuire în mântuire
ca două pietre în deşertul acestei lumi

goliţi de resturi
în cămăşi albe
ne lipeam braţele de adevăr
şi chicoteam când întunericul
se topea sub tălpile moi

am crescut
vai cât am crescut şerpeşte prin gânduri
în mine sunt războaie
în tine se înserează în mijlocul zilei
şi gropi adânci ne stăpânesc fiinţele

suntem ca morţii
fiecare în pământul său cleios
ne ajunge să schimbăm două vorbe
şi auzim trosnind
capacul sicriului
vai nouă că ne-am avut
dar nu ne-am rămas

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În doi

Trăim in două lumi
Ce ne despart
Ca două jumătăţi de măr
Una spre soare
Alta spre copac
In jumatatea coaptă
Dulceaţa se adună
In jumătatea crudă
Rămâne veşnic umbră
Când bruma toamnei vine
Si cade pe amândouă
Ce rost mai are
Sa tai un măr in două

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modernism

Stai cu telefonu-n mână...
Casa e nemăturată,
Prafu-i gros, de-o săptămână,
Treci şi mai munceşte, fată!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, două genii nu pot sta în aceeaşi casă, decât dacă este o casă de sănătate.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt eu

Eu nu sunt eu.

Eu sunt cel care
merge lângă mine şi pe care nu-l văd,
pe care din când în când reuşesc să-l vizitez
şi pe care de cele mai multe ori îl uit:

Cel care rămâne calm şi tăcut când vorbesc,
cel care, blând, iartă când eu urăsc,
cel care merge când eu nu merg,
cel care va rămâne după ce eu voi fi murit.

poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei gospodine care îmbină utilul cu plăcutul

E bună la făcut de pizza
Şi la gogoşi, ia coronia,
Ia premiul mare cu ador
Când le combină -n dormitor!

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 ianuarie 2020)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă într-o casă există o persoană care scrie cărţi, avem de-a face cu un scriitor. Dacă sunt două, avem de-a face cu o casă de nebuni...

aforism de Gelu Negrea din Secretul lui Don Juan - 1001 aforisme (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii, împinşi de SS, letoni şi ucraineni, intrau pe uşa deschisă a "băii". Puteau intra cinci sute de persoane odată. Podeaua "sălilor de baie" era din metal. Din tavan atârnau duşuri. Când sala era plină, SS-iştii dădeau drumul unui curent electric de 5.000 de volţi prin podeaua de metal. În acelaşi timp, curgea apă din duşuri. Un ţipăt scurt şi execuţia era gata. Un medic SS pe nume Schmidt constata printr-o ferestruică că victimele sunt moarte. Se deschidea a doua uşă, intra "comandoul morţii" şi scotea rapid cadavrele. Totul era gata pentru următorii 500.

Simon Wiesenthal în articolul "Fabrica de Săpun Belzec" (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!