Ne-am născut singuri şi murim singuri. Dar, cât timp suntem pe lumea asta, trebuie să acceptăm şi să slăvim actul nostru de credinţă în alte persoane. Comunitatea înseamnă viaţă: de la ea ne vine puterea de a supravieţui. Aşa era când locuiam în peşteri, la fel este şi astăzi. Respectă-i pe cei care au crescut şi au învăţat împreună cu tine. Respectă-i pe cei care te-au învăţat. Când va veni ziua, spune la rândul tău poveştile lor şi du-le mai departe – astfel comunitatea poate dăinui iar tradiţiile vor rămâne aceleaşi.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel se explică faptul binecunoscut al reprezentării simbolice a ideilor visului, fapt cu atât mai remarcabil cu cât se ştie astăzi că toţi cei care folosesc aceeaşi limbă se servesc când visează de aceleaşi simboluri. Aş adăuga chiar că, în anumite cazuri, comunitatea simbolurilor se întinde dincolo de comunitatea limbilor.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care nu au pierdut, care nu pierd şi care au învăţat să nu piardă au dreptul şi puterea de a lupta cu timpul şi de a ajunge oriunde înaintea lui. Ei sunt cu un pas înaintea oamenilor, dar şi a timpului. Astfel de oameni îşi dau, de două ori, aceleaşi şanse. O şansă le-o dă timpul, iar pe a doua şi-o dau ei, singuri: tăind din timpul lor, pentru a fi punctuali şi pentru a-şi asigura şansa următoare.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, era un proiect ambiţios, dar era sigură că încăpăţânarea ei o s-o ajute să-l ducă la bun sfârşit. Pentru asta trebuia să-şi purifice sufletul, şi totdeauna recurgea la cele patru forţe care o călăuzeau: Iubire, moarte, putere şi timp. Trebuie să iubim, fiindcă suntem iubiţi de Dumnezeu. Ne trebuie conştiinţa morţii, ca să înţelegem bine viaţa. Trebuie să luptăm ca să creştem – dar fără a cădea în capcana puterii astfel obţinute, fiindcă ştim că nu înseamnă nimic. Şi în sfârşit, trebuie să acceptăm că sufletul nostru – chiar dacă e veşnic – este în acest moment prins în plasa timpului, cu avantajele şi limitele lui.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine primăvara

încă de copil mă visam un distins
care se impune prin prezenţa de spirit
şi modul de a fi în mijlocul valurilor
ce se grăbesc să răstoarne echilibrul

cei ce mă ascultă nu pentru că mă cunosc
ci pentru că suntem împreună
trăim timpul cu nobleţea înţelegerii
a ideilor care ne animă
şi nu ne lasă obosiţi la umbră

ne despărţim deseori de noi înşine
mergem pe drumuri diferite
şi nu ajungem la capătul visat
dar ne oprim la izvorul fermecat

când vine primăvara
ne trezim ca şi copacii din somn,
şi pornim mai departe în lume

ziua nu ne lasă singuri
iubirea ne cheamă permanent
şi nimic nu ne desparte de Dumnezeu
atât cât este al nostru la nesfârşit

niciodată nu mă îndepărtez de oameni
o să mă simtă la nevoie
semănul lor apropiat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauza numărul unu a lipsurilor din viaţa ta este dată de lipsa de apreciere pentru ceea ce ai deja. Erai în fundul gol când te-ai născut, neputincios şi neajutorat. Tot ce ai primit, ai primit de la cei din jur. Iubire, mâncare, siguranţă. Chiar dacă au fost mai puţine decât ai fi vrut, ele trebuie apreciate. Pentru că aşa funcţionează mintea inconştientă. Toată puterea e la tine. Majoritatea oamenilor folosesc această putere uriaşă şi îşi dau singuri în cap cu ea. De asta sunt săraci, lipsiţi de iubire şi bolnavi. Şi-au adus singuri nenorocirea asupra lor, dându-şi singuri comenzi. Ai puterea de a-ţi rescrie destinul!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp, fii întotdeauna atent la primejdia care pândeşte comunitatea: oamenii tind să se poarte la fel. Au drept model propriile lor limitări – şi sunt plini de prejudecăţi şi temeri. E un preţ foarte mare de plătit, deoarece ca să fii acceptat de toţi va trebui să le fii tuturor pe plac. Iar asta nu e o dovadă de dragoste faţă de comunitate. E o dovadă de lipsă de dragoste faţă de tine însuţi. Nu este iubit şi respectat decât cel care se iubeşte şi se respectă. Nu căuta niciodată să placi tuturor, căci vei pierde respectul tuturor. Caută-ţi aliaţii şi prietenii printre cei care sunt siguri pe ei şi siguri de ce fac.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi vine ziua când o nouă luptă le bate la uşă. Teama nu a pierit, dar trebuie să lupte – sau vor rămâne pentru totdeauna căzuţi la pământ. Se ridică şi-şi înfruntă duşmanul, amintindu-şi de suferinţa pe care au trăit-o şi pe care nu vor s-o mai cunoască niciodată. Înfrângerea de dinainte îi sileşte să învingă de astă dată, fiindcă nu doresc să mai treacă prin aceleaşi dureri.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Înfrângerea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea ne doare atât de tare pentru că sufletele noastre sunt îngemănate. Poate că aşa au fost întotdeauna şi vor mai fi. Poate că înainte de această viaţă am mai trăit o mie de vieţi împreună şi în fiecare dintre ele ne-am întâlnit. Şi poate de fiecare dată am fost despărţiţi din aceleaşi motive. Asta înseamnă că acest rămas-bun este şi pentru cei zece mii de ani, dar el reprezintă în acelaşi timp un preludiu la ceea ce va urma.

Nicholas Sparks în Jurnalul unei iubiri (1 octombrie 1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Præmaturi

Când, la bătrâneţe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de trişti,
Iar asta pentru că iubirea lor păşeşte-un pic mai încet
Şi nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiţi să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.

Noi suntem tineri şi ne mor prietenii
Pe neaşteptate, şi iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranţe care devin neant.
Suntem abandonaţi şi singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morţi,
Dar mai sunt ani şi ani în care vom fi încă tineri.

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate aşa ne e mai bine!

Poate aşa ne e mai bine
Să spargem singuri mori de vânt,
Eu rătăcită, tu prin lume,
Dar amândoi pe-acest pământ.

Eu calc noroiul, tu prin pietre,
Ne mai visăm din când în când,
Mai mângâiem luna pe plete,
Îi prindem raze luminând.

Ne întrebăm sub cerul tainic
Şi aşteptăm răspunsuri vii,
Ne vin în tonul lor amarnic,
Murim încet spre a trăi.

Simţim în noi ceva de veghe,
Ne este somnul pârjolit,
Atingem ce nu e pereche,
Un trup străin şi rătăcit.

Poate aşa ne e mai bine
Să spargem singuri mori de vânt,
Tu nu mai eşti, nici eu cu tine,
Suntem noroi pietrit mărunt.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa în care începem să privim şi să dăm vina pe lucrurile din exteriorul nostru, în loc să privim în interior, suntem ca Superman în preajma kriptonitei: puterea noastră dispare. Factorii exteriori da, îţi pot influenţa destinul, însă nu ei îl hotărăsc. De exemplu comunitatea în care te-ai născut, părinţii tăi, felul în care arăţi, felul în care ai crescut - toate acestea îţi influenţează destinul, dar nu îl hotărăsc. De aceea asumarea responsabilităţii pentru viaţa ta ţine de tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te de cei care se strâng ca să discute cu seriozitate şi pretenţii hotărârile pe care trebuie să le ia comunitatea. Aceştia se pricep la treburi politice, strălucesc în faţa celorlalţi şi caută să-şi arate înţelepciunea. Dar nu înţeleg că nu poţi controla nici măcar căderea unui singur fir de păr. Chiar dacă disciplina e importantă, ea trebuie să-şi lase uşile şi ferestrele deschise intuiţiei şi lucrurilor neaşteptate.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni liberi să schimbe direcţia când viaţa o cere. Desţelenesc drumuri noi, îşi povestesc aventurile şi, prin asta, îmbogăţesc oraşul şi satul. Dacă au luat-o pe un drum periculos şi greşit, nu îţi vor spune niciodată: "Să nu faci asta." Vor spune doar: "Am luat-o pe un drum periculos şi greşit." Deoarece îţi preţuiesc libertatea, la fel cum tu o preţuieşti pe a lor. Fereşte-te cu orice preţ de cei care sunt lângă tine în clipele de tristeţe, spunându-ţi vorbe de consolare. Pentru că de fapt îşi spun în sinea lor: "Eu sunt mai puternic. Eu sunt mai înţelept. Eu nu aş fi făcut pasul acesta." Şi rămâi lângă cei care sunt alături de tine în orele de bucurie. Deoarece în sufletele acestora nu există gelozie sau invidie, ci doar fericirea de a te vedea fericit.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să iubim, fiincă suntem iubiţi de Dumnezeu. Ne trebuie conştiinţa morţii, ca să înţelegem bine viaţa. Trebuie să luptăm ca să creştem - dar fără a cădea în capacana puterii, astfel obţinute, fiincă ştiu că nu înseamnă nimic. Şi, în sfârşit, trebiue să acceptăm că sufletul nostru chiar dacă e veşnic - este în acest moment prins în plasa timplui, cu avantajele şi limite lui.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea a fost făcută cu acest scop, ca noi să ne naştem. Noi, la rândul nostru, ne-am născut ca să-L putem cunoaşte pe Dumnezeu, făcătorul tuturor şi al nostru. Iar noi ştim că trebuie să Îl slăvim.

citat din Lactanţiu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat

Mi-am construit
în viaţă drum
N-a fost uşor
am râs... am plâns
Doar sunt un om

Am învăţat că în viaţă
Nimic
pe tavă nu e pus
Am învăţat
ca să muncesc.
Am învăţat să iert
Dar nu-i de-ajuns

Am învăţat să tac
Când...
n-am gândit destul
Am învăţat să-nvăţ
Ce n-am ştiut demult

Am învăţat
să preţuiesc
Prietenii din jur
Să cred în mine
în eul meu
Am învăţat să sper
Un soare care mâine
Va răsări... la fel!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor cei dragi

Mor cei dragi, se duc în noapte,
i-am opri, nu se mai poate.
Însoţiţi de-a noastre plângeri,
se duc sus să fie îngeri.

Semenii noştri mor singuri.
Singuri, fără-însoţitor.
La mormânt se duc tot singuri,
Se duc în rai, la locul lor.

Fără lumânări aprinse,
fără flori pe-al lor mormânt,
Doar cu mâinile întinse,
ne rugăm la Domnul Sfânt.

În El ne punem speranţa.
Doar El ne poate ajuta.
El poate-înclina balanţa
de virus ucigaş a ne scăpa.

Şi Ţie Maică Sfântă
din inimă ne rugăm,
La virus să dai osândă,
din suflet te implorăm.

Îndreaptă-ţi ochii Isuse
către cei în suferinţă!
Iar celor care se duse,
arată-le-îngăduinţă!

Dumnezeule eşti Mare.
Apără pe toţi românii!
Ţie-ţi înălţăm cântare,
cum ne-au învăţat străbunii.

poezie de Dumitru Delcă (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, cu suişurile şi coborâşurile ei, te poate duce pe culmi nebănuite. În tot acest timp, nu uita de cei care ţi-au fost aproape - cei care ţi-au dăruit un zâmbet necondiţionat, cei care ţi-au dat o mână de ajutor pentru a te ridica în momentele dificile şi cei care te-au împins de la spate când deja tu nu mai credeai că există lumină dincolo de întuneric. Mulţumeşte-le şi fii recunoscător pentru toate pentru că acele momente te-au transformat în persoana care eşti astăzi. La rândul tău, oferă-le şi tu celorlalţi acel umăr pe care să se sprijine - vei vedea că prin aceasta şi viaţa ta va primi o nouă nuanţă - o nuanţă a bunătăţii împărtăşite care îţi va lumina chipul şi sufletul.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrăm singuri în viaţă şi la fel de singuri o părăsim. Iar cei mai mulţi dintre noi ducem o viaţă singuratică, incompletă şi plină de teamă.

Charles Bukowski în Poveşti despre nebunia obişnuită
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte şi inimă

suntem inexplicabil de singuri,
pentru totdeauna singuri,
aşa a fost planificat
să fie,
niciodată nu s-a dorit
ca lucrurile să fie altminteri –
iar când va începe
lupta cu moartea
ultimul lucru pe care vreau să-l văd
este
un cerc de feţe omeneşti
aplecat deasupra mea –
mai bine să se afle acolo
doar vechii mei prieteni
şi zidurile sinelui meu.

am fost adeseori singur, dar rar
însingurat,
mi-am potolit setea
la fântâna
sinelui meu,
iar vinul a fost bun,
cel mai bun pe care l-aş fi putut avea,
iar în noaptea asta
stând,
privind în beznă,
înţeleg în sfârşit
întunericul şi
lumina şi tot ce se află
între ele.
pacea minţii şi-a inimii
soseşte
când acceptăm ceea ce
este:

fiind născuţi
în această
viaţă ciudată,
trebuie să acceptăm
pariul pierdut
şi zilele pierdute
şi să găsim un pic de mulţumire
în plăcerea de
a le lăsa pe toate
în urmă.

bea din fântâna
sinelui tău,
nu plânge pentru mine.
citeşte ce-am scris,
apoi
uită
totul.
bea din fântâna
sinelui tău
şi începe
totul iarăşi de la capăt.

poezie celebră de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!