Cât pe cer mai este soare
Oricât de multe necazuri
se abat asupra ta,
fii ca marea cu talazuri.
Luptă și nu te preda!
Cât pe cer mai este soare,
cât pământul se-învârtește,
Viața-n Univers nu moare,
doar omul se prăpădește.
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Doar pământul are viață
Cât pământul se-învârtește
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrănește
Cu roadele din câmpii.
El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.
În Universul infinit
Doar pământul are viață.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeață.
Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găsești în Univers.
În fiecare an, pământul
Are sărbătoarea lui.
Omul, ținând-și cuvântul,
Se-închină pământului.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cutezat
Cum marea poartă talazuri,
la fel și eu am purtat
multe griji. Nevoi, necazuri,
prea mult timp am îndurat.
Da. Este foarte adevărat.
Am căzut adeseori,
dar n-am rămas îngenunchiat.
Am dobândit noi valori.
Convins fiind că voi răzbi,
întotdeauna am sperat.
Oricât de mult voi suferi,
să mă ridic, am cutezat.
M-am ridicat de multe ori
și am rămas acolo, sus.
Dar n-am umblat cu capu-n nori.
Mi l-am purtat unde-a fost pus.
Poate tocmai de aceea
azi, pe viață sunt stăpân.
S-a terminat epopeea
cu talazuri și furtuni.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi tu oare ...
Știi tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare
când văd cum moare,
moare om și moare floare.
Moare sufletul în om,
moare și poama în pom.
Moare tot ce este viață,
Planeta Pământ îngheață.
Îngheață întregul Univers,
haosul este imens.
poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
De ce răsare soarele?
De ce curg izvoarele?
Unde ne duce sfârșitul?
Unde este infinitul?
Soarele, de ce apune?
Unde pleacă-întreaga lume?
De ce viața se sfârșește?
De ce pământul se-învârtește?
Sunt întrebări la care,
doar timpul poate da,
răspuns la fiecare.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum soarele nu răsare
de mai multe ori pe zi,
Tot la fel omul nu are
două vieți, oricât de mult ar zâmbi.
catren de Dumitru Delcă (ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru omul care moare
cerul își deschide poarta.
Sufletul trece de soare,
trupul își urmează soarta.
catren de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când rota vieții se-învârtește
ai grijă să nu se strice.
Că nu se mai înlocuiește.
Rezervă nu ai, amice.
catren de Dumitru Delcă (ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.
Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.
Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tu încearcă să fii soare
pentru cel de lângă tine.
Dacă nu-l ajuți, el moare.
Moare săracul cu zile.
catren de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate aspiră către soare
O pasăre în colivie
Nu mai poate ca să zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.
O floare fără lumină
Se veștejește și moare.
Nu mai poate să-și revină
Dacă-i lipsită de soare.
O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toți la soare,
Să le facă bucurii.
Oricare viețuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.
Tot ce trăiește și crește
Are nevoie de soare.
Dacă soarele lipsește
Nu este continuare.
Cât soarele continuă
Să încălzească pământul,
Viața e perpetuă,
Cum Dumnezeu ne e Sfântul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Doamne...
Doamne, prea multe am suferit.
Prea multe necazuri am primit.
Doamne, ajută-mă să înțeleg,
De ce mereu, doar răul îl aleg?
Doamne, de ce tot intru în ispită?
Doamne, mi-e dor de-o viață liniștită.
poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu zâmbești
Zâmbește!
Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Când tu zâmbești, întreaga natură intră în sărbătoare.
Când tu zâmbești, coboară îngeri pe pământ și cântă.
Când tu zâmbești, spre ceruri, păsări în zbor se avântă.
Când tu zâmbești, văzduhul se luminează.
Când tu zâmbești, viața-n Univers vibrează.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar fi
De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
și-n văzduh, dar și pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălțare,
atunci când își dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-așterne,
calea către existență
și credința-n Providență.
OMUL supune natura,
cucerește alte spații.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generații.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din gândurile omului
Omul,
toată viața, cât trăiește,
la trei lucruri se gândește.
Cum să nu îmbătrânească,
Timpul în loc să oprească,
Muartea cum s-o păcălească.
Bătrânețea-haină grea-
nu poate scăpa de ea.
Oricât de mult se ferește,
de-îmbătrânit, îmbătrânește.
În zadar se străduiește.
Timpul în loc, nu-l oprește.
Oricât de mult îl măsoară,
omul moare, timpul zboară.
Toată viața de-ar lupta,
moartea n-o poate înșela.
Tot îl ia din astă lume.
El se duce, ea rămâne.
Până-la urmă, iese bine.
Ceva, ceva tot ia cu sine.
Fără să mai stea pe gânduri,
ia o cruce și trei scânduri.
poezie de Dumitru Delcă (28 septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața noastră-i
floare-n glastră.
Zâmbește un timp la soare,
se ofilește și moare.
catren de Dumitru Delcă (iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar sufletul ne însoțește
Oricât de bine îl păstrăm,
trupul tot ne părăsește.
Când din viață evadăm,
mult prea iute putrezește.
Oricât de multe-am aduna
averea n-o luăm cu noi.
Urmașilor o vom lăsa,
doar sărăcia e cu noi.
Când Dumnezeu ne primește,
oricât de mult îl neglijăm,
Doar sufletul ne însoțește
pe calea care-o urmăm.
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Olimp
În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naște, altul moare,
Toți se nasc și mor pe rând.
Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.
Ca și omul, mai dispare
Tot ce crește pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veșmânt.
Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.
poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perenitate
Atâta timp cât este soare
Universul nu dispare.
Tot ce este în mișcare
viață naște, viață moare.
Totul e în transformare.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța care nu moare
Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primește valoare.
Din copilărie-învață
Cum să pună în valoare,
Acea veșnică speranță,
Ce niciodată nu moare.
Când speranța prinde viață
Omul fericit trăiește.
Soarele îi râde-n față,
Mulțumit, și el zâmbește.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precum Soarele e Soare, din Univers nu dispare, tot la fel prin vremi va trece numele Ștefan cel Mare!
Dumitru Delcă (13 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!