Pâinea orânduieşte tot ce-i scăpătat şi-nvălmăşit în casă.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea exilului poate fi mai parfumată, dar are tot gustul săpunului de casă.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea exilului poate fi mai albă, dar are tot "parfumul" săpunului de casă.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului vol. II (2015)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consideraţia pentru alţii ne orânduieşte purtarea.

citat clasic din Goethe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghicitoare - 392

Două fire, pân' la casă,
De la stâlp - de lângă stradă,
De folos ne sunt, la masă...
Ce-i pe ea, tot să se vadă.

poezie de Silvestru Miclăuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi soarele a scăpătat

Sonete disperate:

Frate Pituţ, iartă-mă că plâng
(în memoria lui Gheorghe Pituţ)

Şi soarele a scăpătat
Pe după dealul cu spinarea
Înfiptă-n ceruri precum marea
Învolburată pe-nserat

Şi a căzut din cer lumina
S-au stins şi stelele cernite
Şi toate par a fi silite
Să dea numai pe mine vina

Dar eu sunt umbra, nu culoarea
De ce vreţi să distrugeţi floarea
Ce străluceşte o clipită

Mai bine daţi-mi mie visul
Remodelat în paradisul
Care mă duce în ispită

sonet de Ioan Lila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-i simplu se complică, tot ce-i complicat se amplifică.

aforism de David Boia (30 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea orânduieşte muncile plugarului; ea este cea care stăpâneşte cetăţile şi îmblânzeşte mările.

citat din Focilide din Milet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

pâine

Ce e pâinea?

Pâinea este strop de soare
Adunat în bob de grâu,
Zumzet molcom de tractoare
Şi al ploilor pârâu.

Pâinea este munca tatei
Ce lucrează pe combină,
Roata harnică a morii
Care macină făină.

Pâinea mama o-mpleteşte,
Modelând cu sucitorul,
Aluatu-n tavă creşte,
Pregătit este cuptorul.

Când pe masă o aduce
Tata-n mâna lui cea mare,
Cu cuţitu-i face cruce
Împărţind la fiecare.

Şi rosteşte rugăciunea,
Mulţumind lui Dumnezeu!
Înţeleg atunci că pâinea
El ne-o dă! E darul său!

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aport

Am terminat cu împărţitul,
Şefia-n casă e a mea...
La mine-i pâinea şi cuţitul,
Dar tai felii cum zice ea.

epigramă de Ioan Jorz din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec pe lângă
moara părăsită din sat
şi-mi aduc aminte
de pâinea puhavă de casă
şi de plăcintele mamei

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Din verbul mamei mele
Am învăţat ce-i pâinea!
Din ochii săi de veghe
Ce este strălucirea!
Din inima ei blândă
Ce-i dragostea, iubirea!
Din ale mamei ceruri
Ce este înălţimea!
Din braţele ei calde
Ce este dăruirea
Şi prin a ei fiinţă
Ce este moştenirea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Ce-i Iubirea? Este starea bio-psiho-socială în care am dăruit tot ce-i posibil de dăruit şi ne pregătim a dărui chiar ce-i imposibil, fiind numai imaginat.

definiţie clasică de Şerban Milcoveanu în Zâmbetul promiţător de sentiment (2006)
Adăugat de Macris Florica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat

Am învăţat prea multe de la viaţă,
Am învăţat ce-i bine şi ce-i rău,
Şi cine a dat acea bună povaţă,
Cu anii se cam schimbă tot mereu,

Am învăţat că încrederea e oarbă,
Şi nimeni binele nu prea ţi-l vrea,
Decât acel ce te-a crescut o viaţă,
Cu nume de familie ta,

Şi doar plecând departe de a ta casă,
Cu dor nebun în suflet stai mereu,
Vei Înţelege adevărata viaţă,
Şi ce-i ce a fost alături la greu,

Chiar uneori te judecă străinii,
Fără să ştie ce lacrimi ai vărsat,
cum faci tu rost de colţul cel al pâinii,
Şi câte ori ai plâns îngenunchiat.

poezie de Silvia Tulbur (20 septembrie 2021), traducere de Silvia Sergiu
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea în mână pâinea şi cuţitul. Nu trebuia să mănânce pâinea.

aforism de Cristinel Mortici (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-i superlativ
Este relativ
Şi tot ce-i prefăcut
Este absolut.

catren de David Boia (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul

Un pumn de lut însufleţit,
înnebunit de geniul Tău,
înnebunit de zare,
înnebunit de tot
ce-i necuprins,
de tot ce-i lacrimă şi dor.

poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilatul este cel care a rupt legăturile cu o matrice care, oricât ar fi resimţită ca adversă la un anumit moment istoric, este totuşi protectoare. Fiecare va fi avut un moment în care a gândit: "fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n ţara ta". Or, acesta este un loc comun primejdios de adânc. El stabileşte că e nesfârşit de greu şi de periculos a încerca să evadezi în necunoscut. Necunoscut înseamnă tot ce nu e "matern": ţara, pâinea, limba, pământul, cerul, lucrurile, tot ceea ce se leagă de un spaţiu şi de un timp al naşterii, sunt "materne", proteguitoare.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

va dispărea intr-o bună zi.
timpul ia tot ce-i bun
si tot ce-i rău.
timpul ia totul.

poezie de Irina Rambu din Cuvintele sufletului
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea

Cei ce-au inventat cafeaua,
Focul, pâinea, telemeaua,
Trebuie sanctificaţi,
Fie binecuvântaţi!

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Extraterestra"

Sătul de lumea sa "rupestră"
Tot urmărea vreo "farfurie"
Să ceară în căsătorie
O tipă ce-i extraterestră
Şi el spera că e maestră,
Rezolvă totul sine die,
În casă şi-n bucătărie,
Iar noaptea ea va fi "ecvestră"
Tot căutând şi ani şi zile,
Găsi femeia oportună
Cu farmecul unei "dactile"
Era o tipă, bună, bună,
Şi constată uimit Vasile,
Că e picată chiar din lună.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!