Dacă-așa-ți place
Dacă-așa-ți place,-adevărul tăind în carne ca un brici,
Și vrei să te-împărtășești din inteligența mea,
Află ca n-am intenția să mai rămân pe-aici,
Să stau în calea voastră cum să spun? de-îmboulea.
Dar blestemat în veci să fie-acel suflet crud
Care-a codoșit o minte-așa naivă
Precum a mea, care tot ce-a auzit a și crezut
Și-a dat năvală ca proștii la colivă.
Mai mult decât îți imaginezi, eu sunt sigur
De intențiile tale, dar azi plec și nu-mi mai pasă;
O evidență lungă-a trebuit să îndur,
Dar acum las altora ispita păcătoasă.
poezie de Thomas Wyatt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
King Henry VIII: Domnule Wyatt
Thomas Wyatt: Majestatea Voastră.
King Henry VIII: Am auzit că ești poet.
Thomas Wyatt: Scriu poezii, Măria Ta, nu știu cum să fiu "poet".
King Henry VIII: Am citit câteva. Îmi plac.
Thomas Wyatt: Majestate, nu știu ce să spun.
King Henry VIII (îi șoptește la ureche): Ai fost îndrăgostit de Anne Boleyn?
Thomas Wyatt: Eu...
King Henry VIII: Cardinalul Wolsey mi-a spus că ați fost logodiți.
Thomas Wyatt: Nu, nu e adevărat.
King Henry VIII: Ai iubit-o?
Thomas Wyatt: Lady Anne a atât de frumoasă încât e de datoria oricărui bărbat să o iubească. Desigur că am iubit-o, dar de la distanță. Am o nevastă.
replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu acum
ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi
ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde
ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc
ar fi trebuit să-ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu
ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin
ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi
ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte
ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat
ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc
ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit
ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am crezut
N-am crezut că vreodată,
O să-mi spui cu adevărat că mă iubești.
Am crezut că sunt doar o frumoasă iluzie,
În visurile tale tinerești.
N-am crezut că vreodată,
O să mă săruți pe buze cu atâta dor.
Că sunt o beată fată,
Care cerșește amorul tău nemuritor.
N-am crezut că vreodată,
Atâtea flori o să-mi dăruiești.
Am crezut că sunt de mult uitată
Și tu pe alta o iubești.
Dar acum când stai lângă mine
Și cu dragoste în ochi mă privești
Mă simt atât de bine.
Și înțeleg cât de mult mă iubești.
poezie de Vladimir Potlog (26 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă place, știu!
am aruncat o zdreanță
de pe mine
și-am îmbrăcat strada
pe trupu-mi gol
am luat un colț în picior
și-o bordură-n cap
da, am lăsat să se vadă
rotunjimi
de șaptesprezece ani
eu sunt, da
în ochiul străzii
și nu-mi pasă de voi
este crezul meu
și-un cercel ce-l pun
acum între buze
și cred că vă place
sigur
cei șaptezprezece ani
ai mei
de ce a trebuit să fac asta
știți voi?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Acum cred
Niciodată n-am crezut
Că pot să mă ridic, după ce-am căzut...
Niciodată n-am crezut
Că pot să mușc un fruct atât de crud...
Niciodată n-am crezut
Că pot s-ating o stea ce cade-n vid...
Niciodată n-am crezut
Că Soarele se stinge, când pui pe el pământ...
Acum cred.
poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Sunt fapte care nu se spun
Și vorbe care nu se-aud,
Sunt șoapte tunete de tun,
Un adevăr ce poate-i crud.
Sunt visele ce nu visez,
Sau realitatea ce nu e,
Momentele când mai oftez,
Pot fi sub valuri, pot fi pe.
Adesea mă întorc plecând
Sau plec și nu mă mai întorc,
Rămân în suflet sau în gând
Unde o lacrimă mai storc.
Sunt tresărire sau un spasm,
Fără să știu, fără s-aleg,
Devin o dramă sau un basm
Unde misterul mi-l dezleg.
Sunt aripi largi sau mă târăsc,
Prin ce va fi sau ce-a trecut,
Eu sunt acel ce mă cunosc,
Tot ce-am pierdut și ce-am avut.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să uit
N-am să uit cu ce cuvinte
Mi-ai destăinuit odată,
Cât erai tu de cuminte
Când te-am cunoscut de fată.
N-am să uit sinceritatea
Când mi-ai spus că mă iubești.
Că de-atunci tu erai gata
Doar cu mine să trăiești.
Am crezut spusele tale.
Radiam de fericire.
Altul ți-a ieșit în cale...
Totul a fost amăgire.
Acuma sunt doar străinul
Pe lângă care adesea treci.
Nici nu vrei ca să-mi vezi chinul
Când cu celălalt petreci.
N-am să uit dulceața gurii
De la prima sărutare,
Când mai scos din lațul urii
Și-am intrat în desfătare.
Nu din gelozie-ți spun
Toate câte-ai auzit.
Este tot ce simt acum,
Când tu rău mai amăgit.
poezie de Dumitru Delcă (23 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Acel Suflet
Spune ce vrei
Sa stii de la acel
Suflet ce i s-a daruit ei
Si o sa iti spuna el
Mi se oglindeste in priviri
Teama de a nu te putea privi
De a nu te sti langa mine
De a nu ma sti langa tine
Si ma urasc pentru ce sunt
Cand privesc in oglinda m-ancrunt
Am fost candva un om bland
Si-acum tot ce vreau e sa merg in pamant
Si n-o sa mai cant
Ce pana acum am pretuit
Si-am fost iubit
Dar n-am stiut si am ranit
N-am crezut ca un suflet
Ma poate iubi asa de mult
Mi-a spus in lacrimi
Mi-a spus,dar eu nu am crezut
Si stiu k l-am pierdut
Atunci cand nevoie de el aveam mai mult
Si-am decazut, nu stiu
Daca o sa mai vreau sa fiu
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pietre si Inimi" de Alexandru Cristian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Conversație
- Ce faci?... De când nu te-am văzut,
ești mai frumoasă ca oricând!?...
- Hai las-o moartă, te-am crezut
la început... când mă făceai, crezând!
- Dar nu-i adevărat! Te-am vrut mereu,
mai mult decât acum! Am remarcat
că fără tine, totu-mi este greu!...
- Termină, mi-ai mai spus, ai încercat...
- Ce gaj să-ți dau, ca să mă crezi, acum
când nu mai știu de mine, de nu ești?
Alerg pe străzi, mă port ca un nebun!?!...
- Te știu, e vechiul truc... când mă poftești!
- Și dacă îți promit etern, iubirea?...
- Hmm... parcă nu ai mai făcut-o?!
- Nu, pe atunci nu o știam; că fericirea
are un singur nume... și-am avut-o!
... - E prea târziu și am venit aici
să-ți spun, că e-n zadar, totul s-a dus!
Putem rămâne, dacă vrei, amici...
E-un altul care suflet mi-a răpus!...
"... Mi-a fugit inima din piept, s-a rupt,
mă doare brusc în creștet, nu mai văd;
venisem, sigur, să refac un început...
E prima dată-n viață, când cunosc prăpăd!!!..."
- Și n-ai rușine sau nici milă, cel puțin,
să-mi spui că ești cu altul, că mă-nșeli?
- Nu, sunt decisă; viața nu-i un chin,
așa cum am crezut, din lingușeli...
... - Și deci îți spun adio, eu te las!
Te rog să nu mă cauți, oricum plec!...
"... Rămân buimac, în cafeneaua "La taifas"...
Am pieptul un ocean de lacrimi, mă înec.
Mă scol cu greu, mă uit năuc pe stradă,
-sunt beat, fără să beau și tremur tot-
nu mai am niciun mâine, viața mi-e întreagă!...
Am terminat-o, de-azi sunt Emo, nu mai pot!"
... Destin, mi-a programat sfârșit, printr-un complot!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinară sunt
(îmi place libertatea gândurilor mele, ele nu se opresc niciodată)
Îmi ceri fidelitate pan' la moarte
Parcă aș fi o coardă ruptă
Sau muzica poate ce-ți place
Hoinară, să colind, nu-mi pasă.
Mă iei de braț și nu-mi dai pace
Și mii de simfonii îmi cântă
Sunt valurile mării înspumate,
Când îți ceream si libertate
A mai trecut apoi și ceva timp,
Ai devenit mai îndrăzneț si trist
Curgeau din tine vorbele șuvoaie
Și mă răneau ca stâncile ce taie.
Atunci am înțeles că are rost
Să plec să nu rămân pe loc
Să zbor ca pasărea în zbor
Spre alte lumi ce-mi dau fiori.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudine
Nu-mi place globalizarea,
Dar prin vama trec în goană,
Am uitat unde mi-e glia,
Nu mă ia nici dor de mama.
Nu-mi place globalizarea,
Pofticios mie-mi curg bale,
Cand imi cumpar o shaormă,
Cu mirodenii globale.
Nu-mi place globalizarea,
Spre ea poteca ne-au făcut,
Un dar de ziua României,
De la cei ce ne conduc.
Nu-mi place globalizarea,
Dar zilnic noi vedem pe sticlă,
Cum toți la ea participam,
Toți am pus o cărămidă.
Nu-mi place globalizarea,
Vino Țepeș tu integru,
Să ne spui de e minciună,
Negru-i alb și albu-i negru?
Nu-mi place globalizarea,
Nu sunt sigur tot ce spun,
De e bine sau e rău,
Sau sunt eu poet nebun?!
Nu-mi place globalizarea!
A zis vulpea, dar de strguri,
Cum că-s acri, mititei,
Insa vulpea fiind prea mica.
Nu voia ca noi sa stim,
Ca ea n-ajunge la ei.
Parerea mea o spun frăteste.
De e bine de, e rău!?
Globalizarea ne pândește,
Greșala-i greu de prevăzut,
Dumnezeu, EL ne iubește,
Ne vrea sinceri, de cuvânt,
Dar nu tot timpul ne șopteste,
La examen pe pământ.
poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La chirurgie
Când stau acum întins pe masă
Și medicii îmi sunt aproape,
Vă spun deschis, că nici nu-mi pasă...
Pe lângă cine-o să mă-ngroape!
epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio-ți spun...
Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!
Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te știu,
Te rog numai să uiți cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!
poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
De multe ori le-adun în minte,
Si-s multe dar n-am cui să spun,
Tu nu îmi spui două cuvinte,
Iar eu fumez ca un nebun.
Dezamăgit am dat de tine,
Dezamăgit mă lasi si tu,
Tu socotești c-asa-i mai bine,
Eu unul mă gândesc că nu.
Nu te sufoc si nu -ți mai scriu,
Sperând să văd că poate-ți pasă,
Dar pare totul prea târziu,
Si telefonu-i mut pe masă.
Nu mă mai vrei ori am greșit,
Nu stiu căci nu mi-ai explicat,
O noapte-am fost ce ți -ai dorit,
Si asa scurt am încheiat?
Nu am avut curaj să -ți spun,
Că sincer ar suna prostesc,
Si acum îmi vine să te sun,
Cumva să îți mărturisesc.
Si, Ana -mi spune să te las,
Că sigur o să cauți tu,
Să te apropii pas cu pas,
Sunt pesimist si cred că nu...
Dar fac asa cum spune ea,
Astept să văd ce o mai fi,
Si iti astept alegerea,
Oricare-ar fi o voi primi.
Nu mă încred în vise oarbe,
Nu mă agăț de mai nimic,
În tus aștern pe planse albe,
Ce n-as putea nicicând să -ti zic.
Mă simt cumva dator să fiu
Mai sincer, si să nu mă las,
N-o mai iubesc pe ea si stiu,
Dar si cu tine-s în impas...
Tu esti femeie, eu un pusti,
Tu poți mai mult si sunt constient,
As vrea din suflet să nu-mi musti,
Ci-as vrea să -l mângâi permanent.
Mă tem de clipa ce se vede,
Să fiu forțat din nou să sterg,
Si pedepsit prin a te pierde,
Spre nicăieri să tot alerg.
Ana mi-a spus să nu fiu moale,
Dar ce ar trebui să fiu?
Mi -e foarte clar c-această cale
Mă va învinge mai târziu.
Nu sunt naiv sunt doar speriat,
În noaptea aia am crezut,
Că tot ce-a fost a încetat,
Si clipa noastr-a început.
Sărutul de pe strada ta,
Decembrie pe încheiere,
Speram să fie altceva,
Speram să -mi fie mângâiere.
Dar el tăcere -a așternut,
Si am rămas în asteptare,
Oare deloc nu ți -am plăcut?
Si-asa mă leg de-atunci de-un oare...
Asa că totul e un vis,
Si nu avem din el scăpare,
Tu pentru mine te-ai închis,
Precum un mic boboc de floare.
Sa te astept să infloresti,
As face chiar si acest pas,
Dar pentru mine tu nu esti,
Speranța asta am s-o las.
Si se va sterge tot ce este,
Maria mea, regret nespus,
Te-as fi iubit ca-ntro poveste,
Tu nu ai vrut, eu nu ți -am spus.
Atât păstrez in amintire,
Noaptea aceea nu o sterg,
In suflet ți -am jurat iubire,
Spre ce va fi cu tine merg.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diacronia existenței mele
Un vis născut din lumea tristă
Rămân ceva ce nu există
Decât în inima oarecui
Ce-a fost ca mine-a nimănui
Dar cu-existență realistă
În timp și înafara lui.
Nu pot găsi cuvinte anume
Să spun ce văd prin ochii Lui
Cercând lăuntrul mele-i hume,
Dar știu că, (slavă Domnului!)
N-am fost nicicând al nimănui
Doar că provin din altă lume,
Ce n-o pot dovedi oricui...
Și din postum scriu la antume
Privind cu ochii de lumină
O mult mai minunată lume,
Din veci și până-n veci divină.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mult nu mai știu ce se petrece în lume, nici în Rusia, nici aici. Uite, am străbătut Dresda și nu-mi amintesc cum arată Dresda. Știi și dumneata ce mă absoarbe. Întrucât n-am nici o speranță și în ochii dumitale sunt un zero, ți-o spun deschis: pretutindeni nu te văd decât pe dumneata, de rest nu-mi pasă. De ce și cum te iubesc, nu știu.
Dostoievski în Jucătorul (1867)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Le Joueur" de Dostoievski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Mărțișor fără destinatar
Sunt un mărțișor fără destinatar
Și sunt aruncată-n brațele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvășit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn și plec subit
Sunt tot mai singură și vremea m-a liniștit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Și am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărțișor prea trist al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoașterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbește, eu merg mai departe
Mă autodepășesc și sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineții
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Luci, ce-a însemnat asta?
Lucian: Poftim?! Mihai, încă ești aici?! Nu te observasem. Credeam că ai plecat cu ceilalți.
Mihai: Ei, uite, că n-am plecat. Și... Repet, ce-a fost asta?! N-am înțeles nimic.
Lucian: Păi, dacă ai auzit, nu e nimic de adăugat. A fost exact ce-ai auzit, nimic altceva.
Mihai: Da, am auzit, tocmai de aceea spun că nu te înțeleg. Adică, tocmai ți-ai dat acordul ca ea să se întâlnească zi de zi cu Sid, fără ca tu să participi la acele întâlniri, decât ei doi.
Lucian: Văd că pricepi. Exact asta am făcut.
Mihai: De ce?
Lucian: Mihai, poate ai treabă și eu te rețin, ceea ce, sincer, n-aș vrea să se întâmple!
Mihai: Nu, n-am nimic de făcut, altfel n-aș fi încă aici, cu tine.
Lucian: Cred că Ly te așteaptă. Mai bine ai pleca, să nu se supere.
Mihai: Las-o pe Ly în pace! Mă așteaptă, e adevărat, dar... Nu se va supăra deloc. Nu mă goni, că nu plec. Spune-mi clar, ce-i cu tine!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred în tine
Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
și sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată și,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul ființei tale,
o fațetă necunoscută,
bine conservată
și special verosimilă
a sufletului tău și...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalității tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
să mi te dezvălui...!
Dar acum e târziu...
căci astăzi plec pentru totdeauna!
Totuși, nu te-ntrista:
voi lua cu mine,
doar ceea ce am crezut mereu
despre tine!
Sau... nu... mai bine,
te voi lua cu totul în inima mea,
căci încă
mai cred în tine!
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am să-ți spun că te iubesc
acum când începe meciul cu ronaldo
chiar dacă el nu-mi place
dar mi-mi plac cireșele negre și amare
din care-mi promiseeși dulceață
după care mor
mai ales în clătite
dulci ca și buzele tale
toate buzele tale
în sfârșit e vară și nu sunt
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!